iulie 30, 2011

JERTFA DE SINE

În ce priveste lucrurile jertfite idolilor, stim toti avem cunostintă. Dar cunostiinta îngâmfă pe când dragostea zideste.” 1 Corinteni 8:1.

Mai sunt oare lucruri pe care noi le jertfim idolilor? Idol înseamnă o persoană sau un lucru care cere sacrificiu, si căruia simtim să-i acordăm o adoratie exagerată, iar asta implică timpul nostru, banii nostri, energia noastră... si de multe ori idolul cere chiar si sacrificarea păcii din inimă.

Suntem în vremurile în care cunostinta a crescut foarte mult si tot mai multe taine ne descoperă Duhul Domnului din Cuvânt, însă sfintirea vietii noastre este tot mai neglijată, fiindcă a stii dar a nu împlini, îl face pe om mândru, îl face se simtă mare în ochii lui, iar aceasta îi va aduce o mare cădere spirituală.

Însa Dragostea este Domnul Isus, si dacă El este în inima noastră, atunci El va zidi viata noastră, chiar si dacă nu avem prea multe cunostinte biblice. Nu faptul memorăm Biblia este cel mai important lucru, ci faptul ca Îl iubim pe Domnul Isus si împlinim Cuvântul Lui, acesta este lucrul care face fim cunoscuti de El si ajutati la vreme de nevoie. De aceea nu spunem stim dacă nu împlinim ceea ce stim.

Celor care, cumva ne-am considera cunoscători ai Cuvântului, ni se cere veghem asupra celor slabi, adică asupra celor ce nu înteleg bine Scripturile, arătându-le cum se împlineste Cuvântul prin propria noastră trăire si nu-i întărâtăm la mânie prin ipocrizia noastră, ca nu cumva vorbind fără trăim ceea ce vorbim, facem pe multi se poticnească si cadă de pe calea lui Dumnezeu.

De aceea este nevoie de jertfire de sine, în fiecare zi, fiindcă iubindu-ne sine-le, nu vom stii ce este dragostea pentru aproapele si nici nu vom putea renunta la ceva în favoarea lui, ci permanent îl vom judeca si-l vom condamna pentru slabiciunile lui, dar făcând asa, omul se va îndepărta de Dumnezeu si va păcătui impotriva Lui, iar astfel nu vom fi nicidecum martori vii ai Domnului Isus.


Cristina

iulie 29, 2011

PUTEREA CUVINTELOR ROSTITE (2)

"Vino, te rog, -mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate asa, îl voi putea bate si-l voi izgoni din tară, căci stiu pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, si pe cine blestemi tu este blestemat!" [Numeri 22:6]


Nici un cuvânt care ne iese din gură nu este lipsit de putere, de aceea noi decidem în ce directie ne îndreptăm cuvintele si de noi depinde dacă roadele vorbirii noastre vor fi binecuvântări sau vor fi blesteme.

Blestemele pot fi intentionate sau neintentionate, premeditate sau rostite la întâmplare, de către cei ce au drept de autoritate asupra noastră, de aceea din pricina autoritătii celui ce rosteste cuvintele, apar daunele emotionale.

Cuvintele sunt determinate de mintea noastră în urma emotiilor noastre, de aceea mintea are nevoie fie supusă uneidiete”, adică fie hrănită din Cuvântului lui Dumnezeu, care poate regenera si restaura orice gând.

Un blestem îsi atinge tinta atunci când în viata aceluia, către care este îndreptat, există un păcat nemărturisit si neiertat de Domnul Isus. Domnul Isus ne-a avertizat satan va lupta împotriva noastră cu „săgeti arzătoaresi ele pot fi chiar cuvinte spuse la mânie, pentru a le îndrepta asupra noastră, ca pe niste săgeti înmuiate în otravă, care vor pătrunde până în adâncul sufletului, iar dacă ele rămân acolo, otrava va fi împrăstiată în toată fiinta umană, aducându-ne tot felul de boli, daune emotionale, deznădejde si chiar depresie.

