NU LASA RAUL APROAPE DE TINE

“Sa-si invioreze popoarele puterea”. [Isaia 41:1]

        Toate lucrurile de pe pamant au nevoie de inviorare. Nici un lucru creat nu traieste prin sine insusi. “Tu innoiesti astfel fata pamantului”(Psalmi 104:30) este declaratia psalmistului. Chia si copacii, care nu-si poarta singuri grija scurtei lor vieti prin munca, trebuie sa bea din ploaia cerului si sa se hraneasca din ascunsele comori ale pamantului. Cedrii din Liban, pe care Dumnezeu i-a sadit, traiesc doar fiindca, zi dupa zi, se hranesc cu seva din adancul pamantului. Nici viata omului nu poate fi prelungita fara o reinnoire de la Dumnezeu. Asa cum este necesar sa mentinem sanatatea trupului prin mancare, la fel trebuie sa ne hranim sufletele ascultand Cuvantul predicat, citind din Cartea lui Dumnezeu si desfatandu-ne cu ospatul poruncilor. Cat de slabe ar fi trupurile noastre daca nu am manca. Dar cu cat mai slab este un sfant care traieste fara conducerea Cuvantului lui Dumnezeu si fara rugaciune. Daca credinta noastra poate trai fara Dumnezeu, atunci nu este origine divina, nu este decat un vis. Fiindca ceea ce a sadit Dumnezeu Il asteapta, asa cum florile asteapta roua. Fara o refacere permanenta, nu vom fi pregatiti pentru atacurile continue ale raului, pentru ispite si pentru conflictele din suflet. Cand se porneste vijelia, vai de copacul care nu si-a prins bine radacinele de stanca si nu si-a facut suficiente provizii de hrana. Cand soseste furtuna, vai de marinarii care nu si-au intarit panzele, nu si-au aruncat ancora si nu au cautat un liman. Daca permitem binelui sa slabeasca, raul va prinde puteri si va lupta cu disperare pentru a ne lua in stapanire, si astfel, poate va urma durerea si disperarea si nefericirea.

        Sa ne apropiem de tronul indurarii divine in umilinta. Atunci vom primi implinirea fagaduintei “Dar cei ce se incred in Domnul isi innoiesc puterea!” (Isaia 40:31).

STARUITI IN RUGACIUNE

“Staruiti in rugaciune” [Coloseni 4:2].

        Este interesant sa observi cat de mult din Scriptura  este dedicat rugaciunii, fie ca ni se ofera exemple, fie ca ni se dau invataturi, fie fagaduinte. De abia deschidem Biblia si citim “atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului” (Geneza 4:26), si chiar cand vrem sa o inchidem vedem “Amin”-ul din Apocalipsa 22:21 ca incheiere. Exemplele sunt destule. Aici ne intalnim cu credinciosul Iacov, dincolo cu Daniel, care se roaga de 3 ori pe zi, sau cu David care isi cheama Dumnezeul din toata inima. Pe munte il vedem pe Ilie, iar in temnita pe Pavel si Sila. Avem o multime de porunci si mii de fagaduinte. Ce ne invata exemplele acestea despre importanta si necesitatea sfanta a rugaciunii? Putem fi siguri ca, orice ar fi promis Dumnezeu in Cuvantul Sau, se va indeplini in vietile noastre. Daca a spus atat de multe despre rugaciune, este din cauza ca El stie ca noi avem nevoie de ea. Atat de mare este nevoia noastra incat, pana vom ajunge in ceruri, nu trebuie sa incetam sa ne rugam. Nu ai nevoie? Atunci ma tem ca nu iti cunosti propria saracie. Nu ai nevoie sa ceri mila lui Dumnezeu? Atunci poate ca mila lui Dumnezeu iti va arata cat esti de nenorocit. Un suflet fara rugaciune este un suflet fara Christos. Rugaciunea este ganguritul copilului increzator, lovitura razboinicului credincios, amintirea sfintilor adormiti in Domnul. Este respiratia, cuvantul, alinarea, puterea, onoarea unui crestin. Daca esti copil a lui Dumnezeu, vei cauta fata Tatalui tau si vei trai in dragosteaTatalui tau.

        Roaga-te ca in anul acesta sa fii sfant, umil, zelos si rabdator. Roaga-te sa ai comunicare mai stransa cu Christos, si sa intri mai des in sala de ospete a iubirii Lui. Roaga-te sa fii un exemplu si o binecuvantare pentru ceilalti, ca sa poti trai mai mult spre gloria Stapanului tau. Motto-ul pentru acest an sa fie: “Staruiti in rugaciune!!!!”

BINECUVANTATI PRIN ISUS!

