decembrie 03, 2011

SECUREA PIERDUTA (3)

„Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. Si pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: "Ah! domnul meu, era împrumutat!" Omul lui Dumnezeu a zis: "Unde a căzut?" Si i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, si fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: "Ridică-l!" Si a întins mâna, si l-a luat.” [2 Împărati 6:4-7]



Minunea care a urmat, a arătat că dorinta acestor tineri a fost corectă, securea aceea fiind doar o unealtă, asa cum fiecare dintre noi trebuie să fim o unealta în mâna Stăpânului si să depindem în totul de Stăpân.

Însă, căderea securii în apă reprezintă căderea omului în păcat si observăm că omul acela pierde toporul, dar imediat recunoaste lucrul acesta, nu-l ascunde, nu vorbeste în general, ci aleargă la Elisei, spunându-si problema omului lui Dumnezeu si cerând ajutor în necazul lui.

Omul lui Dumnezeu nu l-a mustrat pentru neglijentă, nu l-a trimis la altcineva, ci s-a făcut una cu el, simtind cu el, văzând că în sufletul acelui om era destulă părere de rău si pocăintă, fiindcă îsi mărturisea păcatul, se smerea si recunoscuse tot ce s-a întâmplat.

Domnul Isus dă har celor smeriti, nu celor mândri, iar inima înfrântă si zdrobită n-o dispretuieste nici azi, de aceea Dumnezeu îsi arată puterea în orice situatie în viata celor ce se smeresc, si indiferent că fierul pluteste pe apă, fie că Petru merge pe apă, sau că nouă Dumnezeu ne ascultă rugăciunea, tot minune se numeste, pentru că Dumnezeu le împlineste, El făcând ca imposibilul să devină posibil.

Nimic nu este cu neputintă pentru cine-si pune viata în ordine si se smereste! Amin!



Cristina

decembrie 02, 2011

SECUREA PIERDUTA (2)

„Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. Si pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: "Ah! domnul meu, era împrumutat!" Omul lui Dumnezeu a zis: "Unde a căzut?" Si i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, si fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: "Ridică-l!" Si a întins mâna, si l-a luat.” [2 Împărati 6:4-7]



Elisei pune o întrebare: „unde a căzut” securea ? Si, după ce i s-a arătat exact locul, Elisei a aruncat o bucată de lemn în locul acela. Întelegem astfel că trăirea noastră înseamnă detalii, si fiecare trebuie să stim exact locul unde am căzut spiritual… Nu putem mărturisi la general păcatul, ci trebuie sa vorbim exact de acel detaliu al vietii, arătând locul căderii, motivul căderii, vorbind despre ispita care ne-a atras în păcat, „în locul acela” fiind nevoie ca Domnul Isus să intervină, să coboare lemnul crucii Lui, si astfel El să ne restaureze viata.

Densitatea fierului si densitatea lemnului sunt mult diferite, iar din punct de vedere fizic nu se poate explica minunea aceasta, stiind bine că fierul este mult mai greu decât lemnul, si nu este posibil omeneste ca o bucată de lemn aruncată în apă, să facă fierul să plutească deasupra apei, dar ce nu e cu putintă la om, la Dumnezeu este...

Dumnezeu nu l-a făcut pe om din fier, ci fierul a fost inventat de Nimrod, pentru a-si confectiona arme de război, Nimrod lucrând mână in mână cu satan si ajungând vestit prin luptele lui. (Genesa 10). Asadar, dacă fierul este semnul mândriei, lemnul este semnul smereniei, al umilintei, iar satan a fost înfrânt la cruce, atunci când Domnul Isus a fost răstignit pe lemn, între cer si pământ, si indiferent ce tărie si greutate ar avea fierul, adică păcatul, prin Jertfa Domnului Isus el devine foarte usor de învins.



