iulie 09, 2011

PE BRATELE SALE

„Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.” [Neemia 2:8b]



Uneori, greutătile prin care treci te schimbă încet-încet. Iar schimbarea vine concomitent cu suferinta. Prin ea se pot învăta multe lucruri si cel mai frumos este când îti stii lectia si ai grijă mai apoi. Dumnezeu te încearcă. E ciudat cum unii trec cu vederea peste asta si merg înainte, orice s-ar întâmpla... Dar altii se opresc si se roagă pentru călăuzire, deoarece sunt constienti că nu pot face nimic singuri.

Să stii că Dumnezeu nu te face praf, doar te lasă să atingi un anumit punct... Nu te împinge pe marginea prăpastiei, doar te lasă să alegi ce directie doresti. Mâna Lui te tine si nu-ti dă drumul nicicând. Bratul Său îti este scut si protectie, te încălzeste, te întăreste, te tine aproape, îti oferă alinare si sigurantă.

 Stiu că e mereu cu mine, si alături de El am parte de biruintă. Si tu la fel...



Diana T.,Timisoara

iulie 08, 2011

AI STRICA TU O PRIETENIE?

„Împrieteneste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace; te vei bucura astfel iarăsi de fericire.” [Iov 22:21]

Când crezi în Dumnezeu, faci un pas spre prietenia cu El, spre o relatie deosebită. Desi El cunoaste si stie totul despre tine, asta nu înseamnă că nu trebuie să-i vorbesti sau că-I poti ascunde lucruri.

Gândeste-te la persoana care ti-e mai apropiată. Te încrezi în ea, te deschizi înaintea ei, îi spui totul, si bune si rele, astepti un sprijin sau o mângâiere, un cuvânt bun sau doar o îmbrătisare, o mustrare sinceră sau discutii serioase... Crezi că nu ar însemna nimic o faptă ascunsă, un gest mincinos, indiferentă, nepăsare în relatia de prietenie? Te înseli.

Ai face vreun rău celui mai bun prieten?

Nu cred.

... Opreste-te din ceea ce faci. Gândeste-te: ai strica tu o prietenie cu un Prieten Minunat?



Diana T., Timisoara

iulie 07, 2011

CORABIA VIETII NOASTRE (3)

Apele au ajuns mari si au crescut foarte mult pe pământ, si corabia plutea pe deasupra apelor.” [Geneza 7:18]

Cap.8:10-12: “A mai asteptat alte sapte zile si iarăsi a dat drumul porumbelului din corabie. Porumbelul s-a întors la el spre seară; si iată în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel apele scăzuseră pe pământ. A mai asteptat alte sapte zile; si a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.”

Domnul sa ne ajute si pe noi sa-L primim pe Duhul Sfant cu bratele deschise, sa nu deznadajduim in nimic. El este cel care ne va ajuta, care ne tine in picioare, care ne tine inima ancorata in Dumnezeu.

Dumnezeu a lucrat intai in corabia lui Noe, in familia lui, apoi au eliberat acest Duh Sfant pe pamant ca El sa lucreze si la altii.

Asa face Domnul nostru, intai pune pe picioare familia noastra, apoi avem datoria sa mijlocim ca acest Duh sa lucreze si in vietile altora, a celor care doresc cu adevarat viata.

Cand suntem pregatiti, Domnul ne porunceste sa iesim din corabia noastra, sa iesim din acest spatiu, sa crestem si sa ne inmultim spiritual. Noe a facut acelasi lucru, iar de bucurie ca Domnul l-a salvat, a ridicat un altar in fata lui Dumnezeu, multumindu-I pentru tot, pentru acest timp de incercare.

Cat respect avea Noe pentru Domnul lui. Daca citim cu atentie intreg acest capitol, observam ca Noe, a iesit din barca, doar la porunca Domnului, nimic nu a facut fara indemnul Lui. Dumnezeu ne spune clar ca pe acest pamant vom avea necazuri, nu suntem in nestiinta de acest lucru. Esti tu gata sa-ti contruiesti corabia sigurantei tale, a familiei tale?

Dumnezeu sa ne ajute sa ne construim aceasta corabie dintr-un material solid, acesta fiind Isus Hristos. Aceasta arca ne va ajuta sa ne separam de tot ce este pacatos. Domnul doreste prin aceasta sa ne apropie mai mult de El. Ce frumos….Acolo in acel spatiu El formeaza relatia personala cu noi. Prin incercare noi crestem spiritual. Totusi, dorim noi acest lucru sau ne este teama?


Felicia P.-Timisoara