aprilie 09, 2015

ZIUA DINTAI A SAPTAMANII

“In ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant...; si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant.” [Ioan 20:1]

 

La lasarea intunericului, scurt timp inainte de inceperea sabatului, Domnul Isus a fost pus in mormant. In ziua dintai a saptamanii, adica duminica, Maria Magdalena s-a grabit dis-de-dimineata la mormant. Nu mai putea suporta sa ramana acasa, dorea cel putin sa fie aproape de mort la mormantul Sau. Dar ce vazu? Piatra era rostogolita, era data la o parte de la deschizatura mormantului. Acesta a fost primul semn vizibil al invierii. Fiecare putea recunoaste acum, ca mormantul era gol. Pentru Domnul nu a fost necesar ca piatra sa fie data la o parte. Nicio piatra nu L-ar fi putut impiedica pe Cel inviat, care putea trece prin usi incuiate, sa paraseasca mormantul.

Ce triumf! Christos a inviat, El, Cel care prin moarte a nimicit pe diavolul, cel ce are puterea mortii. Aceasta s-a intamplat in ziua dintai a saptamanii. Cu aceasta zi a inceput o noua ordine. Sabatul, care apartinea legii, a fost dat deoparte. Prima zi a saptamanii, amintita de Ioan 20 de doua ori, a introdus perioada crestina. Astfel, duminica a devenit ziua deosebita a crestinilor credinciosi.

aprilie 07, 2015

DEASUPRA NORULUI

“Nu va ingrijorati de nimic...” [1 Petru 3:15]

 

Ploua; cerul este intunecat. Dar in mai putin de cateva minute dupa decolarea avionului, soarele straluceste pe un fond albastru orbitor, in timp ce dedesupt, cat se vede cu ochii, este o mare de nori.

Acesti nori amintesc de nenumaratele probleme si ingrijorari care intuneca orizontul oamenilor. Nesiguranta internationala, inflatia, somajul, actele de terorism, dispretul fata de drepturile omului sunt, in adevar, realitati intunecoase, care pot umple de ingrijorare pe toti cei care nu au alt orizont decat cel al pamantului.

Daca privim deasupra acestor “nori”, vom vedea cerul albastru si vom intelege mangaietoarele cuvinte: “Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau” (Isaia 41:10). Ceea ce risipeste teama nu este puterea noastra, ci increderea in cuvintele lui Dumnezeu. Sa privim cu incredere peste evenimentele zilnice la Dumnezeul atotputernic, si atunci vom putea exclama cu multumire:

“Nu te uita la tine ca esti atat de slab,

  Nici la vrajmasul care te-ar nimici degrab’

   Nu te uita la ziduri, la portile de fier

    La ura ce scrasneste, ci uita-te la cer!”