octombrie 12, 2012

PRIMESTE AJUTORUL DIN PARTEA LUI DUMNEZEU

 

“Laudati pe Domnul! Laudati pe Domnul, caci este bun, caci îndurarea Lui tine în veci!” [Psalmul 106:1]

 

Campbell Morgan, a mers sa viziteze o membra al bisericii sale. A fost surprins sa afle ca aceasta urma sa fie evacuata din casa, pentru ca nu si-a platit rata penru banca de la care a împrumutat banii. Aceasta s-a întamplat sambata seara. Duminica dimineata el a anuntat o colecta în biserica sa, pentru a aduna banii necesari, ca sa plateasca aceasta rata.

Biserica a adunat acesti bani, i-a dat pastorului, care luni dimineata devreme a mers sa duca banii celei ce nu-si putea plati datoria. Ardea de nerabdare sa-i comunice aceasta veste buna si sa-i dea banii. A batut la usa; dar n-a primit nici un raspuns. Ce dezamagire! A batut din nou si mai insistent, dar si de aceasta data, nici un raspuns! A plecat simtind ca este respins. Mai tarziu a aflat ca membra bisericii sale fusese acasa tot timpul, dar i-a fost frica sa deschida usa, pentru ca se gandea ca este colectorul taxelor, care a venit sa-i ceara banii. Tot timpul cat ea a stat încuiata în casa de frica, la usa astepta pastorul, care voia sa-i dea banii de care avea nevoie.

Cand îl scoatem pe Dumnezeu afara din viata noastra, noi Îl îndepărtam si pe acela care ne poate împlini nevoile. Asa dupa cum puteti vedea si prin exmplul acestui caz, dorinta cea mai mare a lui Dumnezeu, este sa împlineasca nevoile noastre. Natura lui Dumnezeu este sa daruiasca; pentru ca El este dragoste. Dragostea todeauna daruieste. Daca nu primim ceea ce avem nevoie; s-ar putea ca problema sa fie la noi, nu la Dumnezeu.

octombrie 11, 2012

ASTEAPTA AJUTORUL DOMNULUI



“Apoi a poruncit noroadelor sa sada pe iarba, a luat cele cinci paini si cei doi pesti, Si-a ridicat ochii spre cer, a binecuvantat, a frant painile si le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împartit noroadelor.” [Matei 14:19]

 

Uneori suntem orbi fata de belsugul pe care Dumnezeu l-a pregatit pentru noi. Suntem la fel ca locuitorii unuia dintre primele sate americane. Acestia au ajuns în „Noul Tinut”, dar în iarna anului 1610, populatia din Jamestown, a scazut de la 500 locuitori la numai 60! Desi unii au murit de boli, sau în luptele cu indienii, cei mai multi, au murit de foame.

Era belsug de vanat pe camp; caprioare, pasari si pesti, scoici si broaste din belsug în ape. Dar acesti fosti locuitori ai oraselor europene, nu erau obisnuiti sa obtina hrana de pe camp. Ei asteptau sa mearga sa cumpere hrana de la un „magazin”! Pentru ca nu l-au gasit, au murit de foame!

Si noi actionam uneori în acelasi fel. Dumnezeu se apropie prin Duhul Sfant ca sa ne îndrume spre locul unde gasim hrana; dar noi nu suntem obisnuiti sa o primim direct din mana lui Dumnezeu. De aceea orbecaim din problema în alta problema, asemenea acelor primi emigranti din S.U.A., care au murit de foame, într-o zona unde puteau gasi belsug de hrana!

Cand oamenii care L-au ascultat pe Domnul Isus au flamanzit, El a poruncit ucenicilor: „spune-ti oamenilor sa se aseze!” Apoi a luat painile si Le-a binecuvantat si a început sa le împarta împreuna cu pestii, tuturor celor ce l-au ascultat. Fiecare a primit atat cat a dorit. Si noi vom primi binecuvantarile lui Dumnezeu, atunci cand suntem gata ca în ascultare sa ne asezam, sa întindem mana si prin credinta sa primim ceea ce Dumnezeu ne ofera.

octombrie 10, 2012

PRIVESTE CE MINUNI A FACUT DOMNUL PENTRU NOI


“Toti au mancat si s-au saturat; si s-au ridicat douasprezece cosuri pline cu ramasitele de faramituri.” [Matei 14:20]

 

Una din lectiile pe care Domnul Isus a încercat sa-i învete pe ucenici, a fost cu privire la abundenta lui Dumnezeu. Dumnezeu este acela care întinde pentru noi o masa îmbelsugata, în fata potrivnicilor nostri si Cel care umple paharul nostru pana ce da peste el.

