decembrie 03, 2015

FIUL OMULUI


“Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce S- a pogorat din cer, adica Fiul omului, care este in cer. Si, dupa cum a inaltat pe Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului.” [Iov 30:26]

Titlul “Fiul omului”, care se refera la Domnul Isus, are o insemnatate foarte mare. El exprima ce trebuie sa fie omul in desavarsirea sa, omul dupa gandurile lui Dumnezeu. Ca om, Domnul Isus a corespuns in tot ce a asteptat Dumnezeu de la noi. In viitor, Dumnezeu va aduce la implinire toate planurile Sale cu creatia prin Domnul Isus ca Fiul Omului (Evrei 2:5,8).
De titlul “Fiul omului” se leaga si toate suferintele Domnului nostru iubit. Ca Fiul Omului El a luat ultimul loc, a devenit sarac, incat nu avea unde sa-Si puna capul. La sfarsit a fost rastignit si pus in mormant. Dar El a inviat si acum, ca Fiul Omului, ocupa locul de onoare la dreapta lui Dumnezeu.

Rezumand putem spune: El este Omul uns, vasul omenesc curat, nascut de Duhul Sfant si apoi umplut de el. Domnul Isus este Omul cel mai injosit, Omul durerii, care S-a facut nimic, si care S-a injosit pana la moarte de cruce. In sfarsit, El este Omul inaltat, incoronat cu slava si cinste, care asteapta pana Dumnezeu va [une pe dusmanii Sai ca asternut al picioarelor Sale. 

decembrie 02, 2015

“DE CE NU SUNTETI FERICIT?”


“Ma asteptam la fericire, si cand colo, nenorocirea a venit peste mine.” [Iov 30:26]

Intr-un interviu pentru cotidianul “Frankfurter Allgemeine Zeitung”, sub titlul: “De ce nu sunteti fericit, domnule Jagger?”, cantaretul de muzica rock a recunoscut: “Am dobandit tot ce am visat. Am ajuns in punctul in care iti pui intrebarea: A fost ceea ce mi-am dorit? Am recunoscut ca nu a fost totul, ca mai trebuie sa existe ceva. Am dobandit foarte multe lucruri. Dar tot nu sunt fericit. Noul meu album il consider o productie interesanta. Dar aceasta nu ma face fericit.”
Psihologia cu grandioasele ei cunostinte stiintifice sta in fata pragului unei constructii mari, necunoscute: omul! Cata camuflare, fatarnicie, nefericire, ganduri rele si imorale se ascund in faptura umana. Ceea ce noi nu vedem, observa Dumnezeu. Cele mai tainice unghere ale inimii omului sunt cunoscute, caci Dumnezeu de departe ne patrunde gandul.

Mediteaza asupra nefericirii tale. Nu te insela pe tine insuti. Numai Dumnezeu te poate ajuta. El a pregatit o cale ca tu sa fii fericit. Incepe o viata noua de credinta fata de Mantuitorul care iti promite: “Eu iti sterg faradelegile ca un nor, si pacatele ca o ceata: intoarce-te la Mine, caci Eu te-am rascumparat.” (Isaia 44:22)

decembrie 01, 2015

MARETIA LUI DUMNEZEU



“Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde .” [2 Cronici 6:18]

Fiinta umana este limitata in cuprinderea maretiei lui Dumnezeu. Am stat vreodata uimiti in fata maretiei creatiei lui Dumnezeu sau in fata minunilor naturii? Am admirat intr-o noapte cerul instelatsau am privit un abis creat de mana lui Dumnezeu? Am stat vreodata pe malul marii admirand venirea si plecarea valurilor in larg? In toate aceste lucruri care ne inconjoara trebuie sa recunoastem maretia lui Dumnezeu.
Multe lucruri din creatie sunt si vor ramane enigme pentru noi. Omul insusi este ceva necunoscut pe deplin. Tot de nepatruns ramane pentru noi si lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu. In aceasta privinta ne aflam in fata unei mari lucrari aducand elogiul inimilor Aceluia care este initiatorul mantuirii noastre. Fiecare rascumparat se poate apropia de Cel pe care cerul nu-L poate cuprinde si faptura nu-L poate intelege, dar care S-a descoperit deplin in Fiul Sau.

