mai 22, 2010

Rugăciune

"Dar eu catre Tine imi inalt rugaciunea, Doamne, la vremea potrivita. In bunatatea Ta cea mare, raspunde-mi Doamne, si da-mi ajutorul Tau." (Psalmul 69: 13)
As vrea sa locuiasca in mine o inima mai aleasa, mai plina de dragoste, de iertare, de pace. Atunci as putea mai bine sa Te slujesc prin faptele mele si sa m-apropi mai mult de Tine. Te laud ca esti Prietenul meu de aproape ce-atinge sufletul meu cu bunatatile Sale si ma-ndeamna sa lupt chiar si in momentele cele mai grele.
Si-Ti multumesc ca fericirile mele izvorasc din Tine, pentru ca Tu esti fericirea mea, iar eu iubesc perfectiunea, Ta care se descopera zi de zi mai noua pentru mine. Si-acum nu-mi mai sunt straine soaptele Tale, pentru ca am invatat sa privesc mai mult cu inima si cu acel gol ce l-ai pus in mine ca sa-L umpli la timpul potrivit cu Tine. Te vad in fiecare curcubeu si te miros in fiecare parfum de floare, Te simt in fiecare picur de ploaie ce m-atinge si te-aud in fiecare ras de copil. Stiu ca esti un Dumnezeu si-al lucrurilor mici, si-al celor mari, iar eu iubesc deopotriva si gandacul si cerul, pentru ca-n fiecare atom te oglindesti cu perfectiunile Tale.
Am invatat ca totul are o vreme si-o masura si nimic nu misca fara ca Tu sa poruncesti si vad bunatatile Tale oglindite in fiecare pas al fiintei mele. Doar un orb n-ar putea sa vada ca dincolo de ce se vede sta Cel nevazut care zice si totul ia fiinta. Iti multumesc ca si pentru mine este vremea sa Te vad prin credinta si Te laud ca-Ti faci timp sa-mi arati ca existi si prin natura si prin Cuvant. E timpul ca eu sa tac si Tu sa-mi vorbesti...
Anonim

mai 21, 2010

Fiecare experienta a ta cu Dumnezeu poate lucra la vietile celor din jurul tau. Scrie-ne pe cuvantul@eml.cc ceea ce ti-a vorbit Dumnezeu prin Cuvant sau prin calauzirea care ti-a dat-o intr-o situatie dificila din viata ta si cei care citesc vor putea fi ziditi si imbarbatati prin experienta ta.

E frumos sa primesti dar cu mult mai frumos sa daruiesti.

Dumnezeu sa te binecuvinteze!

Când timpul tău de așteptare nu-i în concordanță cu cel al lui Dumnezeu

"Cand a ispravit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale marturiei. Table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu." (Exod 31:18)
Daca n-au putut astepta 40 de zile si 40 de nopti poporul Israel, cat timp Moise era pe munte, pentru ca Domnul sa-i dea tablele de piatra cu Legea si proruncile Domnului, (Exod 24:12,18), au fost nevoiti sa mai astepte inca pe atata dupa aceea, din cauza nerabdarii lor (Exod 34:1, 28).
Degetul lui Dumnezeu era la lucru, scria cele doua table ale Legii, dar poporul nu vedea ce se intampla pe muntele Sinai, de aceea nerabdarea a pus stapanire pe ei (Exod 31:18b).
Daca vei cerceta mai profund, vei vedea ca Dumnezeun nu doarme, chiar de tu nu i-ai vedea degetul la lucru, El tot lucreaza. O cantare spune: "Rabdarea, rabdarea, crestine-nvat-o bine! Credinta si pacea, rabdarea-ntregi le tine! Nicicand nu e prea multa rabdarea-n viata ta. Prin ea primesti putere, poveri sa poti purta. Rabdarea e ca sarea ce nu strica-n veac, Da gust si frumusete la toate, dupa plac."
Rabdarea ne slefuieste, lucreaza la maturizarea noastra spirituala, de aceea Domnu sa ne pazeasca sa nu fim nerabdatori in lucruri in care ar trebui sa asteptam cu rabdare si credinta neclintita.
Amin.
Delia R.

mai 20, 2010

Toate lucrurile El le face frumoase la vremea lor...

"Orice lucru El il face frumos la vremea lui" (Eclesiastul 3:11)
Stau in biserica Duminica seara si ma inchin impreuna cu trupa de inchinare.
La un moment dat urmeaza un solo... o tanara necunoscuta vine in fata si, cu o voce superba, incepe un cantecel vesel si antrenant.... ceva insa lipseste... e parca totusi sec... este fara acompaniament...
In urmatoarea jumatate de secunda organistul nostru atinge clapele orgii si nimereste exact acordurile potrivite! Nu e un cantecel cunoscut. Nici el nu il stia dinainte. Dar totul suna minunant si biserica e antrenata si captata.
Vezi? - ma gandesc eu - un barbat care stie sa puna in valoare calitatile unei femei arata exact asa! Si vice-versa. Ea singura n-ar fi sunat la fel de bine; daca el ar fi bajbait pe clape pana sa afle acordurile.. s-ar fi pierdut nitel din farmec; dar atunci cand El face lucrurile... sunt frumoase... mereu la vremea Lui care nu arata ca a noastra oricat ne-am stradui noi s-o intuim si prevedem... dar e cea mai potrivita.
Si tot asa cred ca stau lucrurile si cu implinirea sufleteasca... El singur poate aduce "acompaniamentul" perfect... echilibrul, "potriveala".
Fabiola

mai 19, 2010

Cu ce venim în lucrare?

