aprilie 23, 2011

ALEGE SA IERTI

“Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu stiu ce fac!” Ei si-au împărtit hainele Lui între ei, trăgând la sorti.” [Luca 23:34]

Daca nu te-ai decis inca sa ierti sau n-ai gasit oportunitatea de a o face, cu ocazia sarbatorilor care ne stau inainte, alege sa ierti.
Isus a ales sa ierte spunand Tatalui Ceresc: “Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!”
Vedem in Scriptura ca Dumnezeu a creat acest intreg pamant cu tot ce este pe el prin rostirea cuvintelor spuse prin credinta.
Vrei sa spui si tu astazi: “Tata, aleg astazi sa iert pe ……(enumera-i), chiar daca nu simt sa fac acest lucru, chiar daca inca ma doare nedreptatea sau batjocurile lor, chiar daca firea se razboieste cu sufletul inlauntrul meu in aceste momente, eu totusi doresc sa iert, doresc sa-i fac liberi pe cei care i-am tinut legati de mine prin neiertarea mea. Astazi, aleg sa le dau drumul. Binecuvinteaza-i Doamne, in Numele lui Isus!” Amin.
Crede ca ceea ce ai rostit va lua fiinta. Romani 4:17: “Dumnezeu, cheamă lucrurile care nu sunt, ca si cum ar fi.” Crezi acest lucru?
Luand aceasta decizie buna, vei primi si tu eliberare, vei simti cum porumbelul pacii se va aseza peste fiinta ta: duh, suflet si trup. Nu te baza pe simturile firii, nu privi la ele, nu astepta sa simti iertarea, nu, ci crede ca ceea ce ai cerut de la Dumnezeu, aceea este.
Iertarea, este una din multele laturi ale Domnului Isus care Il caracterizeaza. Prin iertare, accesam camara binecuvantarilor lui Dumnezeu. Pune-L pe El la incercare, alegand sa faci acest lucru si vei vedea ca Domnul nu ramane dator niciodata.
Romani 4:6-8: “Tot astfel, si David numeste fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteste neprihănit. “Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate si ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul căruia nu-i tine Domnul în seamă păcatul!”
Neiertarea= pacat. Atunci cand noi alegem sa iertam, Dumnezeu nu ne mai tine in seama pacatul.
Isus a ales sa ierte, pentru ca aceasta latura a mostenit-o de la Tatal Lui. Poate spui: “Dar nu pot sa iert, nu simt sa fac acest lucru”, sfatul meu este sa nu privesti la ce poti tu, ci priveste la ceea ce ai mostenit atunci cand ai ales sa-L urmezi pe El, da, ai mostenit “puterea iertarii”. Trebuie doar sa doresti cu adevarat acest lucru.
Acceseaza tasta iertarii si da-i “enter”, vezi ce se intampla…Aceasta cheie a iertarii este de mult timp in mana ta, foloseste-o!


Felicia P.-Timisoara

aprilie 22, 2011

TAINA VINDECARII

“Arcul celor puternici s-a sfărâmat, si cei slabi sunt încinsi cu putere.” [1 Samuel 2:4]
 
"Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităti în care să descopere că are curaj, că are putere!"
A fost odată un rege care avea o fiică desteaptă foc si foarte frumoasă. Printesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce crestea, mâinile si picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul si văzul i se împutinau. O multime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaste secretul vietii. Toti curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul printesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un cosulet de nuiele cu capac, si-i spuse: “Ia-l si ai grijă de el. Te va vindeca.”
Nerăbdătoare si plină de bucurie, printesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire si de tristete. În cosulet era un copil, doborât de boală, si mai nenorocit si mai suferind decât ea. Printesa îsi lăsă sufletul cuprins de compătimire si, în ciuda durerilor, luă copilul în brate si începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar printesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea noptile, îi vorbea cu duiosie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferintă si oboseală.
La aproape sapte ani după acestea se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineată, copilul începu să zâmbească si să meargă. Printesa îl luă în brate râzând si cântând, usoară si nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-si dea seamă se vindecase si ea.
"Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;
Când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;
Când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit;
Când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi;
Când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el;
Când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie;
Când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă;
Când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez;
Când simt nevoia de a fi înteles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de întelegerea mea;
Când as vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă;
Când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către altii."