Dumnezeu intinde mana tuturor oamenilor, ca sa-i aduca la mantuire. Aceasta lucrare a lui Dumnezeu va umple vesnic cu admiratie gandurile noastre. Dar chiar de aici, de pe pamant putem sa ne ocupam cu planul lui Dumnezeu, asa cum este el prezentat in Cuvantul Sau.

noiembrie 30, 2015

CUVINTE INTELEPTE

“Fiule, sa nu se departeze invataturile acestea de ochii tai: pastreaza intelepciunea si chibzuinta.” [Proverbe 3:21]


        Cuvintele te invata, insa exemplele sunt cele ce te pun in miscare. Invata din greselile altora, viata este prea scurta pentru a le face tu insuti pe toate.
        Cand toate iti merg bine, toti sunt gata sa te ajute. Cat timp ai belsug pe masa, prietenii se imbulzesc in casa.
        Interesul vorbeste tot felul de limbi si joaca tot felul de roluri.
        Ce groaznic este sa prezinti concetatenilor tai o fata vesela si totusi sa fii apasat de gandul nelinistit la ziua de maine.
        Vezi momentan numai nori? Gandeste-te ca deasupra norilor straluceste soarele dragostei divine. Nu vei ajunge la niciun rezultat, ingrijorandu-te mereu.

        Orice intrebare are un raspuns, dar motivul neintelegerilor din casnicie nu trebuie cautat intotdeauna la gospodina casei.

noiembrie 27, 2015

LUMINA ERA BUNA


“Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric.” [Geneza 1:4]



        Lumina nu avea cum sa nu fie buna, de vreme ce a rasarit la porunca bunatatii “sa fie lumina” (Geneza 1:3). Noi, cei care ne bucuram de ea, am fi mai recunoscatori daca am vedea mai mult din Dumnezeu in ea si prin ea. In mod fizic, Solomon spune ca lumina este dulce, dar lumina Evangheliei este infinit mai pretioasa, fiindca descopera lucrurile vesnice si slujeste firii noastre duhovnicesti. Cand Duhul Sfant ne da lumina spirituala si ne deschide ochii sa vedem “slava lui Dumnezeu pe chipul lui Isus Christos” (2Corinteni 4:6), vedem si noi pacatul sub adevarata lui fata si ne vedem si propria pozitie. Il vedem pe Cel Prea Sfant asa cum ni se descopera, planul milei asa cum ni-l ofera, si lumea care va veni asa cum este descrisa in Scriptura. Lumina spirituala are multe fatete si culori prismatice dar fie ca inseamna cunoastere, bucurie, sfintenie sau viata, toate sunt bunuri divine. Daca prin lumina primim aceste lucruri bune, cat de esentiala este ea si cat de glorios este locul in care El ni se descopera. Cand un lucru bun apare in lume, este nevoie imediat de o despartire. Lumina si intunericul nu au de-a face una cu alta. Dumnezeu le-a despartit, sa nu ne inselam. Fii luminii nu trebuie sa se intovaraseasca cu fapte, invataturi sau inselari ale intunericului. Fii zilei trebuie sa fie cumpatati, cinstiti si harnici in lucrul Domnului, lasand lucrarile intunericului pe seama celor care locuiesc in intuneric. Bisericile noastre trebuie sa desparta lumina de intuneric prin disciplina, si astfel vom putea fi despartiti de lume. In judecatile noastre, in actiuni, relatii, invataturi si ascultare trebuie sa discernem intre bine si rau, si sa pastram marea distinctie pe care Dumnezeu a facut-o din prima zi a lunii. O Doamne Isuse, fii Lumina noastra in toata aceasta zi, fiindca lumina Ta este lumina oamenilor.

noiembrie 25, 2015

DOMNUL II CUNOASTE PE AI LUI


“Iosif si-a cunoscut fratii, dar ei nu l-au cunoscut .” [Geneza 42:8]