Scopul lui satan este dărâme si dezbine, de aceea se va folosi de emotii duse în extreme, pentru a da nastere la cuvinte amare, dureroase si pline de mânie, iar când starea de iritare si de tensiune emotională atinge maximul, va rezulta acea explozie de cuvinte, care zdrobeste sufletul, iar cuvintele odată rostite, rostite rămân!

Cuvintele rele, pe care le rostim despre noi însine, au o putere înfricosătoare si se numesc autoblesteme. Sunt oameni care atunci când au probleme spun: „nu mai vreau trăiesc” , „am obosit cred mai există si pentru mine o sperantă”, nimic nu-mi merge bine”, „mai bine renunt”, „stiam asa se va întâmpla”, ce rost mai are”,... nestiind acestea vor produce în viata lor efecte de blestem si nu de binecuvântare.

Prin acest limbaj negativ, oamenii invită duhurile rele preia controlul peste viata lor, de aceea este nevoie de mărturisirea acelor vorbe, ca blestemul fie rupt si puterea blestemului fie înlăturată.

Fie ca Domnul Isus ne ajute întelegem fiecare cuvânt care iese din gura noastră are putere si El înlăture bariera invizibilă, care tine departe de noi binecuvântarea lui Dumnezeu, din pricina cuvintelor rele rostite în timp si îndepărteze El efectul lor, convingându-ne acest lucru se poate face doar prin mărturisirea lor, ca astfel planul lui Dumnezeu sa se poată împlini în viata noastră, asa cum este el planificat în cer.


Cristina

iulie 28, 2011

PUTEREA CUVINTELOR ROSTITE (1)

"Vino, te rog, -mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate asa, îl voi putea bate si-l voi izgoni din tară, căci stiu pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, si pe cine blestemi tu este blestemat!" [Numeri 22:6]

Acest verset ne arată câtă importantă au cuvintele pe care le rostim, iar dacă Domnul Dumnezeu a creat lumea prin Cuvânt, rostind: ” fie!”, înseamnă fiecare dintre noi, avem puterea de a zidi, sau de a dărâma oamenii de lângă noi, prin cuvintele rostite.

De aceea Balac dorea ca Balaam sa rostească cuvinte de blestem asupra celor din poporul Domnului, stiind de cuvintele acelea avea nevoie satan, ca sa aducă apoi necazuri peste ei.

Prin cuvinte poti răni, umili, înjosi, si poti face foarte mult rău celor de lângă tine. Este suficient un singur cuvânt ca ucizi! Dar tot prin cuvinte poti iubi, poti lăuda, adora, cânta, mângâia, poti face pe cineva atât de fericit, încât Dumnezeu se vadă în viata ta si vorbească El prin cuvintele tale!

De ce nu ne dăm seama oare de puterea cuvintelor noastre? Deseori ne dăm seama doar de puterea lor distructivă, decizând astfel le folosim ca pe o armă împotriva celor de lângă noi! Dar câti dintre noi sunt constienti de puterea miraculoasă a cuvintelor frumoase, a acelor cuvinte care pot înălta, vindeca si restaura?

Cuvintele, ca si florile, se cultivă, apoi culegem perle, pe care le împărtim ca pe comori pline de har, celor de lângă noi! A folosi creativ si cu întelepciune cuvintele, înseamnă a fi om, adică a fi creat după chipul si asemănarea lui Dumnezeu, care, prin Cuvântul Lui, transformă vieti si face minuni.