Cristina


decembrie 01, 2011

SECUREA PIERDUTA (1)


Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. Si pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: "Ah! domnul meu, era împrumutat!" Omul lui Dumnezeu a zis: "Unde a căzut?" Si i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, si fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: "Ridică-l!" Si a întins mâna, si l-a luat.” [2 Împărati 6:4-7]
       Citim despre o activitate uzuală: tăiat de lemne, pentru aceasta fiind necesară o secure, folosită de un fiu de proroc, secure împrumutată de tinerii aceia, care urmau să strângă toate bârnele, necesare construirii cortului. Cu totii stim că securea este confectionată dintr-un fier dur si rezistent si are atasată o coadă, la fel fiind si securea folosită de elevii lui Elisei, care pleacă la muncă însotiti de învătătorul lor, de care, orice ar fi, ei nu se despart.

Mă gândesc că trebuie să fi fost important obiectul acesta de fier, dacă el este specificat in Biblie… dar mult mai importantă este unitatea dintre ucenici si învătătorul lor, dintre acesti tineri si Elisei, toti împărtăsind acelasi gând, lucrând în acelasi Duh, fiecare aducând câte o bârnă, pentru a avea material de constructie.

Dar si mai frumos mi se pare faptul că în lucrarea aceasta ei nu se „împiedică de bătrânul lor învătător”, ci îl doresc pe Elisei cu ei, semn ca ei se lăsau învătati si observati în detaliu de Elisei, neavând nimic de ascuns de ochii învătătorului lor si de aceea duhul de unitate era prezent între ei, ei fiind „transparenti”, trăind fără ocolisuri, fără resentimente, toată viata fiindu-le trăită „la vedere”.

Însă, în lucrarea aceasta s-a întâmplat un lucru neplăcut pentru ei, fiindcă în timp ce tăiau lemnele, coada de la secure se rupe, iar fierul cade în apa Iordanului, producându-le tulburare, pentru că securea împrumutată, trebuia găsită si returnată proprietarului.

Dar oare cum s-ar fi rezolvat situatia aceea dacă Elisei nu ar fi fost cu ei…? Elisei Il reprezintă astăzi pe Domnul Isus, Învătătorul nostru, iar faptul că Elisei a fost invitat în lucrarea aceea, ne arată că indiferent ce lucrări am face pe pământ, trebuie ca întotdeauna să-l invităm pe Domnul Isus să meargă cu noi, oriunde si oricând, si fie că totul va merge fără incidente, fie că satan va făuri un plan rău, ca să ne producă întristare, dacă Domnul Isus este prezent în acea lucrare, va găsi El calea de scăpare, pentru a aduce lucrurile la liman.



Cristina

noiembrie 29, 2011

NU BATJOCORI PE NIMENI (3)

"De acolo Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, niste băietasi au iesit din cetate si si-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, plesuvule! Suie-te, plesuvule!" El s-a uitat în spate, i-a văzut si i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au iesit din pădure două ursoaice si au sfâsiat patruzeci si doi dintre acesti copii. De acolo Elisei s-a dus la muntele Carmel, iar după aceea s-a întors în Samaria." [2 Regi 2:23-25]



Nu puterea lui Elisei adusese cele două ursoaice înfuriate, nu, ci Dumnezeu a fost Acela care a pus fiarele sălbatice pe ei, fiindcă El nu se lasă nici batjocorit, nici luat în râs, si nici nu-si lasă slujitorii la mâna celor răi si celor ce le doresc răul, de aceea vor primi ei ceea ce ar dori să li se întâmple copiilor Lui. 

Asadar, nu poti să îti bati joc de Dumnezeu si să rămâi nepedepsit. Nu poti să te atingi spiritual, emotional sau fizic de un om care a decis să Il urmeze în totul pe Dumnezeu si tu să rămâi nepedepsit. Nu! Iar dacă asta ai făcut atunci e vremea să te pocăiesti si să-ti pui viata în ordine, altfel teme-te de Dumnezeu, fiindcă El nu se lasă batjocorit. Asa spune si Pavel în Galateni 6:7: „Nu vă înselati! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va secera."