                 Data trecuta am vorbit despre cresterea in har si in cunoasterea Domnului nostru Isus, acum este bine sa ne gandim la o intamplare similara, si la faptul ca Iosif cel ceresc ne cunoste pe noi. Cunoasterea aceasta era perfecta cu mult timp ca noi sa-L cunoastem. “Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau, si in Cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte sa fi fost vreuna din ele” (Psalm 139:16). Inainte sa fi existat in lume, existam in in inima Lui. Cand I-am fost dusmani, ne-a cunoscut cu nefericirea, nebunia si slabiciunea noastra. Cand am plans cu amar si cainta si L-am vazut ca pe un judecator nemilos, El ne-a privit ca pe niste frati prea iubiti si inima Lui a plans pentru noi. El nu i-a uitat niciodata pe cei alesi, ci i-a privit intotdeauna drept obiectul iubirii Lui infinite. “Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui” (2Timotei 2:19). Este la fel de adevarat pentru risipitorul care paste porcii ca si pentru fiul care sta la masa. Dar vai, noi nu ne cunoastem Fratele Ceresc, si din cunoasterea aceasta iau nastere o multime de pacate. Ne impietrim inimile in fata Lui, si nu ii permitem sa intre in dragostea noastra. Nu avem incredere in El si ne indoim de cuvintele Sale. Ne razvratim impotriva Lui si nu ii aducem n ici un omagiu. “Soarele Dreptatii (Maleahi 4:2) straluceste cu tarie, dar noi nu Il putem vedea.  Cerul coboara pe pamant si pamantul nu-l primeste. Domnul fie laudat, zilele acestea au trecut pentru noi; totusi, chiar si acum, stim putin  despre Isus in comparatie  cu ceea ce stie El despre noi. Am inceput sa studiem despre El, dar El ne cunoaste pe deplin. Este o intamplare fericita ca ignoranta nu este din partea Lui, fiindca atunci am fi fara speranta. El nu ne va spune: “nu va cunosc”(Matei 7:23). El ne va marturisi numele in ziua revenirii Sale. Pana atunci, El ni se va arata asa cum lumea nu Il poate vedea.

septembrie 08, 2015

RASPUNSUL LUI DUMNEZEU



„Cheama-Ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi. " [Psalm 50:15]

 

Intr-o luni dimineata, copiii au fost rugati sa spuna ce au retinut de la scoala duminicala. Micutul Augustin nu-si amintea nimic, doar versetul:”Cheama-Ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi!”

-    Ai retinut cam putin”, spuse invatatorul, dar tocmai acest verset a devenit mai tarziu o binecuvantarepentru Augustin.

Augustin devenise un barbat, se casatorise si lucra intr-un oras mare, dar munca sa era atat de slab platita, incat salariul sau nu prea ajungea pentru trai. Intr-o seara, cand Augustin veni acasa si nu gasi nimic de mancare, iar sotia sa plangea din aceasta cauza, isi aminti deodata de versetul de mai sus. Dar amintirea Dumnezeului atotputernic il facu constient si de faptul; ca el era un mare pacatos, care nu intrebase niciodata de Dumnezeu, si de aceea nu indrazni sa-L cheme in necazul sau. A doua zi seara, cand veni abatut si fara speranta acasa, gasi masa pusa, iar sotia ii povesti cu bucurie cum castigase ceva bani facand o munca de ocazie. Inainte sa strige la Dumnezeu, El raspunsese. “Ce indurator este Dumnezeu”, gandi el, “incat m-a ajutat pe mine pacatosul sa ies din necaz”. Curand, a auzit vestea buna despre Isus Christos, Mantuitorul, prin care a fost mantuit si a devenit un copil al lui Dumnezeu.

august 28, 2015

AVENTURA SEPIEI



„Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Christos, Domnul nostru. " [Romani 6:11]

 

Intamplarea s-a petrecut in acvariul gradinii zoologice din Santa Barbara. Cand angajatii gradinii zoologice au pasit in birouri, au ramas uimiti cand au vazut revarsandu-se apa sarata spre ei. O sepie dornica sa experimenteze deschisese ventilul bazinului ei, lasand ca sute de litri de apa sarata sa se scurga si sa inunde gradina zoologica. Sepiile sunt considerate animale foarte dibace si capabile. Unele specii sunt in stare sa-si invarta tentaculele in jurul corpului lor si apoi sa o ia la fuga pe cele doua tentacule ramase, cand sunt amenintate de vreun pericol.\

Aceasta intamplare se aseamana mult cu actiunea noastra. Actiunea sepiei a fost din greseala; cu siguranta, nu a intentionat sa ajunga de bunavoie pe uscat. Noi, in schimb. Actionam constient astfel, risipind si distrugand apa, aerul si alte resurse necesare vietii.

