mai 31, 2012

ESTE VREMEA MANTUIRII (2)


“Era cam pe la ceasul al saselea. Si s-a facut întuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea. Soarele s-a întunecat, si perdeaua dinlauntrul templului s-a rupt prin mijloc.” [Luca 23:44-45]



Stiti ca la începutul secolului 20, acesta a fost anuntat a fi un secol crestin? Oamenii din acea vreme credeau ca la sfarsitul celui de-al doilea mileniu, oamenii vor ajunge sa traiasca în unitate si armonie! Cu durere trebuie sa spunem; n-au avut dreptate!

Natiunile sunt divizate si învrajbite. Vedem aceasta în Orientul Mijlociu, în Nordul Irlandei, si-n Africa. În toata lumea natiunile nu numai ca lupta una împotriva alteia, dar au si multe conflicte în interior. Conflictele, dezbinarile si razboaiele, sunt probleme la fel de vechi ca si umanitatea.

A fost foarte interesant pentru mine sa citesc undeva despre originea obiceiului de-a ridica mana atunci cand salutam pe cineva: În antichitate oamenii întampinau pericole la orice pas. Cand un calator întalnea pe cineva pe care nu-l cunostea, în mod automat ridica mana sa-si ia arma din spate. Cei doi cu armele pregatite de lupta se roteau unul în jurul celuilalt, pana descopereau care este situatia de fapt. Cand acestia cunosteau ca nu este nici un pericol, îsi ridicau mana dreapta, mana care purtase arma, ca semn al acceptarii si de salut de bun venit.

Mi se pare ca în lumea în care noi traim, înca ne mai dam tarcoale unul celuilalt! Natiunile lumii nu sunt pregatite sa-si dea mana; Sunt atatea diviziuni suspiciuni si conflicte. În potirul de natiuni amestecate din America, nu s-a reusit sa se realizeze o omogenitate. Nu suntem o familie solida, ci o aglomerare de oameni, traditii si chiar limbi!

Vom depasi oare vreodata specificul nostru etnic, cultural si rasial, devenind cu adevarat una? Vom ajunge la aceasta binecuvantare numai daca barbati si femei, copii ai lui Dumnezeu, vom fi determinati sa trecem barierele si sa ne acceptam în dragoste, asa cum suntem!



Anonim

mai 30, 2012

ESTE VREMEA MANTUIRII (1)


“Era cam pe la ceasul al saselea. Si s-a facut întuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea. Soarele s-a întunecat, si perdeaua dinlauntrul templului s-a rupt prin mijloc.” [Luca 23:44-45]



Cand fostul senator si vicepresedinte, Hubert Humprey, a murit cu multi ani de zile în urma, a fost organizat un ceremonial de înmormantare în Rotonda Capitoliului din U.S.

Elita Washingtonului, s-a adunat pentru a spune “la revedere” prietenului si colegului lor.

Richard Nixon, a fost si el prezent în acea zi. El era singur, deoparte, chiar daca era pazit de garda lui de corp. Howard Baker, amintindu-si de acea zi a spus: „nimeni nu a vorbit cu el”, „Toti se temeau de el.” Aceasta solemnitate solitara s-a sfarsit atunci cand presedintele Jimmy Carter, a mers la domnul Nixon, a strans mana cu el si i-a spus bun venit la Washington.

Revista Newsweek, a aratat ca acest act simplu de umanitate si compasiune, a schimbat viitorul lui Nixon. “Daca a fost un punct de cotitura în ratacirea lui Nixon, atunci cu siguranta poate fi considerat acesta.”

Este o vreme cand cineva trebuie sa riste, sa actioneze cu compasiune si sa escaladeze zidul ostilitatii, cineva trebuie sa exprime dragostea, printr-o mana întinsa! Domnul Isus a facut-o!

Nu exista o ilustratie mai potrivita decat cea petrecuta în momentul cand Domnul Isus a murit. Ce ne spune evanghelistul Luca ca s-a întamplat înainte ca Domnul Isus sa-si dea ultima suflare? A întins mana dragostei pentru un talhar! Domnul Isus a depasit zidul ce-i separa pe cei prezenti langa cruce. Si-a vorbit talharului ca va fi cu El în rai chiar în aceeasi zi.

A mai fost daramat un zid însa: dupa trei ore de întuneric, vreme în care soarele si-a ascuns fata, perdeaua templului se rupe! Perdeaua care-i separa pe oameni de „Sfanta Sfintelor”, a fost despartita în doua. Zidul final ce prefigura separarea omului de Dumnezeu, a fost daramat. Aceasta s-a întamplat datorita jertfei Domnului Isus.



Anonim

mai 29, 2012

INCREDINTEAZA-TI VIATA IN MANA DOMNULUI ACUM.. MAINE S-AR PUTEA SA FIE PREA TARZIU


“Încolo, toti sa fiti cu aceleasi ganduri, simtind cu altii, iubind ca fratii, milosi, smeriti.” [1 Petru 3:8]



Tot ceea ce doreste Dumnezeu pentru aceasta lume, este ca fiecare persoana sa traiasca în demnitate si armonie, ca si Copil a lui Dumnezeu sub domnia Domnului Isus. Aceasta este „Noua ordine Mondiala a lui Dumnezeu!”

