„Nu va
îngrijorati de nimic; ci în orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostiinta
lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.” [Filipeni 4:6]
Un pastor a mers sa viziteze o familie
din parohia sa. În timpul vizitei, pastorul a fost invitat la masa. În timp ce
se asezau la masa, unul dintre copiii familiei, un baietel de 4-5 ani, a luat
cartofi prajiti din farfurie si a început sa manânce înainte de a se rosti
binecuvântarea. Observându-l, mama sa a încercat sa-l opreasca. Copilul a ramas
însa foarte surprins si-a raspuns în soapta: ”de ce ne-am asezat la masa si-au
fost pregatite toate aceste bucate, daca nu ne lasi sa mâncam? În timp ce mama
încerca sa-l faca sa taca, copilul a observat ca toti adultii si-au plecat
capul si-au început sa spuna ceva ce putea fi înteles numai de ei. Când tatal
sau a terminat rugaciunea, copilul s-a întors spre el si l-a întrebat: „Tati,
de ce-a trebuit sa vorbesti cu farfuria, înainte de-a mânca?”
Aceasta întrebare amuzanta ridicata de
copil, descopera însa o situatie grava care se întâmpla astazi în asa de multe
familii. Rugaciunea acestora pentru mâncare, este asa de lipsita de bucurie si
pasiune, încât pare a fi o simpla conversatie cu farfuriile. Aceasta situatie
nu se întâlneste însa si în cazul acelora ce au fost atinsi de dragostea si
Duhul lui Dumnezeu. Pentru acestia, rugaciunea este plina de recunostiinta
pentru orice dar primit si este exprimata cu pasiune si entuziasm.
Postări
