aprilie 11, 2013

CE INSEAMNA RUGACIUNEA?


„Nu va îngrijorati de nimic; ci în orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostiinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.” [Filipeni 4:6]

      Un pastor a mers sa viziteze o familie din parohia sa. În timpul vizitei, pastorul a fost invitat la masa. În timp ce se asezau la masa, unul dintre copiii familiei, un baietel de 4-5 ani, a luat cartofi prajiti din farfurie si a început sa manânce înainte de a se rosti binecuvântarea. Observându-l, mama sa a încercat sa-l opreasca. Copilul a ramas însa foarte surprins si-a raspuns în soapta: ”de ce ne-am asezat la masa si-au fost pregatite toate aceste bucate, daca nu ne lasi sa mâncam? În timp ce mama încerca sa-l faca sa taca, copilul a observat ca toti adultii si-au plecat capul si-au început sa spuna ceva ce putea fi înteles numai de ei. Când tatal sau a terminat rugaciunea, copilul s-a întors spre el si l-a întrebat: „Tati, de ce-a trebuit sa vorbesti cu farfuria, înainte de-a mânca?”

      Aceasta întrebare amuzanta ridicata de copil, descopera însa o situatie grava care se întâmpla astazi în asa de multe familii. Rugaciunea acestora pentru mâncare, este asa de lipsita de bucurie si pasiune, încât pare a fi o simpla conversatie cu farfuriile. Aceasta situatie nu se întâlneste însa si în cazul acelora ce au fost atinsi de dragostea si Duhul lui Dumnezeu. Pentru acestia, rugaciunea este plina de recunostiinta pentru orice dar primit si este exprimata cu pasiune si entuziasm.

aprilie 10, 2013

PREDA-TI VIATA IN MANA CREATORULUI


„Cand striga cei fara prihana, Domnul aude si-i scapa din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrânta si mântuieste pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana, dar Domnul îl scapa todeauna din ea.” [Psalmul 34:17-19]

 

     Cu câtiva ani de zile în urma, un cârmaci care conducea o barca de mare viteza a lovit un val într-un unghi periculos. Forta degajata de viteza barcii si de puterea de rostogolire a valului, a aruncat barca în aer. În acele momente cârmaciul a fost aruncat de pe scaun în ocean. El a fost proiectat cu o asa putere încât înainta ca o ghiulea spre adânc, fara sa stie în ce directie mai este suprafata apei. Desi era în adâncul apei, carmaciul a ramas linistit chiar si în acele momente, pentru ca astepta ca vesta de salvare pe care o purta sa-si împlineasca menirea si sa-l ridice la suprafata.

      Si noi avem momente în viata, când ne afundam în probleme si necazuri, fara sa mai stim care este directia cea buna. Domnul Isus este însa vesta noastra de salvare spirituala care ne poate ridica în prezenta lui Dumnezeu. Hotaraste chiar azi sa-ti predai viata în bratele Lui, pentru ca sa nu te mai afunzi în marea pacatului si-a faradelegii.

aprilie 09, 2013

IL AI PE ISUS IN VIATA TA?


„..încercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decât aurul care piere si care totusi este cercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiti fara sa-L fi vazut, credeti în El, fara sa-L vedeti, si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita, pentruca veti dobândi, ca sfârsit al credintei voastre mântuirea sufletelor voastre.” [I Petru 1:7-9]

 

      Un tata a fost luat ca prizioner de razboi înainte ca fetita lui Ana sa se fi nascut. Pentru micuta Ana, tatal sau exista numai în visele sale si în povestirile pe care i le spuneau bunicii si mama sa. Ana nu l-a vazut niciodata pe tatal sau fata în fata, dar a auzit despre zâmbetul sau si despre notele bune pe care acesta le-a avut la liceu. Bunicii ei i-au povestit cum tatal sau astepta cu nerabdare nasterea sa, iar ultimile cuvinte pe care le-a spus mamei sale înainte ca trenul sa plece din statie, au fost: „Sa ai mare grija de copilul nostru!” Pentru Ana, tatal sau era un necunoscut, dar nu un strain. Daca l-ar fi întâlnit pe strada, n-ar fi stiut ca este tatal ei. Dar cu toate acestea ea îl stia mereu aproape si îl iubea din toata inima.

      Aceasta a fost si experienta traita de cea de-a doua generatie de crestini. Acestia se asemanau foarte mult cu micuta Ana. Nu s-au numarat printre aceia care au umblat cu Domnul în timpul misiunii Sale, si nici printre aceia care au avut bucuria sa-L întalneasca în mod personal dupa înviere. Ei au primit toate marturiile despre viata si lucrarea Domnului Isus prin apostoli, care au fost o sursa intermediara. Acei ce L-au cunoscut pe Domnul Isus în mod personal, au vorbit celor din a doua generatie despre dragostea si bunatatea Domnului care a fost gata sa acorde iertare chiar si atunci cand era pe cruce. Aceste marturii au fost însa suficiente pentru a-i convinge pe cei mai multi dintre ei sa paraseasca tot ceea ce aveau, pentru a- L urma pe Domnul. Despre ei marturiseste apostolul Petru spunând: „îl iubiti, fara sa-L fi vazut si credeti în El fara sa-L vedeti!”

      Pentru Ana si crestinii din cea de-a doua generatie, marturiile primite au fost suficiente pentru a-i convinge de existenta celui iubit. Ce vei face tu?

aprilie 08, 2013

DEPARTEAZA MINCIUNA SI INSELATORIA DIN VIATA TA


“Nu vorbi în chip usuratic împotriva aproapelui tau; ori ai vrea sa înseli cu buzele tale?” [Proverbe 24:28]

 

     Într-o zi când a câstigat un mare turneu, Roberto DeVicenzo, un jucator de golf argentinian, a primit un cec cu o mare suma de bani drept recompensa. Dupa ceremonia de premiere, DeVicenzo s-a îndreptat singur spre masina lui aflata în parcare. Înainte ca sa ajunga la masina, l-a întâmpinat însa o doamna ce avea ochii plini de lacrimi. Aceasta s-a apropiat încet si i-a spus:” Aceasta-i o zi fericita pentru tine; dar doctorii mi-au spus ca fiul meu urmeaza sa moara de leucemie!” Înainte ca acea femeie sa mai spuna vre-un cuvânt, campionul de golf a scos un pix, a întors cecul ce continea recompensa pentru câstigarea titlului si-a scris pe spatele lui: „Sa-l ajuti si pe fiul tau sa aiba zile bune!” Când a terminat de scris, a înmânat cecul acelei necunoscute. Dupa o saptamâna de la acest eveniment, DeVicenzo a fost informat ca acea femeie nu avea nici un copil care sa fie bolnav de leucemie si ca aceasta l-a înselat luându-i cecul ce continea suma cuvenita câstigatorului. Când a auzit despre aceasta situatie, acel campion si-a ridicat ochii în sus si-a marturisit în auzul tuturor:”merita sa-l pastreze; pentru ca mi-a dovedit acum ca atât mama cât si fiul acesteia, sunt bolnavi de o boala mult mai severa decât leucemia!”

     Minciuna si înselatoria acelei femei au confirmat faptul ca ea si fiul ei traiau în pacat. Aceasta este o boala spirituala care duce nu numai la moarte fizica, ci si la moarte vesnica. Fiindca toti am fost virusati de pacat, pentru a avea parte de zile mai bune, Dumnezeu a scris pentru noi prin Hristos un cec în alb, oferindu-ne libertatea sa scriem prin credinta, tot ceea ce avem nevoie.