august 07, 2010

FA BINELE, CHIAR DACA E MARUNT

"Cine stie sa faca bine si nu face savarseste un pacat!" [ Iacov 1:17 ]

Acesta este unul dintre versetele care ma sperie de fiecare data cand il citesc. Eu stiu sa fac multe, dar nu de fiecare data fac binele. Am descoperit insa multi oameni credinciosi care nu stiu face nici jumatate din cate stiu eu, nu au nici pe jumatate atata scoala, dar care fac binele intr-un fel maret. Au luat in plasament un copil al nimanui, au luat in casa un batran abandonat de propria familie, duc de mancare la oamenii de pe strada, sprijina lucrari sociale sau de misiune cu banutul lor si multe alte lucruri marunte, dar coplesitoare. Stiu putin, dar fac bine si cu credinciosie. Iar modestia de care dau dovada, credinta cu care se sprijina pe Dumnezeu pentru a continua si crediciosia cu care continua sunt coplesitoare.
Eu ce stiu sa fac? Tu ce stii sa faci? Fa binele acela marunt pe care ti l-a descoperit Dumnezeu si-L vei vedea facand isprivi mari prin tine. Poti da haine sau caramizi sinistratilor? Poti duce sandvisuri la oamenii de pe strada? Il poti vesti pe Cristos de la catedra? Nu stiu care e binele pe care poti sa-l faci, dar daca nu-l faci, pacatuiesti. Fa binele!







Daniela





august 06, 2010

FOLOSEȘTE-ȚI DARUL, INDIFERENT CÂT DE MIC

“Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul m-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti. El m-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia şi prinsilor de razboi izbavirea; sa vestesc un an de indurare al Domnului si o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru.” [Isaia 61:1–2]

Cele două versete si următoarele descriu o parte dintre darurile cu care a fost inzestrat Domnul Isus, cu care sunt inzestrati unii dintre noi sau vecinii nostri. Privindu-L pe Mantuitor, constat ca nu a vrut alte calitati decat avea. Le-a folosit pe cele cu care a ramas dupa intrupare, asa limitat cum a ajuns. Nu a vrut sa fie managerul grupului de ucenici, l-a lasat pe Iuda. Nu a vrut sa fie pescar, i-a lasat pe pescari. S-a multumit cu meseria de templar si cu darurile de mangaietor, aducator de vesti bune, eliberator, vestitor al indurarii si razbunarii lui Dumnezeu. Cu toate riscurile pe care le-a presupus asta, inclusive moartea pe cruce.
Dumnezeu ma face si ne face deseori de rusine cand nu ne folosim darurile cu care ne-a inzestrat, ci bombanim dupa darurile altora. Am vrea sa fim predicatori, cand noi avem darul rugaciunii, sa fim lider de inchiare, cand noi stim sta langa cei batrani sau bolnavi, si cine stie ce “alte capre” mai vedem la fratii nostril si le vrem. Ajungem astfel frustrati si nu ne mai indeplinim chemarea pe care ne-a facut-o Dumnezeu. Iar apoi constatam ca ni se atrofiaza darul sau darurile.
Va propun sa ne evaluam si sa aflam cu ce daruri am fost inzestrati si sa le folosim. Vom avea surpriza sa constatam ca biserica in care ne-a asezat Dumnezeu devine mai dinamica, noi devenim mai bucurosi si mai multumitori pentru ca invatam sa ne punem darurile in slujba altora si sa nu mai bombanim.

Daniela

august 05, 2010

STAI LANGA DUMNEZEU SI IN DEPRESIE

„Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sunt mai bun decat parintii mei.“ [1 Imparati 19:4]