Cristina

iulie 27, 2011

SUNTEM NOI UN AVRAAM SAU O SARA? (2)

“…cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie si a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău si răsplata ta cea foarte mare.” [Geneza 15:1]
"Domnul i S-a arătat si i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea si fii fără prihană." [Geneza 17:1]
In tot acest timp de asteptare, Avraam n-a stat cu mainile in san, ci Avraam a lucrat pentru Dumnezeu. El nu a stat in tristetea lui gandindu-se oare cand vine acest copil promis? Ci el a ridicat ochii si s-a uitat....Se spune ca nu trebuie sa privim in jos, ca astfel privim prea mult la probleme, ci sa privim in sus la Domnul de unde vine promisiunea, rezolvarea, izbavirea. Geneza 18:2: "Avraam a ridicat ochii si s-a uitat: si iată trei bărbati stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la usa cortului, si s-a plecat până la pământ." Geneza 18:7,8: "Si Avraam a alergat la vite, a luat un vitel tânăr si bun si l-a dat unei slugi -l gătească în grabă. Apoi a luat unt si lapte, împreună cu vitelul pe care-l gătise, si l-a pus înaintea lor. El însusi a stat lângă ei, sub copac, si le-a slujit până ce au mâncat."
Avraam a slujit Domnului in tot acest timp de asteptare. Acest Avraam a renuntat la E-ul lui, la nevoile lui, la asteptarile lui si s-a gandit la Domnul. Astfel Dumnezeu i-a vazut credinciosia si l-a favorizat, descoperindu-i din tainele Lui, din planul Lui, vorbindu-i astfel de nimicirea Sodomei si Gomorei. Avraam nu se teme, ci din contra el are indrazneala si curaj sa-L induplece pe Dumnezeu prin actul mijlocirii Geneza 18:1-19: "Atunci Domnul a zis: „ ascund Eu oare de Avraam ce am fac?… Căci Avraam va ajunge negresit un neam mare si puternic, si în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Căci Eu îl cunosc si stiu are poruncească fiilor lui si casei lui după el tină Calea Domnului, făcând ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul împlinească fată de Avraam ce i-a făgăduit”… Tot ceea ce vreau sa spun este ca Dumnezeu ramane prietenul nostru, Tatal nostru. El ne vorbeste daca stam langa El, daca ascultam de El si daca punem in aplicare planul Lui. Sa nu fim deznadajduiti, daca Dumnezeu ne-a promis ceva si inca nu s-a implinit, vremea aceea va veni, asa cum a venit si la Avraam. El ne confirma acest lucru, asa cum a facut-o prin cartea Habacuc: Habacuc 2:3: “Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire si nu va minti; dacă zăboveste, asteapt-o, căci va veni si se va împlini negresit.”
Felicia P.-Timisoara

iulie 26, 2011

SUNTEM NOI UN AVRAAM SAU O SARA? (1)

“…cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie si a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău si răsplata ta cea foarte mare.” [Geneza 15:1]
"Domnul i S-a arătat si i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea si fii fără prihană." [Geneza 17:1]
De cate ori i-a vorbit Domnul lui Avram, el zidea cate un altar Domnului si chema numele Lui, prin aceasta multumindu-i Lui pentru mesaje, pentru promisiunile care vor veni. Geneza 12:7-8 “Domnul S-a arătat lui Avram si i-a zis: „Toată tara aceasta o voi da semintei tale.” Si Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se arătase. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, si si-a întins cortul. A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat Numele Domnului.”
Dumnezeu ne cere sa binecuvantam in orice vreme, asta place mult Lui. Atunci cand facem acest lucru, El ne rasplateste. Geneza 12:3 "Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine."
Imparatul Melhisedec alege sa binecuvinteze pe un om simplu ca Avraam si Dumnezeu il rasplateste prin zeciuiala lui Avraam. Geneza 14:18-20: "Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine si vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram si a zis: „Binecuvântat fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului si al pământului.Binecuvântat fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmasii tăi în mâinile tale!” Si Avram i-a dat zeciuială din toate."
Planul omului nu este cel bun, ci planul perfect este cel al Domnului. Sara n-a mai avut rabdare ca Dumnezeu sa-i vorbeasca punandu-si in aplicare planul ei, determinandu-l pe Avraam sa-i faca un copil cu Agar, roaba lor....nu acesta era planul lui Dumnezeu. Sara, in cele din urma devine binecuvantata, datorita credinciosiei lui Avraam. Geneza 16:2: "Si Sara i-a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate voi avea copii de la ea.”
Da, intr-adevar Dumnezeu binecuvinteaza si pe Ismael, copilul venit din Agar, dar planul cel bun si corect era acesta: "Geneza 17:21: "Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ti-l va naste Sara la anul pe vremea aceasta.”
Domnul ii confirma lui Avraam de 2 ori ca va avea un copil, Isaac. Era un plan maret al lui Dumnezeu. Capitolul 18 incepe astfel: "Isaac este făgăduit încă o dată." Geneza 18:14: "Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, voi întoarce la tine, si Sara va avea un fiu.”
Felicia P.-Timisoara

