“Si El mi-a zis: "Harul Meu îti este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârsită." [2 Corinteni 12:9]
Suntem de mici învătati că vulnerabilitatea nu e o caracteristică bună, un atu al omului, ci mai degrabă o slăbiciune. Si când esti vulnerabil, oamenii pot vedea inima ta. Si ti-e teamă că, atunci când oamenii văd inima ta, fie vor fugi, fie vor profita de tine si te vor răni.
Dumnezeu nu doreste să tinem totul pentru noi, în noi, ci să fim deschisi unii cu altii, să lăsăm deoparte egourile noastre. Dar societatea nu acceptă omul vulnerabil, omul slab. Asa că loveste, răneste, îndepărtează astfel de oameni. Profită de frumusetile interioare înspre avantajul lor, calcă în picioare comoara ce nu se vede...
Dar IUBIREA înseamnă a fi vulnerabil. Atunci când suntem vulnerabili înaintea lui Dumnezeu si a altor persoane, se pot forma de fapt, relatii si prietenii frumoase. În plus, vulnerabilitatea permite să întelegem mai bine si să apreciem mai mult pe Isus. Să stim prin ce a trecut... EL a permis să fie vulnerabil pentru a fi un instrument după Voia lui Dumnezeu.
Oricât de sfărâmată îti vei simti inima mai apoi, puterea LUI este absolută si Harul Său, Dragostea Sa va umple inima, o va reface...
Înaintea Lui, vulnerabilitatea e o libertate profundă, o cale fără obstacole spre inima ta... Iar a-ti deschide inima nu înseamnă a fi slab...
Diana T., Timisoara