aprilie 30, 2014

ROAGA-TE SI LUCREAZA

“Va indemn dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni...” [1 Timotei 2:1]

Un credincios l-a vizitat odata pe un prieten de-al sau, care in privinta credintei avea alte pareri decat el. Acesta avea o fabrica intr-o cladire, care fusese candva o manastire. Fabricantul a zis in bataie de joc: “Aceasta manastire a pierit, fiindca oamenii din ea numai s-au rugat.” La aceasta insa, credinciosul a raspuns: “Si fabricile vor pieri, daca in ele oamenii numai vor lucra.”

Un proverb latin spune: “Ora et labora!” – “Roaga-te si lucreaza!” Cei mai multi oameni insa au sters rugaciunea din viata lor. Ei au devenit niste roboti. Sufletul lor sufera, pentru ca ii lipseste respiratia aerului curat al cerului.

Roaga-te si lucreaza! Ordinea acestor cuvinte este foarte insemnata: intai rugaciune si apoi lucrare. A lucra fara a te ruga inseamna a face un lucru lipsit de binecuvantare. A lucra fara a te ruga poate sa te aduca in situatia sa vezi munca precum un blestem. De aceea sa nu uitam ordinea divina: rugaciune si lucrare!

O, sfant liman al rugaciunii,

Ce scut nedespartit imi esti,

Ce liniste, si ce putere,

Si ce-adapost imi esti!

aprilie 29, 2014

IN UMBRA STICLEI (2)

“Vinul este batjocoritor, bauturile tari sunt galagioase; oricine se imbata cu ele nu este intelept.” [Proverbe 20:1]
Betivul continua discursul sa: “Am avut si eu un camin, pe al carui altar ardea o flacara vie si inaintea caruia ii serveam; dar eu am indepartat focul sfant, si in locul lui a inceput sa domneasca intunericul si pustietatea. Am avut ambitii si aspiratii care se inaltau atat de sus ca si steaua diminetii; dar le-am nimicit, le-am faramitat, si in cele din urma le-am inabusit cu totul pentru a nu mai fi torturat de strigatl lor. Astazi sunt un barbat fara sotie, un tata fara copii, un vagabond fara casa, un om in care  a murit orice impuls bun – totul a fost inghitit de acest fluviu al alcoolului.
Vagabondul inceta de a mai vorbi. Paharul ii cazu printre degetele tremurande si se sparse. Cand mica grupa de langa tejghea isi ridica ochii de la cioburile paharului, vagabondul era plecat.
Ca el sunt milioane care stau in umbra sticlei si care ar putea da marturii asemanatoare. Umbra sticlei este umbra vaii mortii. Din intunecimea adancurilor ei vin vesti de nenorocire si mizerie de negrait, desfrau, varsari de sange, boli si atatea rele. Unde intra alcoolul in casa, intra si saracia. El este jertfitorul barbatului si teroarea femeii. Sa ne lasam atentionati si sa atentionam si pe altii.

aprilie 28, 2014

IN UMBRA STICLEI (1)


“Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftarile? Ale cui sunt neintelegerile? Ale celor ce intarzie la vin si se duc sa goleasca paharul…” [Proverbe 23:29-30]

Actiunea urmatoare s-a petrecut intr-o carciuma din New Orleans (SUA) cu multi ani in urma. O grupa de tineri cu multi bani statea la tejgheaua carciumarului, cand un nenorocit, zdrenturos vagabond impinse usa si privi la ei rugator. Imediat ei au comandat pentru el o tuica si apoi i-au cerut in mod poruncitor sa le tina un discurs. Dupa ce dadu pe gat tuica, vagabondu privi un moment la ei si apoi, cu vorbire frumoasa, care arata de pe ce treapta sociala inalta cazuse, incepu discursul: “Stimati domni, in seara aceasta privesc la voi, si imi pare rau ca in voi vad tabloul barbatiei mele pierdute. Aceasta fata buhaita a fost candva tot atat de frageda si fina ca a voastra. Acest corp ce acum se clatina, pasea odata tot asa de mandru; eram un barbat intre barbati. Si eu am avut odata o casa, prieteni si situatie. Am avut o sotie de o rara frumusete si eu am murdarit perla nestemata a onoarei si respectului ei in degradari pana am vazut-o pierind. Am avut copii asa de dulci si de dragalasi ca si florile primaverii. I-am vazut ofilindu-se si mutind din pricina umblarii nenorocite a tatalui lor betiv.”