iulie 17, 2010

LUCRURI MINUNATE

"Sfintiti-va, caci maine Domnul va face lucruri minunate in mijlocul vostru." [Iosua 3:5]
Cum ar putea Domnul face lucruri minunate daca noi nu ne sfintim? Da, El poate face, intreaga creatie e minunata, insa pentru ca sa vedem lucruri minunate intamplandu-se in mijlocul nostru, e nevoie de sfintirea noastra.
Sfintirea presupune si impacare poate daca esti cu cineva certat, inseamna si partasie in primul rand, cu Domnul, pentru ca doar astfel poti fi umplut de putere.
Cum poate face Domnul lucruri minunate in mijlocul unor oameni nepregatiti? Sau a unui om nepregatit, nesfintit, el nu e gata pentru a fi sensibil la soapta Duhului si chiar daca aude soapta, nu e pregatit suficient pentru a face fata. Sfintirea e necesara, pentru ca Domnul sa poata face lucruri minunate in mijlocul nostru.
Daca cumva ne aflam in fata unei experiente a trecerii Iordanului, un drum pe care n-am mai trecut, am mai auzit de trecerea Marii Rosii, dar acum ne-am afla in fata trecerii Iordanului, un nou drum, Dumnezeu ne va arata drumul pe care trebuie sa-l urmam.
Asa e si in viata, avem cate un Iordan in fata si nu stim ce sa facem deoarece pentru noi reprezinta un nou drum. Altii inaintea noastra s-au mai confruntat cu astfel de experiente dar pentru noi reprezinta un drum nou.
Trecerea Iordanului presupune sfintire, astfel se vor vedea lucrurile minunate ale Domnului. Sfintiti-va, pentru ca Domnul sa faca lucruri minunate in mijlocul nostru. Amin.

Anonim

iulie 16, 2010

Solutie pentru timp de criza ! (2)

"A venit un om din Baal-Salisa.A adus paine din cele dintai roade omului Lui Dumnezeu,si anume douazeci de paini de orz.. si spice noi in sac." (2 Imparati 4:42)
Merita sa studiem cu rugaciune, aceasta intamplare relatata de Scriptura... Desi nu era levit nici preot,totusi era recunoscut ca “om a lui Dumnezeu",si omul acesta a carui nume nu ne este dat, a gasit de bine sa-i aduca din cele dintai roade. Era o perioada de foamete (vers 38), si totusi nu gaseste de bine sa tina pentru familia lui, sa fie chibzuit in felul lumii, ci imparte cu slujitorul Celui Preainalt.
Si ce face acesta ? Tine pentru el ? In nici un caz !!!! Domnul inmulteste in asa fel incat ajunge pentru inca 100 de insi care erau cu Elisei, si a mai si ramas !! “Dupa cuvantul Domnului "
Fie ca prin Harul Domnului sa experimentam si noi aceasta generozitate, acest altruism, aceasta ascultare deosebita de poruncile Lui, si aceasta incredere deosebita in Puterea Domnului de a lucra, azi si in veci de veci, si nici o criza nu va mai fi in viata noastra !!!


Amin!

DS

iulie 15, 2010

Solutie pentru timp de criza !

"Robul tau ,barbatul meu,a murit,si stii ca robul tau se temea de Domnul;si cel ce l-a imprumutat a venit sa ia cei doi copii ai mei si sa-i faca robi." (2 Imparati 4:2)
Daca nu ati citit inca despre inmultirea untdelemnului,este cel mai bun timp s-o faceti,fiindca Domnul vrea si azi sa inmulteasca ceea ce ne da.
Din versetul anterior celui citit,aflam cine este aceasta femeie,care striga peste multimea de oameni,si chiar peste veacuri...necazul ei ,si nu era unul mic !! Aflam despre ea ca era dintre vaduvele robilor prooroci.Dati-mi voie sa fiu sigura ca sotul ei era un om deosebit..se temea de Domnul...si despre ea sunt sigura ca nu era o femeie care sa traiasca pentru a-si satisface poftele si pasiunile...si totusi au ajuns in criza...Dar ,Domnul,care nu ramane niciodata dator fata de robii Sai...intervine cu minune deosebita (cititi va rog povestirea)
Ce va sugereaza dumneavoastra acest cuvant de mare greutate :roaba ta,robul Domnului ? Daca suntem intr-adevar robii Tatalui Ceresc,gata sa ne cheltuim pe noi insine pentru cauza Lui,sa cheltuim timpul,mijloacele,si tot ce ne-a dat in administrare in bunatatea Lui ,pentru salvarea celor din jur, atunci cu siguranta nu avem de ce sa ne temem de criza, foamete, ciumi, prigoana, lanturi sau robie...fiindca Domnul este si va fi scutul nostru atata timp cat vom ramane in El,atata timp cat vom asculta de orice porunca care iese din gura Lui azi,si sa nu ne temem sa primim totul,fiindca odata cu porunca (jugul ) El ne da si Puterea de a duce la infaptuire -Duhul Sfant.
Fie ca sa invatam aceasta prin Duhul Sfant!