Întelegem aceasta amintindu-ne ca la nunta din Cana, Domnul Isus a poruncit ca vasele sa fie umplute; „si au fost umplute pana sus!” Cand fiul risipitor s-a întors acasa; a fost taiat vitelul îngrasat si a fost pregatita o mare sarbatoare. Multe din îngrijorarile care ne coplesesc, dispar în momentul în care ne asezam si ne odihnim, contand pe abundenta resurselor pe care Dumnezeu le pregateste pentru noi, copiii Sai în nevoie. Întreaga creatie certifica marinimia lui Dumnezeu. Sa luam în considerare imensitatea universului: Soarele are 856.000 mile în diametrusi se afla la 93 de milioane de mile departare de pamant. Iar Pluto, planeta de la marginea sistemului solar, se afla la 2,7 miliarde mile departare de soare. Care este scopul acestor astre? Dumnezeu i-a creat pentru a ne bucura privindu-i si pentru a fi fascinati de imensitate.

Dumnezeu a adus în existenta aceasta creatie magnifica, avand ca singur scop sa ne dovedeasca cat de mari sunt resursele lui, pentru nevoile copiilor Sai. Nu-i uimitor aceasta pentru mintea umana?

octombrie 09, 2012

CITESTE SCRIPTURA


“Sa salte de bucurie credinciosii Lui îmbracati în slava, sa scoata strigate de bucurie în asternutul lor.” [Psalmul149:5]

 

Soren Kirkegard a spus: Putem descoperi taina Scripturilor întrebandu-ne cand citim: Ce-mi spune mie acest pasaj? ce-mi descopera Dumnezeu prin acest Cuvant privitor la viata mea?

Aceasta nu înseamna ca fiecare pasaj al Scripturii are aceiasi relevanta! Sunt unele pasaje preponderent istorice; altele liturgice sau ceremoniale. Dar chiar si atunci cand citesti despre credinta lui Avraam, adulterul lui David, invidia lui Saul sau descurajarea lui Ieremia, întreaba-te: ce-mi spune Dumnezeu prin acest cuvant mie, aici si acum?

O fetita si-a pierdut un dinte din fata, si a început sa vorbeasca peltic (sasait). Într-o zi bunica ei a început sa-i citeasca din Biblie despre Sisera si moartea lui, Samson si pierderea vederii, Sila si misiunea lui împreuna cu Pavel. Auzind aceste nume, fetita s-a uitat prelung la bunica ei si-a întrebat-o: Bunico, si Dumnezeu si-a pierdut un dinte?

Bucura-te de ceea ce citesti si urmareste ceea ce Dumnezeu vrea sa-ti spuna tie!

octombrie 08, 2012

IN CLOCOT SA-TI FIE VIATA PENTRU DUMNEZEU


“În mainile Tale îmi încredintez duhul: Tu ma vei izbavi, Doamne, Dumnezeule adevarate!” [Psalmul 31:5]

 

În cartea Apocalipsei cand i se scrie bisericii Laodicea, i se spune: „Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici în clocot. O daca ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindca esti caldicel, nici rece nici în clocot, am sa te vars din gura mea!” Ce decizie aspra! Aceasta ne ajuta sa întelegem ca Dumnezeu foloseste pe cei care sunt în clocot, iar marile schimbari în mijlocul acestei lumi sunt facute de cei înflacarati!

William Lloyd Garrison, a fost cel mai mare luptator pentru abolirea sclaviei în S.U.A. El a fost redactorul ziarului „Liberatorul”, o publicatie ce a luptat împotriva sclaviei. Garrison a fost un om înflacarat, aprins în firea lui de indignarea cauzata de tratamentele inumane la care erau supusi multi sclavi. El a urat sclavia în toate aspectele ei. Într-o zi unul dintre prietenii lui cei mai buni ( Samuel May), a încercat sa-l tempereze în manifestarea atitudinilor sale. El i-a spus lui Garrison: „Prietenul meu, încearca sa fii mai moderat si pastreaza-ti indignarea sub control! De ce esti în clocot tot timpul?

Acesta i-a raspuns: „Frate May, eu trebuie sa fiu tot timpul în clocot pentru ca în jurul meu sunt asa de multi ghetari, care trebuie sa se topeasca! Si muntii de gheata care ne înconjoara se pot topi, numai daca suntem în clocot!”

Singurul mod în care Dumnezeu ne poate folosi cel mai bine, este atunci cand suntem condusi si stapaniti de o mare pasiune. Atunci cand aprinsi de dragostea lui Dumnezeu, suntem dedicati unei cauze pentru care suntem gata sa murim. Cei ce nu au nici o pasiune, nu pot sa realizeze nimic. De aceea avem nevoie ca Dumnezeu sa ne încalzeasca inimile si sa ne înflacareze vorbirea pentru ca sa-L putem marturisi!