Nu crede că dacă trăim vremuri de întuneric spiritual, când valorile sunt răsturnate cu susul în jos, unii scuzând acest fapt pe motiv că trăim vremuri modernizate, Dumnezeu va trece cu vederea felul nostru gresit de a gândi si de a actiona împotriva Cuvântului scris, iar dacă nu trăim după standardul lui Dumnezeu, nu vom sti ce înseamnă reverenta inaintea Celui Viu.

De aceea, fie alegem să trăim după standardele sfinteniei lui Dumnezeu, întorcându-ne toate valorile noastre după standardele divine, fie vom nesocoti Cuvântul, vorbind batjocoritor despre oamenii sfinti, trimisi de Dumnezeu la noi, dar de care nouă nu ne convine, si chiar că ne este sau nu frică de „ursoaice”, totusi ne vom întâlni pe drum cu mânia lui Dumnezeu, dacă am vorbit împotriva slujitorilor Lui.

Dar pentru cei ce-l iubesc pe Dumnezeu si trăiesc după standardele sfinteniei dorite de El, Domnul Isus se va apropia tot mai mult de ei, îi va ocroti si va lupta pentru ei, ca si pentru Elisei, luptând cu împotrivitorii lor, pe ei coplesindu-i cu dragostea Lui, stiind că si-au reasezat valorile vietii lor după valorile Cerului.



            Cristina



AMR : 0 MEDITATII

noiembrie 28, 2011

NU BATJOCORI PE NIMENI (2)

"De acolo Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, niste băietasi au iesit din cetate si si-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, plesuvule! Suie-te, plesuvule!" El s-a uitat în spate, i-a văzut si i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au iesit din pădure două ursoaice si au sfâsiat patruzeci si doi dintre acesti copii. De acolo Elisei s-a dus la muntele Carmel, iar după aceea s-a întors în Samaria." [2 Regi 2:23-25]



Cunosc astăzi multi tineri care îndrăznesc să vorbească cu ironie împotriva lucrării lui Dumnezeu, fiindcă nu se tem de Dumnezeu si nici de consecintele cuvintelor lor rostite, dar multora le merge din ce în ce mai rău, fiindcă nimeni încă nu l-a batjocorit pe Dumnezeu fără să se fi întâlnit si cu urgia mâniei Lui…

De aceea, nu cred că a fost întâmplător ca 42 de tineri din cei iesiti din cetate, care s-au luat de Elisei, rostind cuvinte de batjocură si ironie despre el, să fie nimiciti de Dumnezeu, fiindcă totul fusese pus la cale, gândit bine si analizat de ei, iar "urarea" aceea fusese ticluită exact ca să atingă unde era dureros pentru Elisei.

De fapt, batjocura lor lovea direct în inima Dumnezeului care il rapise pe Ilie la cer, si caruia îi slujea Elisei, acest om fiind în perioada imediat următoare după rapirea lui Ilie, când era bulversat si trist, ca după o grea pierdere, a omului drag, astfel că nu era interesat de batjocura tinerilor, si nici despre apropourile lor, nedorind să se justifice înaintea lor de faptul că era chel.

Elisei probabil că era chel total sau partial, dar asta nu conta pentru el, însă tinerii îl ironizau, cumva făcând referire la statutul lui spiritual, fiindcă preotii lui Baal trebuiau să fie rasi pe cap, iar tinerii acestia stiau bine traditiile păgâne, semn că nu erau niste needucati religiosi, ci stiau ei bine cum trebuie să arate un preot al lui Baal, ei sugerând că Elisei, omul chel si cu mantaua cunoscută de toti oamenii, nu ar fi omul lui Dumnezeu…

Elisei se uita la toti acesti băietasi, cumva era înconjurat de ei si uimit de rebeliunea si obrăznicia lor rosteste un blestem în Numele Domnului. Incredibil, citim că imediat apar două ursoaice, care îi sfâsie pe 42 dintre tinerii aceia. Ciudat este că nu-i omoară, ci îi sfâsie, Dumnezeu dorind ca si ei să simtă durerea asa cum o simtise El, din cuvintele lor ironice si de batjocură către Elisei.



Cristina