Biblia e o carte pentru si despre oameni adevarati. Personajele ei sunt eroice, dar si de o umanitate coplesitoare. Ilie este unul dintre oamenii fascinanti pe care Dumnezeu ne-a lasat sa il cunoastem un pic. Este un profet puternic, lucreaza si lupta pentru Dumnezeu cu regele Ahab, cu sotia lui, cu un popor las si indiferent. Cred ca a lucrat ca o avalansa, a ras totul in cale. Dar descarcarea aceea de energie fara pauza l-a dus la epuizare si la depresie. Iar in depresie nu mai gandesti limpede, nu mai vezi nimic clar. Ilie e amenintat cu moartea, fuge si... isi cere moartea.
Dar chiar si in intunecimea depresiei, isi aminteste de Dumnezeu. Nu isi ia singur viata, nu mai face pe eroul in niciun alt fel, ci sta singur si epuizat in fata lui Dumnezeu. Reactia lui Dumnezeu este plina de gingasie. Dumnezeu nu intervine cu minuni ca sa-l scoata instantaneu din depresie. Trimite un inger pe care nu cred ca Ilie a reusit sa-l vada din cauza somnului si a depresiei. Posibil ca Ilie sa nu fi fost constient nici de minunea de a gasi o turta coapta langa el in pustie. Dumnezeu il lasa sa doarma si sa manance, iar apoi il trimite singur intr-o calatorie. Nicio sarcina speciala pentru un profet atat de mare. Si dupa 40 de zile de drum constatam ca Ilie e tot deprimat, dar dispus sa vorbeasca cu Dumnezeu.
Oricat ai fi de deprimat de criza, de somaj sau instabilitatea locului de munca, de ploile care au luat tot celor dragi, de relatiile cu probleme pe care le ai cu familia si cei dragi, intoarce-ti ochii spre Dumnezeu. Nu fa pe eroul, ci asteapta ca El sa te imputerniceasca sa mergi mai departe. Varsa-ti inima in fata lui Dumnezeu si asteapta raspunsul Lui. Se pricepe si la depresii si te va ridica.



Daniela





august 04, 2010

DUMNEZEU PEDEPSEȘTE, DAR ȘI ELIBEREAZĂ

“Vorbiti bine Ierusalimului si strigati-i ca robia lui s-a sfarsit, ca nelegiuirea lui este ispasita; caci a primit din mana Domnului de doua ori cat toate pacatele lui.” [Isaia 40:2]

Pacatul are in el samanta pedepsei. Ai pacatuit, asteapta-te sa platesti. Este adevarat ca Dumnezeu ne iarta daca ne cerem iertare si ne pocaim, dar de platit tot platim, mai mult sau mai putin. Iar daca pocainta vine tarziu, vom plati cu dobanda, uneori de doua ori cat toate pacatele noastre, asa cum a fost cazul poporului evreu.
Este gresit sa spunem ca toate necazurile si problemele prin care trecem sunt pedeapsa unor pacate. Simplul fapt ca suntem crestini ne face abonati la probleme si dificultati. Dar sunt probleme care vin din cauza pacatului. Cand platim pentru pacatele noastre, sa ne cercetam si sa nu uitam ca Dumnezeu ramane bun si plin de dragoste, dar trebuie sa ne pedepseasca pentru sfintenia Lui si pentru a ne invata sa ne ferim de pacat. Important este ca Dumnezeu nu ne tine in robie toata viata, ci dupa pocainta, ne elibereaza.

Daniela

august 03, 2010

CAUTĂ VOIA LUI DUMNEZEU, NU A PĂRINȚILOR

„Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sunt mai bun decat parintii mei.“ [1 Imparati 19:4]

Nu ni se spune nimic in mod direct despre parintii lui Ilie. Dar in depresie Ilie se compara cu parintii lui. Asta inseamna ca a avut parinti de care a fost nemultumit, pe care a vrut sa-i intreaca sau macar sa nu le repete greselile. Iar acum constata ca a esuat.
Parintii sunt oameni. Au facut multe greseli fata de Dumnezeu si fata de noi. In copilarie majoritatea ne dorim sa fim mai buni ca ei. Dar numai prin harul lui Dumnezeu nu vom repeta greselile si pacatele lor. Si e nevoie de mult har pentru asta, deoarece primii ani din viata am crescut copiindu-i, invatand de la ei sa ne suparam, sa amenintam, sa strigam sis a trantim usi la nervi si cine stie cate alte obiceiuri, sa facem orice pentru a le castiga admiratia si aprecierea.
Mi-e drag Ilie pentru ca nu a ramas blocat pe problemele pe care le-a avut cu parintii, ci si-a intors ochii spre Dumnezeu. Ego-ul lui sigur a suferit pentru ca nu a reusit să fie mai bun, dar cu ajutorul lui Dumnezeu a reusit sa mearga mai departe sa caute voia lui Dumnezeu pentru viata lui si sa o implineasca. Iarta-ti parintii, chiar daca e greu, nu te mai compara cu ei, si cauta voia lui Dumnezeu, nu a parintilor sau a ta, pentru viata ta. Rezultatele vor fi mult mai extraordinare decat te astepti, iar daca ai sau ai avut parinti care au trait o viata dupa voia lui Dumnezeu, urmeaza-le exemplul pentru a trai fericit pe acest pamant dar mai ales o vesnicie alaturi de Christos.