La fel otravim si distrugem si mediul de viata al sufletului nostru, inundandu-l cu imagini si informatii care ne lezeaza, apoi ne impietresc. Dumnezeu ne ofera o al;ta cale. Dumnezeu ne invita sa venim la El acasa. Acolo este pace si suntem in siguranta. Acolo ne putem odihni in dragostea lui Dumnezeu.

 

august 27, 2015

RASPLATA


„Nu va inselati; Dumnezeu nu Se lasa batjocorit. Ce seamana omul, aceea va secera. " [Geneza 16:8]

 

Unul din cele mai triste razboaie civile din Germania este lupta ducelui Rudolf von Schwaben din anii 1078-1080 contra domnitorului de drept, imparatul german Heinrich al IV-LEA. Rudolf a fost incoronat la Mainz ca imparat al Germaniei de o parte din conducatorii din acel timp, care erau dusmani ai imparatului. Astfel s-a iscat razboiul care a pustiit in mod deosebit nordul si mijlocul Germaniei. In 15 octombrie 1080 in batalia de la Elsterm imparatul Rudolf a primit o lovitura puternica in burta si i-a fost taiata mana dreapta. El a ridicat ciotul sangerand si a spus: “Aceasta este mana cu care i-am jurat credinciosie imparatului Heinirich. Acum parasesc imparatia si viata. Dar voi, care m-ati convins sa urc pe tronul imparatului meu, ganditi-va daca aceasta a fost o cale dreapta pe care m-ati condus.” A doua zi a murit.

“Cei ce ara faradelegea si seamana nelegiuirea ii secera roadele. Acelea pier prin suflarea lui Dumnezeu” (Iov 4:8-9). Desigur, nu toti secera ceea ce au semanat; la cei mai multi se va implini numai in vesnicie Cuvantul lui Dumnezeu. Ce recolta pregatesti tu pentru sufletul tau? Daca ai semanat vant, vei culege furtuna, daca ai slujit pacatului, vei culege condamnare. Dar acum viata ta mai poate fi eliberata de blestemul pacatului, primindu-L pe Cel care ti-a vorbit de atatea ori prin Cuvantul Sau.

 

 

august 25, 2015

DE UNDE? INCOTRO?



„De unde vii., si unde te duci?" [Geneza 16:8]

 

Fiecare vapor are pe pupa steagul patriei sale si pe catargul din fata are steagul tarii de destinatie. Cand vezi acestea, stii imediat de unde provine si incotro se indreapta. Si tu esti ca un vapor cu o incarcatura pretioasa, pe care ti-a incredintat-o Dumnezeu, si anume sufletul tau nemuritor, in calatorie pe oceanul vietii. Stii incotro se indreapta calatoria ta, unde se va incheia candva? Esti pe calea spre gloria cerului sau va acosta candva vaporul vietii tale la malul pierzarii vesnice? La aceasta intrebare trebuie sa raspunzi singur; cu cat o faci mai devreme, cu atat mai bine. Daca esti pe un curs gresit, Dumnezeul cel mare te roaga sa il schimbi si sa te incredintezi adevaratului marinar, care te va duce cu siguranta in port: Isus Christos.

Incotro merge calea ta? In cer sau in pierzare? Nu evita aceasta intrebare, ci da un raspuns chiar astazi!

august 19, 2015

OCARA


„Tu stii ce ocara, ce batjocura mi se face; toti potrivnicii mei sunt inaintea Ta." [Psalm 69:19]

 

Pentru a putea duce la indeplinire voia lui Dumnezeu, Mantuitorul a luat chip de rob. Dar in acceptarea injosirii Sale, Domnul a coborat atat de mult, incat a devenit ascultator pana la moarte de cruce. La Golgota s-a aratat toata ura creaturii impotriva Creatorului ei. Niciodata, omul nu s-a rusinat sa traiasca si sa mearga din pacat in alt pacat. Dar raul a ajuns la culme, cand omul cazut nu s-a tras inapoi sa arunce ocara si batjocura asupra Fiului lui Dumnezeu.