Anonim

aprilie 21, 2011

CĂI NECUNOSCUTE

„Domnul este drept în toate căile Lui si milostiv în toate faptele Lui.” [Psalmul 145:17]

Si poate că uneori visele îti tulbură noptile si temerile te încoltesc. Gândurile se suprapun unele peste altele si ies câstigătoare cele care nu-ti oferă pace sau fericire. Vrei să scapi de tot ce-ti aduce suferintă si ce-ti urâteste si întristează chipul, iar rugăciunile tale ard înaintea lui Dumnezeu zile întregi...
Dar într-o zi, toate relele dispar: o lovitură divină le dărâmă si le sterge, le duce departe de tine. Inima ta nu era pregătită pentru asa o rezolvare, si nici a mea nu a fost... Lovitura a actionat ca o explozie! Reculul s-a simtit pe deplin, zgârieturile s-au făcut văzute, amorteala îsi făcea loc în trup, si neîncetat exista întrebarea: „de ce doar asa?”...
Dar „miezul” acela ce-ti provoca durere dispăruse.
Si, după o scurtă vreme, mare bucurie a fost!..
Nu am idee de ce se întâmplă asa, nu cunosc modurile de rezolvare a problemelor asa cum le aplică Dumnezeu; tot ce stiu e că El nu-si lasă copiii, iar rugăciunile sunt mereu primite!
Si indiferent de metodele de solutionare a greutătilor, El aduce mângâiere si alinare inimii, iar chipul se înfrumusetează în Lumina Fetei Sale!



Diana T., Timisoara

aprilie 20, 2011

HRANĂ OTRĂVITOARE! (3)

“Elisei s-a întors la Ghilgal, si în tară bântuia o foamete. Pe când fiii proorocilor sedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: "Pune oala cea mare, si fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!" Unul din ei a iesit pe câmp să culeagă verdeturi; a găsit vită sălbatică si a cules din ea curcubete (Un fel de castraveti.) sălbatice, până si-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăti în oala cu ciorbă, căci nu le cunostea. Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Şi n-au putut să mănânce. Elisei a zis: "Luati făină." A aruncat făină în oală, si a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Şi nu mai era nimic vătămător în oală." [2 Samuel 4:38-41]

Întotdeauna omul lui Dumnezeu este cel pe care îl poti considera tată spiritual, cel la care alergi după un sfat în clipele tale grele, cel care te va „educa” în termeni biblici (chiar si dacă nu îti va plăcea de multe ori sfaturile lui), însă el este cel care te va învăta, ca si pe un copil, notiunile de bază, adică să te întorci să-ti recunosti greseala si să-ti pui viata în ordine cu aproapele tău, chiar că asta înseamnă umilintă pentru tine… dar e dorinta lui Dumnezeu.
Slujitorul omului lui Dumnezeu, Ghehazi, este omul care cunoaste Cuvântul Sfânt dar nu-l aplică asa cum este scris, ci el „copiază” doar ce place sinelui său …si ce nu-i place… scuză. Învătăturile lui către altii vor fi în functie de ce întelege el să aplice, păreri personale, scuzând păcatul si „oblojind” sinele… dar aceasta va aduce „moartea în oală” … adică viata ta spirituală va fi ca si viata celor din lume… superficială.
În Matei 13:33 este scris că: "Împărătia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie si l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala" reprezentând Trinitatea: pe Dumnezeu Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt adus în viata noastră pentru a transforma, înnoi, restaura si vindeca… fiinta vătămată.
Sunt foarte multe învătături astăzi, care mai de care mai îmbietoare, atrăgătoare si frumoase, care „gâdilă” firea, care promit succesul si propăsirea, care-l fac pe om să creadă că el „se poate transforma” prin felul în care gândeste, metode pentru care oamenii plătesc chiar si multi bani, uitând că Evanghelia ne-a fost dată fără plată si că fără plată trebuie dusă mai departe… dar toate acestea nu-l ajută pe om să-si pună viata în ordine cu apoapele lui, nu-l învată să meargă înapoi la fratele său si să spună: „iartă-mă!” pentru lucrurile din trecut… si asta este de înteles, deoarece doar Duhul Sfânt este Duhul împăcării si nicio altă filozofie, oricât de bună ar părea, nu-l va putea înlocui pe Duhul Sfânt… totul fiind doar copii ale puterii Lui.
Ce lectie învătăm din textul acesta? Obligatoriu să folosim făina, adică Cuvântul lui Dumnezeu… să folosim multă făină pentru viata noastră… da, doar făină (as zice eu)…
Ce ne rămâne de făcut dacă "ne-am umplut mintea" cu astfel de curcubete? Să ne întoarcem către Dumnezeu cu pocăintă si nădejde, crezând că si astăzi există acea „făină” care să scoată otrava din vietile noastre, otravă care ne omoară spiritual… mai mult, să-l rugăm pe Dumnezeu să scoată în viata noastră un Elisei, care să ne fie tată spiritual… si care să ne îndrume spre adevăr si… tot El să ne păzească si de învătători ca Ghehazi …care ne îndrumă către „copii ale adevărului” dar care, odată consumate, ne îndepărtează de Dumnezeu si de Evanghelia Lui… producând în noi… doar moarte.
Astfel că : un exemplu bun va face mai mult bine lumii decât oricâte declaratii de credintă ar fi rostite… de aceea… eu si tu să fim exemplele acelea, nu prin puterea noastră, ci prin puterea Duhului Sfânt!


