“Elisei s-a întors la Ghilgal, si în tară bântuia o foamete. Pe când fiii proorocilor sedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: "Pune oala cea mare, si fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!" Unul din ei a iesit pe câmp să culeagă verdeturi; a găsit vită sălbatică si a cules din ea curcubete (Un fel de castraveti.) sălbatice, până si-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăti în oala cu ciorbă, căci nu le cunostea. Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Şi n-au putut să mănânce. Elisei a zis: "Luati făină." A aruncat făină în oală, si a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Şi nu mai era nimic vătămător în oală." [2 Samuel 4:38-41]
Întotdeauna omul lui Dumnezeu este cel pe care îl poti considera tată spiritual, cel la care alergi după un sfat în clipele tale grele, cel care te va „educa” în termeni biblici (chiar si dacă nu îti va plăcea de multe ori sfaturile lui), însă el este cel care te va învăta, ca si pe un copil, notiunile de bază, adică să te întorci să-ti recunosti greseala si să-ti pui viata în ordine cu aproapele tău, chiar că asta înseamnă umilintă pentru tine… dar e dorinta lui Dumnezeu.
Slujitorul omului lui Dumnezeu, Ghehazi, este omul care cunoaste Cuvântul Sfânt dar nu-l aplică asa cum este scris, ci el „copiază” doar ce place sinelui său …si ce nu-i place… scuză. Învătăturile lui către altii vor fi în functie de ce întelege el să aplice, păreri personale, scuzând păcatul si „oblojind” sinele… dar aceasta va aduce „moartea în oală” … adică viata ta spirituală va fi ca si viata celor din lume… superficială.
În Matei 13:33 este scris că: "Împărătia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie si l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala" reprezentând Trinitatea: pe Dumnezeu Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt adus în viata noastră pentru a transforma, înnoi, restaura si vindeca… fiinta vătămată.
Sunt foarte multe învătături astăzi, care mai de care mai îmbietoare, atrăgătoare si frumoase, care „gâdilă” firea, care promit succesul si propăsirea, care-l fac pe om să creadă că el „se poate transforma” prin felul în care gândeste, metode pentru care oamenii plătesc chiar si multi bani, uitând că Evanghelia ne-a fost dată fără plată si că fără plată trebuie dusă mai departe… dar toate acestea nu-l ajută pe om să-si pună viata în ordine cu apoapele lui, nu-l învată să meargă înapoi la fratele său si să spună: „iartă-mă!” pentru lucrurile din trecut… si asta este de înteles, deoarece doar Duhul Sfânt este Duhul împăcării si nicio altă filozofie, oricât de bună ar părea, nu-l va putea înlocui pe Duhul Sfânt… totul fiind doar copii ale puterii Lui.
Ce lectie învătăm din textul acesta? Obligatoriu să folosim făina, adică Cuvântul lui Dumnezeu… să folosim multă făină pentru viata noastră… da, doar făină (as zice eu)…
Ce ne rămâne de făcut dacă "ne-am umplut mintea" cu astfel de curcubete? Să ne întoarcem către Dumnezeu cu pocăintă si nădejde, crezând că si astăzi există acea „făină” care să scoată otrava din vietile noastre, otravă care ne omoară spiritual… mai mult, să-l rugăm pe Dumnezeu să scoată în viata noastră un Elisei, care să ne fie tată spiritual… si care să ne îndrume spre adevăr si… tot El să ne păzească si de învătători ca Ghehazi …care ne îndrumă către „copii ale adevărului” dar care, odată consumate, ne îndepărtează de Dumnezeu si de Evanghelia Lui… producând în noi… doar moarte.
Astfel că : un exemplu bun va face mai mult bine lumii decât oricâte declaratii de credintă ar fi rostite… de aceea… eu si tu să fim exemplele acelea, nu prin puterea noastră, ci prin puterea Duhului Sfânt!
Cristina
Postări
