august 01, 2010

DESPRE POCĂINȚĂ (2)

“Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti.” [Ioan 8:1-14]

Domnul Isus o intreaba pe aceasta femeie: “unde iti sunt parasii tai?” Parasii acestei femei, adica acele duhuri, s-au retras, unul cate unul, pe rand, incepand de la primul pana la cel din urma, de ce??? Pentru ca aceasta femeie a ales sa se pocaiasca, sa regrete faptele rusinoase, faptele urate si neplacute lui Dumnezeu ...in timp ce parasii ei o acuzau, ea se pocaia... regreta ce facuse.
Asa se intampla cand dorim sa ne pocaim. Parasii nostrii se retrag, incepand de la cele mai vechi duhuri care sunt peste noi pana la cele din urma, cele mai nou aparute, daca pot spune asa. Ele nu mai au putere asupra noastra.
Cand aceasta femeie a ridicat capul, nu mai vazuse pe nimeni, pe nici unul din acuzatorii ei. Ramasese doar ea si Domnul Isus Hristos. Aceasta femeie s-a lipit de Domnul ei si atunci cand te lipesti de Domnul esti LIBER, esti dezbracat de pacatele tale, de omul firesc.
Aceasta femeie NU mai era impovarata, Domnul o facuse LIBERA!!! Omul firesc NU se poate lipi de Domnul ci doar omul launtric, adica cel DUHOVNICESC. De aceea ca sa ne apropiem de Domnul trebuie sa ne pocaim, sa micsoram omul firesc si sa-l marim pe cel duhovnicesc.
Acelasi lucru se intampla si cu noi. Cand noi ne plecam capul, ne smerim inaintea Domnului, acuzatorii fug... iar Hristos ne face LIBERI!!!
Domnul sa ne ajute sa ne pocaim cat mai des, dar si cat mai repede!

Felicia P.-Timisoara