Cristina

aprilie 19, 2011

HRANĂ OTRĂVITOARE! (2)

“Elisei s-a întors la Ghilgal, si în tară bântuia o foamete. Pe când fiii proorocilor sedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: "Pune oala cea mare, si fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!" Unul din ei a iesit pe câmp să culeagă verdeturi; a găsit vită sălbatică si a cules din ea curcubete (Un fel de castraveti.) sălbatice, până si-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăti în oala cu ciorbă, căci nu le cunostea. Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Şi n-au putut să mănânce. Elisei a zis: "Luati făină." A aruncat făină în oală, si a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Şi nu mai era nimic vătămător în oală." [2 Samuel 4:38-41]

Probabil că vă întrebati: dar ce înseamnă spiritual că moartea este în oală? - În mod natural stim despre hrana fizică că trebuie să-l revigoreze pe om, hrana fiind cea care-l întăreste fizic si-l mentine pe om în viată, dar fără hrană, după un timp, omul poate muri… si, pentru a fi mentinută o stare sănătoasă a trupului, omul trebuie să mănânce o hrană bună, proaspătă, curată si sănătoasă.
Din punct de vedere spiritual este la fel, hrana este Cuvântul lui Dumnezeu si fără această hrană omul moare spiritual (niciodată nu va ajunge să înteleagă ce înseamnă viată vesnică si nici cum se dobândeste ea) iar „curcubetele necunoscute” sunt metodele asa zise „crestine” care îl învată pe om „lucruri pozitive” dar care nu-l ajută cu nimic să înteleagă Biblia si să o aplice asa cum este Ea scrisă… si nici nu-l conduc către viată vesnică.
Cuvântul lui Dumnezeu dă viată, dar sunt astăzi tot felul de metode, învătături, învătători falsi si prooroci falsi care, pentru a obtine câstiguri (de tot felul), vând surogate oamenilor, vând sperante desarte, precum că omul s-ar putea mântui prin faptele lui, prin strădaniile lui, prin puterea sinelui… sau prin zelul propriu de a gândi „corect”… toate acestea fiind doar „curcubete otrăvitoare” care copiază poruncile biblice, ca să pară foarte asemănătoare Cuvântului Sfânt, dar ele nu produc sfintire în vietile celor ce le „consumă”… ci dimpotrivă… aduc moarte.
Ce s-a întamplat apoi? Biblia spune că: imediat ce au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" … La cine au strigat ei? La Elisei – omul lui Dumnezeu, omul care cunostea „originalul” spun eu, si nu la Ghehazi - slujitorul lui Elisei, care, atunci când i-au fost aduse curcubetele, în loc să observe că erau doar asemănătoare celor bune (nicidecum „originale”) s-a grăbit să pună la fiert „curcubete” otrăvitoare, doar pentru că îi păreau lui identice cu cele bune…
Testul după care stim dacă lucrurile cu care ne hrănim aduc „moartea în oală”, adică moartea spirituală în viata noastră, este felul în care reactionăm în momentele de criză prin care trecem. Dacă reactiile sau atitudinile noastre sunt la fel ca si ale celor din lume, înseamnă că puterea Duhului Sfânt nu este în noi, indiferent cât de mult vorbim, cântăm, predicăm sau cunoastem despre Duhul Sfânt… ci totul este doar teorie… si atât….
Ce-a făcut omul lui Dumnezeu? A dat sfatul corect: „Luati făină si pune-ti-o în oală!” Ştim despre făină că este ingredientul din care se face pâinea, iar spiritual, Pâinea vietii este Domnul Isus Hristos, El este antidotul împotriva păcatului cu care satana otrăveste vietile noastre.


Cristina


18 aprilie, 2011 HRANĂ OTRĂVITOARE! (1)




“Elisei s-a întors la Ghilgal, si în tară bântuia o foamete. Pe când fiii proorocilor sedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: "Pune oala cea mare, si fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!" Unul din ei a iesit pe câmp să culeagă verdeturi; a găsit vită sălbatică si a cules din ea curcubete (Un fel de castraveti.) sălbatice, până si-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăti în oala cu ciorbă, căci nu le cunostea. Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Şi n-au putut să mănânce. Elisei a zis: "Luati făină." A aruncat făină în oală, si a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Şi nu mai era nimic vătămător în oală." [2 Samuel 4:38-41]

