iulie 31, 2010

DESPRE POCĂINȚĂ (1)

“Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti.” [Ioan 8:1-14]

Aceste versete mi-au rasunat in minte, iar Duhul Sfant mi-a vorbit prin Cuvantul lui Dumnezeu, prin dragostea si bunatatea Lui. Carturarii si fariseii au pandit aceasta femeie, practic asteptau sa comita o greseala, pentru a o acuza inaintea lui Dumnezeu.
Acelasi lucru face si Diavolul cu toti argatii lui, ne pandesc, ne urmaresc si asteapta clipa si momentul ca noi sa gresim si sa pacatuim, ca sa ne poata tari si tranti la pamant inaintea lui Dumnezeu.
Acesti carturari si farisei, erau niste oameni care pe dinafara pareau ca aveau frica de Dumnezeu, si ca respectau Legea Domnului, dar practic ei erau niste prefacuti, la fel cum le este si numele. Ei nu erau calauziti de Duhul Sfant, ci IN ei erau alte duhuri, care practic se foloseau de ei.
Atunci cand gresim si venim cu pocainta inaintea Domnului, marturisindu-ne pacatele, Domnul NU sta indiferent la glasul nostru, chiar daca diavolul vine si ne acuza MEREU. El, Dumnezeu, NU ne lasa singuri cu aceste duhuri, ci ramane cu noi, asa cum a promis ca o va face intotdeauna. Trebuie sa avem aceasta siguranta, ca Dumnezeu este cu noi atunci cand noi dorim sa ne pocaim de faptele noastre.

Felicia P.-Timisoara