Dar Domnul a stiut la cine sa strige. Niciodata, partasia Sa cu Tatal nu a fost intrerupta. Lui Dumnezeu i-a spus si in acele momente despre batjocura, ocara si rusinea care i se faceau.

“Ocara Imi rupe inima”. Cine intelege dragostea lui Dumnezeu, care s-a descoperit astfel la Golgota? Cine intelege dragostea lui Dumnezeu, care a lasat sa treaca ocara omului asupra Sa?

Da, pe cruce s-a aratat o dragoste “tare ca moartea”. Pretuirea si lauda dragostei Domnului este privilegiul celor care si-au recunoscut vinovatia. Ei stiu ca pacatele lor au pricinuit suferintele Domnului. Aceasta ii determina sa se plece in adorare in fata Lui. Face parte si cititorul dintre acesti oameni fericiti?

august 17, 2015

“ACHITAT”



„... fagaduinta sa fie data celor ce cred, prin credinta in Isus Christos." [Galateni 3:22]

 

Un medic bine cunoscut atat pentru calitatile sale profesionale, cat si pentru mila aratata celor saraci, se afla pe patul mortii. Pentru a face bilantul veniturilor, sotia a deschis registrul lui de conturi. Era foarte bine intretinut, dar la fiecare pagina erau cateva nume ale unor bolnavi, in fata carora statea scris cu cerneala rosie: “achitat; prea sarac pentru a plati”.

Sotia sa, care nu impartasea sentimentele de generozitate ale sotului, nu se putea impaca cu gandul ca acele datorii au fost rezolvate atat de sumar si s-a prezentat inaintea completului de judecata. Acesta, dupa ce a examinat cu grija registrele, a intrebat-o pe vaduva: “Recunoasteti ca aceste adonatii cu cerneala rosie sunt scrise de sotul dumneavoastra?” ea recunoscu acest lucru. Judecatorul i-a spus ca nu exista nicio curte de justitie care sa decalre nula o nota pe care figureaza cuvantul “achitat” scris de mana creditorului.

Tot asa stau lucrurile in plan spiritual. Daca Dumnezeu ne-a iertat in totalitate datoria zdrobitoare a pacatelor noastre pe baza lucrarii de la cruce a Fiului Sau, putem fi absolut siguri ca nicio putere nu va putea anula sentinta de iertare. Ce veste buna pentru oamenii care s-au dus cu datoria lor la Mantuitorul.

 

august 10, 2015

RUGACIUNI DIN BIBLIE



„Raspunde-mi cand strig, Dumnezeul neprihanirii mele.. Ai mila de mine, asculta-mi rugaciunea." [Psalm 4:1]

 

“In Tine, Doamne, imi caut scaparea: sa nu raman de rusine niciodata. Sacapa-ma, in dreptatea Ta si izbaveste-ma. Pleaca-ti urechea spre mine si ajuta-mi. fii o stanca de adapost pentru mine unde sa pot fugi totdeauna. Tui ai hotarat sa ma scapi, caci Tu esti stanca si cetatuia mea. Izbaveste-ma, Dumnezeule, din mana celui rau, din mana omului nelegiuit si asupritor. Caci Tu esti nadejdea mea, Doamne, Dumnezeule!” Psalm 71:1-4

“Strig cu glasul meu catre Dumnezeu si El ma va asculta. In ziua necazului meu, caut pe Dopmnul; noaptea, mainile imi stau intinse fara curmare.. Ajuta-ne, Dumnezeul mantuirii noastre, pentru slava Numelui Tau! Izbaveste-ne si iarta-ne pacatele, pentru Numele Tau.” Psalm 77:1-2; 79:9