“Dumnezeu a zis: Ce ai in mana? El a raspuns: un toiag” (Exod 4.2)

De multe ori dorim sa detinem ceva proprietati pe care sa le punem apoi in slujba Domnului. Credem ca astfel suntem folositori, sau mai folositori in lucrare. Dar in acest verset, Dumnezeu ne arata ca El nu asteapta bunurile noastre materiale ca sa ne accepte pentru lucrarea la care ne cheama. Moise a avut un toiag. Ce reprezenta acest toiag? Pentru Moise acesta era identitatea lui; toiagul din mana vorbea despre ocupatia lui, aceea de pastor. In toiag se sprijinea de multe ori, cu toiagul alunga animalele de prada care ii atacau turma – era cam tot ce avea.
In continuarea textului din Exod, citim ca Dumnezeu asteapta ca sa aruncam la pamant ceea ce avem, ca El sa transforme averea noastra, si apoi sa o folosim spre slava Lui.
Tanarul bogat din pilda Domnului Isus – Matei 19 – a plecat intristat pentru ca in schimbul vietii vesnice, trebuia sa renunte la averile, pentru care nici nu se ostenise prea mult. De obicei o avere mare se mosteneste. Si lui Moisei i se parea greu sa renunte la viata lui linistita, de pastor aflat in slujba socrului sau, cautand sa arunce asupra altuia ceea ce Dumnezeu ii dadea lui de facut!. Nu de multe ori descoperim si in noi astfel de motive, cand simtim ca Duhul Domnului ne cheama pentru a ne incredinta ceva de lucru?
Averile sau bunuri pamantesti puse in slujba Domnului, nu se pierd! Moise si-a primit inapoi toiagul, care a ajuns nedeslipit de mana lui. Cu acesta a adus plagile asupra Egiptului, a despicat Marea Rosie, etc. pentru ca Dumnezeu se folosea de el.
“Al Domnului este pamantul, cu tot ce este pe el...” are oare Dumnezeu nevoie de altceva decat ca inima noastra sa fie cu adevarat pusa in slujba Lui? Sa invatam de la Moise ca doar aruncand la pamant inaintea Domnului tot ce credem ca avem impreuna cu e-ul nostru, El ne va folosi. Si nu aceasta ne dorim fiecare?

Cornel.

mai 18, 2010

Scimbare de gândire

”Când a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, si ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. ” (Isaia 53:7)

Ce frumos exemplu de demnitate, de bunatate fata de cei ce Il chinuiau. Oare nu putea sa spuna un singur cuvant si o legiune de ingeri sa Ii vina in ajutor? Putea si totusi nu a facut-o.
Dar sa ne gandim la noi, pacatosii, cum reactionam cand suntem doar un pic deranjati de ceva? …Nu e asa ca nu avem aceeasi reactie? Macar ca incercam, dar e ceva in noi care ne impinge la alte reactii decat cele expuse mai sus. Si ce altceva doreste EL de la noi decat ascultare?
E greu sa ascultam? DA, mai ales cand e vorba de atatea NU-uri. Dar nu e nimic, avem o alta alternativa, plina de DA-uri, doare ca ea vine de la urat. Si totusi …de ce o alegem pe cea cu Da?
Din fericire pentru mine, in bunatatea SA m-a scos din lumea aceea, plina de DA …si tot din fericire pentru mine M-a si intarit si MI-a dat resurse sa ma lupt cu ispita DA-ului.
Sa fie azi o zi de schimbare, o zi in care sa spunem NU-ul acela, pe care El il doreste pentru noi, ca atunci cand vine ziua sa putem auzi DA din partea LUI.
Amin, Slavit sa fie DUMNEZEU pentru dragostea sa neconditionata ce o are pentru noi.
Anonim

mai 17, 2010

Dragostea invizibilă

“Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia” (1 Corinteni 10:24)


Bani... bani... bani. Banii sunt buni la orice... Oare? Indiferent ca ii dai pentru mancare, pentru haine, pentru medicamente sau alte lucruri necesare pentru traiul de zi cu zi banii la acest capitol (dar fara exagerare) sunt buni.
Dar oare sunt ei buni atunci cand ne cumparam masini scumpe, lucruri care nu ne trebuie, televizoare cat mai mari, calculatoare cat mai bune, haine cat mai „de firma” si alte lucruri care ne fac sa ne acomodam cat mai mult pe acest pamant? Sunt banii folositi pentru lucrarea Domnului sau pentru egoismul nostru, pentru calatoriile noastre unde cheltuim sute si sute de euro, chiar mii? Crestinii din ziua de azi cred ca tot pamantul e al lui Dumnezeu si bine fac. Dar pun satisfacerea nevoilor lor pe primul loc si nu satisfacerea nevoilor Domnului. Pun accent pe viata lor si nu pe viata celor necrestini care sunt insetati dupa adevar si si-au saturat de viata in destrabalare. Cred ca belsugul e de la Dumnezeu si bine fac. Dar daca ar putea sa stie viitorul si daca ar putea sa vada ca prin timpul si banii lor se vor intoarce oameni la Dumnezeu s-ar mai duce ei in calatorii extravagante sau si-ar mai cumpara lucruri scumpe? Si-ar mai cumpara ei lucruri care ar trebui sa valoreze 0 in viata unui crestin? “Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia”. Acest indemn care duce la dragoste nu prea e ascultat in ziua de astazi. Asta dovedeste cata dragoste are crestinul de astazi. Tu cata dragoste ai?

Anonim