Elisei era omul lui Dumnezeu care se ocupa de fiii proorocilor, pentru a-i învăta Cuvântul lui Dumnezeu (asemănător cu scolile de azi). Elisei avea si el un ajutor, pe Ghehazi si textul spune că, fiind vremea mesei, Ghehazi - slujitorul lui Elisei, primeste sarcina de la Elisei de a pregăti masa de prânz.
Este scris că acesta „ a pus oala la fiert”… ceea ce semnifică acordul lui pentru această însărcinare primită. Unul dintre elevii scolii aceleia, dorind să dea o mână de ajutor, a mers la câmp si a găsit curcubete (legume), astfel s-a gândit el, că vor mânca o ciorbă de curcubete. Cand le-a găsit, a cules până „si-a umplut haina cu ele”, spune Biblia, apoi le-a adus, le-a tăiat mărunt, le-a pus la fiert si… gata fiind ciorba… au fost chemati toti la masă.
Privind atenti acest pasaj, obervăm mentiunea: „căci nu le cunostea” pe care autorul Duhul Sfânt o face, dorind să exprime pericolul aparitiei învătăturilor străine care, în loc să hrănească spiritual, aduc moarte.
Si poate că ziceti: dar cum ar fi putut slujitorul omului lui Dumnezeu să-si dea seama? Eu cred că putea, fiindcă „măruntirea” lor a durat ceva vreme, Biblia mentionând că „ le-a tăiat mărunt si le-a pus la fiert”, iar aceasta nu se face în câteva secunde… ci ia ceva timp, mai mult, cred că dacă ar fi cunoscut bine curcubetele originale, cu sigurantă si-ar fi dat seama că ceva este în neregulă cu „curcubetele” acelea… că ele erau otrăvitoare.
Practic vorbind: poate că nu ne dăm seama cu ce fel de „curcubete” (învătături) suntem serviti, dar, în timp, dacă noi dorim să facem voia Domnului Isus, Duhul Domnului ne descoperă adevărul si începem să cunoastem viata celor care ne pregătesc hrana spirituală si, dacă observăm că ea nu este după cum Dumnezeu ar dori să fie … ne uităm si la viata noastră proprie si… dacă vedem că nici noi nu putem trăi în sfintenie si reverentă la adresa lui Dumnezeu… atunci, cu sigurantă, ceea ce mâncăm nu este decât o „copie a originalului”... „curcubete sălbatice”, adică o hrană care, cu sigurantă, nu produce viată spirituală în noi… fiindcă Domnul Isus a spus că El a venit să ne dea o viată „din belsug”… deci, cu sigurantă, nu "mâncăm" hrana Lui.



Cristina

aprilie 17, 2011

CA SI NICODIM..! (2)

"Nicodim I-a zis: "Cum se poate naste un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, si să se nască?" Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îti spun, că, dacă nu se naste cineva din apă si din Duh, nu poate să intre în Împărătia lui Dumnezeu. [Ioan 3:4-5]

Nicodim I-a zis: "Cum se poate face asa ceva?" Nici Nicodim nu întelegea, era cam greu pentru El, desi era preot, însă el avea propria lui neprihănire, pe care si-a confectionat-o din traditii si reguli, dar nu era Dumnezeu în inima lui, desi stia multe despre El.
Exact cum fac oamenii si astăzi, merg la biserică, tin sărbători, posturi, obiceiuri, dau bani, fac rugăciuni, stăruie, etc, dar ei nu înteleg cum ar putea sa fie născuti din nou, însă fără nastere din nou, oamenii nu ajung la Dumnezeu, fiindcă aceasta este conditia.
Domnul Isus îl întreba pe Nicodim ceva de genul: "cum Nicodim, tu care îi înveti pe altii si nu întelegi aceste lucruri? … Păi dacă tu nu întelegi ce este nasterea din nou pentru tine însuti, cum îi poti tu învăta pe oamenii care merg la biserica ta, despre nasterea din nou? Tu îi înveti pe oameni doar ce crezi tu, însă nu-i înveti despre nasterea din nou, de aceea învătătura ta este gresită!”
Toti oamenii fără Isus sunt ca si Nicodim, spun si ei că sunt cu Dumnezeu, dar ei nu stiu ce este nasterea din nou, mai rău este ca dacă vrei sa le spui Adevărul, ei nu-l primesc, spun ca asta este "prea de tot"..., ce nastere din Duh, cine a mai auzit asa ceva... da, e imposibil de înteles cu mintea, fiindcă doar Duhul ne ajută s-o pricepem.
Nasterea din nou este taina inimii, este ca si cum un bebelus este adus la viata, el nu stie nimic când se naste, dar cu cât creste si se dezvoltă, cu atât începe sa cunoască, la fel este si spiritual: cu cât cresti în cunoasterea Cuvântului lui Dumnezeu si cu cât te lepezi de sine, devenind mic în ochii tăi, cu atât întelegi mai clar pe Dumnezeu si înveti să trăiesti prin Duhul si nu prin carne, adică prin credintă si nu prin ceea ce se vede, vei trăi depinzând de El si vei deveni tot mai asemănător Domnului Isus.



Cristina