“Ia aminte, Doamne, si asculta-ma! Caci sunt nenorocit si lipsit. Pazeste-mi sufletul, caci sunt unul din cei iubiti de Tine. Scapa, Dumnezeule, pe robul Tau, care se increde in Tine. Ai mila de mine, Doamne! Caci toata ziua strig catre Tine. Inveseleste sufletul robului Tau, caci la Tine, Doamne, imi inalt sufletul. Caci Tu esti bun, Doamne, gata sa ierti si plin de indurare cu toti care te cheama” Psalm 86:1-5

august 07, 2015

UN ACCIDENT CU URMARI


„Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare si multi sunt cei ce intra pe ea.." [Matei 7:13]

 

O tanara pereche avusese un accident cu masina. Barbatul nu fusese ranit grav, dar femeia a fost la un pas de moarte. Saptamani la rand a stat in spital. In fata barbatului a aparut urmatoarele intrebari: “Ce s-ar fi intamplat daca ii murea sotia? Moartea in sine ar fi fost ceva simplu. Dar ce vine dupa moarte? De ce chiar noi am avut acest accident? A fost o simpla intrebare?” Sotia lui era framantata de aceleasi intrebari! Mereu se intreba daca accidentul lor a fost o avertizare din partea lui Dumnezeu.

In spital veneau adeseori credinciosi care imparteau pliante si aduceau o raza de speranta in inimile bolnavilor. Dupa ce femeia a parasit spitalul, a mers cu sotul ei la o evanghelizare. Acolo au auzit ca Dumnezeu Se foloseste de diferite intamplari din viata omului pentru a-l aduce la mantuire. Pe parcursul mai multor expuneri au inteles din Cuvantul lui Dumnezeu ca fiecare om este un pacatos pierdut. Dar au aflat ca este si un Mantuitor care Si-a dat viata la cruce, ca toti care cred in El sa nu piara, ci sa primeasca viata vesnica. Amandoi au primit in inimile lor vestea cea buna a mantuirii prin credinta in Mantuitorul.

august 05, 2015

CAT DE TRECATOARE ESTE VIATA


„Iata zilelele mele sunt cat un lat de mana, si viata mea este ca o nimica inaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tinea.." [Psalm 39:5]

 

Nimic din dimineata de 11 septembrie 2001 nu anunta tragedia. “Abia intrasem in cladirea World Trade Center – marturisea un barbat –m cand am auzit o bubuitura puternica si apoi am vazut explozia. Am crezut, pentru cateva momente, ca este vorba de o bomba.” Barbatul a ocolit cladirea si a auzit de la ceilalti oameni ca un avion a intrat din plin in cladire. Oamenii ingroziti alergau pe strada. Unii au cazut si nimeni nu se oprea sa-i ajute sa se ridice.

Ca multi altii din SUA, acest barbat isi aminteste, de fiecare data cand urca in metrou sau calatoreste cu avionul, cat de trecatoare este viata. Marele adevar ca suntem trecatori pe acest pamant trebuie sa-l avem in vedere tot timpul. Cat de lipsit de intelepciune este gandul amanarii mantuirii sufletului prin credinta in Christos. Biblia ne avertizeaza in acest sens, iar viata de toate zilele adevereste acest adevar. Chiar si marele imparat David a aspus candva ca: “zilele mele sunt cat un lat de mana.. orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tinea” (Psalm 39:5).

Sa luam seama la scurtimea vietii noastre pamantene si sa ne pregatim pentru vesnicie chiar de astazi.

august 03, 2015

REINCARNARE?

„Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu ii voi invia in ziua de apoi." [Ioan 6:40]

 

Traim intr-o vreme in care unii oameni cred in “reincarnare”. Aceasta credinta a venit din Orient si a gasit adepti in unele tari. Un exemplu cunoscut este o actrita americana. Ea sustine cu tarie ca a fost de mai multe ori pe pamant ca dansatoare rusa si ca doamna a curtii imparatului Carol cel Mare.