iulie 25, 2011

CREDINTA, NADEJDEA SI DRAGOSTEA (2)

"Acum dar rămân aceste trei: credinta, nădejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea!" [1 Corinteni 13:13]
Dragostea eros sau fileo este dragostea în care intervine gelozia, cearta, suspiciunea, amărăciunea, chinuri, lacrimi si despărtiri, acestea fiind lucrurile pe care satan le aduce în sufletul omului si de aceea, indiferent de vârstă, oamenii au o întrebare: „de ce dragostea nu este întotdeauna reciprocă?”, fiind una dintre multele frustrări ale omului.
Si pentru oamenii se bazează pe sufletul lor si nu acceptă moară fată de ei însisi, ei nu pot întelege cum este Dumnezeu, si chiar dacă nu verbal, totusi în mintea lor, ei îl învinovătesc, întrebându-se: „dacă Dumnezeu e Dragoste, de ce trec prin respingere?... fiindcă Domnul ar putea face ca el (sau ea) iubească... atunci de ce nu intervine El?”…
Cum se evidentiază dragostea eros? Prin plăcere, poftă, căderea în ispită si apoi … o mare singurătate, pe care o resimte cel ce-si manifestă dragostea prin eros. Cum se manifestă dragostea fileo? Prin mândrie si egoism, crezând tu ai cel mai frumos prieten de pe pământ, prin minciună si posesivitate, fiindcă vei spune si vei face orice, ca -l tii lângă tine pe cel iubit. Însă aceste metode sunt păcătoase si nu-ti aduc fericirea!
Cum se evidentiază dragostea agape? Cel ce iubeste astfel se jertfeste pentru aproapele său, până acolo că-si poate da chiar si viata pentru cel iubit. De aceea, citind încă odată 1 Corinteni 13, vom întelege despre ce dragoste se vorbeste aici: despre Dragostea Agape.
Agape este dragostea pe care o pot trăi si oferi doar crestinii călăuziti de Duhul Sfânt, care merg zilnic pe calea ascultării de Domnul Isus, fiindcă ea nu poate fi nici oferită si nici trăită de oamenii din lume, care se bazează pe ceea ce văd, pe trup si plăceri, ei iubind doar la suprafată.
Agape este dragostea profundă, care nu va putea fi oferită sau trăită nici măcar de crestinii care merg regulat la biserică, dar care nu renuntă la voia lor prprie, ci sunt controlati de sufletul lor, trăind bazati pe emotii, simtiri si sentimente, ei fiind crestinii firesti, egoisti, care pretind fie iubiti, insă fără a sacrifica voia lor pentru binele celor din jur, de aceea vor oferi doar o dragoste fileo.
Domnul Dumnezeu ne spune trăim si noi cum a trăit Domnul Isus, iar dacă scopul trăirii Lui a fost facă voia Tatălui, înseamnă de bună voie a renuntat la voia Lui proprie ca poată iubi neconditionat pe oricine si moară pentru cei pe care îi iubea.
Asadar, doar dacă vom deveni ca si Domnul Isus, oameni duhovnicesti, vom putea împlini ceea ce este scris în 1 Corinteni 13, fiind umpluti cu dragostea agape, spre folosul celor din jur si pentru slava lui Dumnezeu.


Cristina