“Ne vom veseli si ne vom bucura de tine.” [Cantarea Cantarilor 1:4]

        “Ne vom veseli si ne vom bucura de tine.” Nu vom deschide portile noului an in note jalnice de trombon, ci in sunete dulci de harpa si in bucuria rasunatoare a chimvalelor. “Veniti sa cantam cu veselie Domnului, si sa strigam cu bucurie catre Stanca mantuirii noastre” (Psalmi 95:1). Noi, cei chemati si credinciosi si alesi, vom uita orice durere si ne vom intemeia credinta pe numele lui Dumnezeu. Lasati-i pe ceilalti sa-si planga necazurile, noi, cei care avem lemnul dulce pe care sa-l aruncam in apele amare de la Mara (Exod 15:23) vom lauda cu bucurie pe Domnul. Duh prea Sfant, Sprijinitorul nostru pretios, noi, templul in care locuiesti, nu vom inceta niciodata sa slavim si sa binecuvantam numele lui Isus. “Ne vom”- suntem hotarati s-o facem. Isus trebuie sa fie incoronat prin bucuria din inimile noastre. Nu ne vom dezorona Mirele jelind in prezenta Lui. Noi suntem hirotoniti ca soli ai cerului, sa repetam mereu imnul vesnic de slava, pe care il vom canta pe strazile Noului Ierusalim. “Ne vom veseli si ne vom bucura” – aceste cuvinte au un dublu inteles, o indoita fericire, binecuvantare peste binecuvantare. Exista vreo limita la bucuria noastra in Domnul? Oare oamenii lui Dumnezeu L-au simtit vreodata mai aproape ca acum? Ce bucurie mai mare ar putea sa aiba, chiar si in cer? Ultimul cuvant este sarea din mancare, miezul nucii, sufletul textului.

Ce binecuvantati suntem in Isus! Ce rauri de binecuvantari infinite izvoresc din El, da, si fiecare picatura este plina de har, prin El. De vreme ce Tu, Scumpul nostru Domn Isus, esti partea de mostenire a poporului Tau, revarsa in anul acesta asupra noastra o asemenea bogatie de har incat, din cea dintai pana in cea din urma zi, sa ne veselim si sa ne bucuram in Tine. Sa deschidem portile veseliei in Ianuarie, si sa le deschidem cu bucurie in decembrie, prin Isus!

ADUNA ROADE IN ACEST AN!

“Au mancat din roadele tarii Canaanului in anul acela.” [Iosua 5:12]

        Calatoriile obositoare se terminasera pentru Israel, fiindca ajunsese la odihna fagaduintei. Nu mai erau corturi de asezat, nici serpi infocati, nici Amaleciti razboinici, nici pustiu arzator. Israelitii ajunseserain tara in care curgea lapte si miere, si acum mancau din roadele tarii. Poate ca in anul care incepe acum, iubite cititor crestin, se va intampla la fel cu tine sau cu mine. Perspectiva aceasta este imbucuratoare si, daca ne tinem credinta treaza, se va implini. Sa fii cu Isus in odihna fagaduita poporului lui Dumnezeu este intr-adevar o speranta mareata, si sa astepti gloria aceasta atat de curand este o dubla binecuvantare. Necredinciosii sovaie in fata Iordanului, care ne desparte si acum de tara promisa, dar sa ne intemeiem nadejdea pe faptul ca am infruntat deja toate relele, si ca nici macar moartea nu ne mai poate infricosa. Sa alungam orice gand de teama si sa ne bucuram la gandul ca din anul acesta vom incepe sa fim “intotdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17). Multi vor ramane pe pamant ca sa faca lucrarea pe care Domnul le-a incredintat-o. Daca aceasta va fi si partea noastra, nu exista nici un motiv pentru care textul de Anul Nou sa nu fie adevarat. “Noi fiindca am crezut, intram in odihna.” (Evrei 4:3) Duhul Sfant este garantia mostenirii noastre. El ne da “mai mult decat cerem”. Cei care sunt in Cer sunt in siguranta, tot astfel noi, care suntem pe pamant, suntem siguri in Christos Isus. Cei de sus si-au invins dusmanii, noi avem si noi victoriile noastre. Ostile ceresti se bucura impreuna cu Domnul lor, privilegiul acesta ne este ingaduit si noua. Ei se odihnesc in dragostea Lui, noi avem pace prin El. Ei canta spre lauda Lui, noi avem privilegiul sa-L binecuvantam.

In anul care incepe vom aduna roadele acestiu pamant pustiu, pe care credinta si speranta il pot transforma intr-o gradina a Domnului. La inceput, omul manca hrana ingerilor, de ce nu ar face-o si acum? O, ce privilegiu sa ne bucuram in Isus si sa mancam din rodele tarii anul acesta!