Tu si cu mine suntem agentii folositi de Dumnezeu, pentru împlinirea acestui plan. Apostolul Pavel în 2 Corinteni 5:9 a afirmat: „Dumnezeu era în Hristos, împacand lumea cu Sine; …si ne-a încredintat noua slujba acestei împacari!

Dar ca sa ne împlinim aceasta încredintare; de unde sa începem? Trebuie sa începem de aici si chiar de acum; castigand în dragoste pentru Hristos, pe toti acei cu care venim în contact. Cand noi ca si Copii ai lui Dumnezeu, ne împlinim aceasta slujire, portile locuintei mortilor nu se pot opune.

Dr. Fred Craddock, profesor de Noul Testament si Homiletica, la Universitatea Emory din Atlanta, a povestit despre anii copilariei petrecuti în Tennessee. Tatal sau nu mergea la Biserica. De fapt avea o atitudine foarte critica la adresa bisericii. Odata pastorul Bisericii a venit sa vorbeasca cu tatal sau. Dar n-a fost prea bine primit! Acesta i-a zis: ”stiu ceea ce voi tipii astia de la biserica asteptati: Un nou nume pe lista membrilor vostri si un membru în plus care sa plateasca zeciuiala. Nu-i aceasta ceea ce cautati? Un nou nume si un nou contributor?”

Aceasta atitudine todeauna stanjenea pe mama lui Craddock, care mergea în bucatarie sa planga. Odata, împreuna cu pastorul a venit si un evanghelist: Chiar doi fiind acum. Nu puteau face fata acuzatiilor tatalui sau. „Voua nu va pasa de mine repeta el; doriti numai un nou nume si un nou contributor. Aceasta-i ceea ce asteapta Biserica.” Cred ca el a spus aceasta de sute de ori.

A fost o vreme însa cand n-a mai repetat-o! ultima data cand fiul sau l-a vizitat era într-un spital al veteranilor. Slabise mult si îsi lua cu greutate tratamentul. Radioterapia îl afectase foarte mult, respira greoi si uneori avea nevoie chiar de respiratie artificiala. Cand fiul sau a intrat în camera, aceasta era plina cu buchete de flori. El a început sa citeasca biletelele ce-i aratau pe cei care le-au trimis: „Scoala duminicala a barbatilor”, „grupul de partasie al surorilor”, „corul copiilor”, „grupul tinerilor”. Tatal sau l-a vazut citind biletelele si pentru ca nu putea sa vorbeasca a luat un creion si a scris pe o bucata de hartie: „În aceasta lume ostila ce-si trage rasuflarea cu durere, fiule, sa povestesti tuturor istoria vietii mele!”

Citind ceea ce a scris tatal sau, Fred a întrebat: „Tata, care-i istoria vietii tale?

Batranul a luat din nou creionul si a scris: „Am gresit! Am gresit!”

Unde sa începem slujirea pentru împlinirea Marelui Plan al mantuirii? Chiar acum si chiar aici, cu acei pe care Biserica înca nu i-a cuprins în familia ei. Dumnezeu a ales oameni deosebiti si le-a încredintat acest plan etern; ca sa puna în unitate tot ceea ce este în cer cu tot ceea ce este pe pamant.



Anonim


mai 28, 2012

DOMNUL ISUS E SINGURUL CARE NE POATE IERTA TRECUTUL


“Doamne, ajuta! Doamne, da izbanda!” [Psalmul 118:25]



Într-un ziar crestin a fost publicat un desen ce-l înfatisa pe un pastor sezand la biroul sau cu doi membri din biserica, ce aratau exasperati. În dreptul lor era scris: „el este acel care provoaca sentimente apasatoare!”
Si în dreptul pastorului era scris un mesaj: „Va obiecta cineva, daca ma voi ruga cu ochii deschisi?”

Niciunul dintre ei nu aveau sentimente bune, despre celalalt. Enoriasii îl considerau pe pastor, ca fiind cel care le cere lucruri ciudate, iar pastorul nu avea încredere în bunele intentii ale enoriasilor, de aceea i-a fost frica sa închida ochii la rugaciune.

Ce dureros este sa vezi biserici divizate! dar sunt si familii dezbinate: Odata un tanar avea toate recomandarile pentru a deveni un bun actor. Dar oridecateori primea un rol important nu reusea sa-l puna în scena, la adevaratul potential. De fiecare data oportunitatea oferita se transforma în esec.

Era evident ca el îsi sabota propria-i cariera. A fost invitat un psiholog, care sa stea de vorba cu el. În discutie acesta i-a spus: Imagineaza-ti ca esti un actor de renume. Trupa în care joci va avea un spectacol în satul tau natal. Iar poza ta mare va fi afisata peste tot. Ce-ar zice parintii tai, sa-l vada pe fiul lor plin de succes?

Cand psihologul a rostit aceasta întrebare, tanarul actor s-a ridicat de pe scaun si-a vrut sa plece. Oprit el a spus: „Parintii mei nu merita sa ma vada plin de succes!”

Psihologul si-a dat imediat seama, care era motivul atator insucese. El era manios pe tatal si pe mama sa. Ceva groaznic s-a întamplat în copilarie, situatie ce l-a facut pe acest tanar, mai degraba sa doreasca esecul, decat sucesul, pentru ca asa sa se razbune pe parintii sai.

Domnul Isus este singurul care ne poate elibere de orice resentimente, sa ne vindece trecutul nostru si ne poate da o viata de suces.



Anonim