„Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. Si pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: "Ah! domnul meu, era împrumutat!" Omul lui Dumnezeu a zis: "Unde a căzut?" Si i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, si fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: "Ridică-l!" Si a întins mâna, si l-a luat.” [2 Împărati 6:4-7]
Minunea care a urmat, a arătat că dorinta acestor tineri a fost corectă, securea aceea fiind doar o unealtă, asa cum fiecare dintre noi trebuie să fim o unealta în mâna Stăpânului si să depindem în totul de Stăpân.
Însă, căderea securii în apă reprezintă căderea omului în păcat si observăm că omul acela pierde toporul, dar imediat recunoaste lucrul acesta, nu-l ascunde, nu vorbeste în general, ci aleargă la Elisei, spunându-si problema omului lui Dumnezeu si cerând ajutor în necazul lui.
Omul lui Dumnezeu nu l-a mustrat pentru neglijentă, nu l-a trimis la altcineva, ci s-a făcut una cu el, simtind cu el, văzând că în sufletul acelui om era destulă părere de rău si pocăintă, fiindcă îsi mărturisea păcatul, se smerea si recunoscuse tot ce s-a întâmplat.
Domnul Isus dă har celor smeriti, nu celor mândri, iar inima înfrântă si zdrobită n-o dispretuieste nici azi, de aceea Dumnezeu îsi arată puterea în orice situatie în viata celor ce se smeresc, si indiferent că fierul pluteste pe apă, fie că Petru merge pe apă, sau că nouă Dumnezeu ne ascultă rugăciunea, tot minune se numeste, pentru că Dumnezeu le împlineste, El făcând ca imposibilul să devină posibil.
Nimic nu este cu neputintă pentru cine-si pune viata în ordine si se smereste! Amin!
Cristina
Postări