Daniela

august 02, 2010

OPRIȚI-VĂ ȘI EVALUAȚI!

“Opriti-va si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu: Eu stapanesc peste neamuri, Eu stapanesc peste pamant. Domnul ostirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scapare pentru noi” [Psalmul 46:10–11]

Sunt versete cu care avem probleme in primii ani de credinta, mai ales daca sunt opuse temperamentului nostru. Pentru o persoana dinamica acest verset si altele care ne indeamna sa ne oprim sunt chiar neplacute, pana cand… Pana cand Dumnezeu aduce in vietile noastre momente in care ne obliga sa ne oprim. Pot fi drame personale, esecuri in relatii sau cariera, boli si multe altele. Iar atunci ne oprim. E o frana brusca, pe care n-am anticipat-o, pentru care nu ne-am pregatit. Centura de siguranta ne strange, iar daca n-o avem, dam cu capul de volan, de bord, chiar de parbriz, pentru a continua metafora.
Dupa ce Dumnezeu a adus in viata mea un astfel de moment, m-am ales cu o depresie de toata frumusetea. M-am oprit, dar n-am mai putut sa ma urnesc din loc multe luni. M-am oprit, mi-am cercetat viata si relatiile si mi-am dat seama ca eram aproape de ruina.
Momentele de oprire sunt necesare pentru a ne evalua viata, evolutia, directia, pentru a ne reaminti cine este Dumnezeu in Univers si in universul nostru personal. Cand nu te mai poti opri din cauza carierei sau a unor relatii, ai o problema. Te va ajuta Dumnezeu sa te opresti. Dar in aceste conditii nu stii cat de lunga va fi oprirea. Opreste-te singur periodic si priveste-L pe Dumnezeu.

Daniela

august 01, 2010

DESPRE POCĂINȚĂ (2)

“Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti.” [Ioan 8:1-14]

Domnul Isus o intreaba pe aceasta femeie: “unde iti sunt parasii tai?” Parasii acestei femei, adica acele duhuri, s-au retras, unul cate unul, pe rand, incepand de la primul pana la cel din urma, de ce??? Pentru ca aceasta femeie a ales sa se pocaiasca, sa regrete faptele rusinoase, faptele urate si neplacute lui Dumnezeu ...in timp ce parasii ei o acuzau, ea se pocaia... regreta ce facuse.
Asa se intampla cand dorim sa ne pocaim. Parasii nostrii se retrag, incepand de la cele mai vechi duhuri care sunt peste noi pana la cele din urma, cele mai nou aparute, daca pot spune asa. Ele nu mai au putere asupra noastra.
Cand aceasta femeie a ridicat capul, nu mai vazuse pe nimeni, pe nici unul din acuzatorii ei. Ramasese doar ea si Domnul Isus Hristos. Aceasta femeie s-a lipit de Domnul ei si atunci cand te lipesti de Domnul esti LIBER, esti dezbracat de pacatele tale, de omul firesc.
Aceasta femeie NU mai era impovarata, Domnul o facuse LIBERA!!! Omul firesc NU se poate lipi de Domnul ci doar omul launtric, adica cel DUHOVNICESC. De aceea ca sa ne apropiem de Domnul trebuie sa ne pocaim, sa micsoram omul firesc si sa-l marim pe cel duhovnicesc.
Acelasi lucru se intampla si cu noi. Cand noi ne plecam capul, ne smerim inaintea Domnului, acuzatorii fug... iar Hristos ne face LIBERI!!!
Domnul sa ne ajute sa ne pocaim cat mai des, dar si cat mai repede!

Felicia P.-Timisoara