Anonim

iulie 14, 2010

Prilejurile de pacatuire

“Isus a zis ucenicilor Sai : “Este cu neputinta sa nu vina prilejuri de pacatuire: dar vai de acela prin care vin !Ar fi mai de folos pentru el sa i se lege o piatra de moara de gat, si sa fie aruncat in mare, decat sa faca pe unul din acesti micuti sa pacatuiasca. Luati seama la voi insiva !....” (Luca 17: 1-3)

Domnul Isus a invatat in amanunt pe ucenici cum sa aiba grija de ei insisi ca sa nu pacatuiasca si avem tot in Noul Testament oglinda in care sa ne privim mereu, sa vedem daca totul este in ordine - sa invatam mereu. Apoi a poruncit ucenicilor : “Duceti-va si faceti ucenici , din toate neamurile.....Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit Eu “ .Matei 28 :19-20.
Duhul lui Dumnezeu , daca locuieste in mine, atunci cand vad un om, un prieten sau un frate ca greseste in mod repetat, ca se chinuieste cu o problema dificila la care nu stie sau nu poate sa-i faca fata, ma va indemna sa rad de el , sa vorbesc cu altii despre el sau ma va indemna sa imi asum riscul de a vorbi cu el personal “- hei, iti va face rau sa mergi mai departe asa, opreste-te, exista si o alta solutie ...“ Prietenul meu imi este prieten daca , atunci cand vede ca gresesc, ma scutura putin, vorbeste cu mine sau ma lasa in voia sortii ... poate imi voi da seama,peste un an, doi, cinci... ca am atitudini, obiceiuri,sentimente gresite.
Pompierul este un om care se amesteca in treburile altora sau este un om care salveaza bunuri, vieti, evita consecinte dramatice ....?


Livia P.

AMR 4 mesaje

iulie 13, 2010

RUGATI-VA CU CREDINTA!

"Voi poftiti, si nu aveti; ucideti, pizmuiti, si nu izbutiti să căpătati; vă certati si vă luptati, si nu aveti, pentru că nu cereti. Sau cereti, si nu căpătati, pentru că cereti rău, cu gând să risipiti în plăcerile voastre” (Iacov 4:2-3)

„De aceea vă spun că orice lucru veti cere, când vă rugati, să credeti că l-ati si primit, si-l veti avea” (Marcu 11:24)
Întreaga noastră viată este o alergare după ceva. Asa ne trebuie dacă am refuzat Edenul unde toate erau la îndemână... Dar, dacă lucrurile stau asa, măcar de-am învăta ceva din multele învătături pe care, în mila Lui fată de zbaterea noastră, ni le-a lăsat Domnul!
Faptul că poftim se explică prin firea noastră care pofteste. Că dorim să căpătăm este fiindcă n-am învătat de la Domnul că, pentru a avea lumea, a trebuit plătit un pret. Care pret, când e vorba să-l plătim si noi, e... prea mare! Si-atunci, cerem. Ne rugăm si nici măcar acest lucru nu-l facem cum ne spune Domnul! De ce? Pentru că, asa cum ne spune El, ar trebui să credem...
Aici e problema! Fiindcă, dacă la toate celelalte capitole lucrurile par complicate, aici totul este foarte simplu... Nu credem în ceea ce poate El fiindcă de fapt credem prea mult în ceea ce putem noi!



Anonim

AMR 5 mesaje