Exista oare sansa ca intr-o viata viitoare sa facem un inceput nou si sa refacem ce am gresit in viata pamanteasca? Nu, cu siguranta nu! Biblia este singura autoritate care spune ca viata aici pe pamant ibncepe la nastere si inceteaza odata cu moartea. Intre nasrtere si moarte exista un timp care nu poate fi repetat. La moarte, sufletul omului merge inapoi la Dumnezeu care i l-a dat. In ziua invierii toti care nu au crezut in Mantuitorul cand au fost pe pamant, vor fi judecati dupa faptele lor.

Si totusi, exista o alta viata. Este posibil ca fiecare sa o primeasca chiar de aici si acum. Aceasta viata ne este oferita prin credinta in Isus Christos. Mantuitorul ne ofera viata vesnica. Si aceasta viata o primesc toti care se incred in Christos si cred in El ca fiind unicul/Mijlocitor intre Dumnezeu si om, unicul/Nume prin care putem intra in vesnicie.

iulie 31, 2015

MULTIMEA DUSMANOASA

„Caci niste caini ma inconjoara, o ceata de nelegiuti dau tarcoale imprejurul m,eu, Mi-au strapuns mainile si picioarele." [Psalm 22:16]

 

Expresiile Bibliei sunt deosebit de graitoare. Ele ne arata cat de artagoasa, cat de salbatica, cat de impotrivitoare a fost cruzimea si lasitatea acestor “caini”, aratata fata de Cel din mijlocul lor, aflat acolo fara nici o aparare. Iata cum isi varsa inima omului ura impotriva Creatorului ei, venit ca sa-i faca bine. O adevarata haita de “caini” urla impotriva Fiintei desavarsite, care era expresia blandetii si a bunatatii.

Dar aceste cuvinte ne arata si cat de profund indurerata a fost inima Domnului. Multimile acelea dusmanoase au fost atrase de o curiozitate pacatoasa la acel spectacol al rastignirii. Ele au fost probabil aceleasi multimi pe care Isus le invatase, le vindecase si le hranise in pustiu cu atata grija si mila; au fost probabil aceleasi multimi care dorisera sa-L faca imparat si care Il aclamasera doar cu putin timp inainte, cand Domnul a intrat in cetate. Cat de indurerat trebuie sa fi fost Mantuitorul vazand atata nerecunostinta.

Intelegem de ce inima Lui S-a “topit” ca ceara, vazand ura omului impotriva Lui! Toata rautatea si impotrivirea omeneasca s-a aratat in intregime la cruce.

iulie 30, 2015

EL NE POARTA IMPREUNA CU POVARA NOASTRA


„Nu v-a ajuns nicio ispitam care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre..." [1 Corinteni 10:13]

 

Problema sensului suferintei si necazului este asa de veche ca lumea insasi. Dar ea apare mereu in fata noastra atunci cand trecem prin necazuri. Suntem inclinati sa intrebam mereu:”Cum poate permite Dumnezeu asa ceva?” Aceasta este o intrebare grea pentru oameni. De aceea nu are niciun sens sa-si puna aceasta intrebare, cu atat mai mult cu cat citim in Biblie ca poverile, care ne sunt puse, sunt grele. Dar noi nu trebuie sa le purtam singuri.

Am auzit odata despre un baietel care ajuta tatalui sau sa faca ordine in biblioteca. Toate cartile trebuiau duse in gradina pentru a fi scuturate de praf. Baietelul a luat mai multe carti decat putea el duce. Pe la jumatatea drumului s-a asezat pentru a se odihni. Pentru tatal ar fi fost mai simplu sa-i spuna: “Lasa ca le duc eu!” Dar el nu a facut-o. tatal l-a luat pe fiul sau impreuna cu cartile in bratele sale si l-a dus in gradina.

Nu, Dumnezeu nu ne ia poverile. Noi insine trebuie sa le purtam. Dar Dumnezeu ne ia pe noi cu toate poverile noastre in bratele Sale si ne poarta. Sa ne incredem in Dumnezeu, care ne poarta pe bratele Sale.

iulie 29, 2015

IMPARATUL SI MEDICUL SAU

„ Isus le-a zis: <>" [Marcu 2:17]

 

Imparatul Austriei, Franz Joseph, s-a bucurat de o sanatate buna pana la adanci batranete. Medicul curtii avea datoria ca in fiecare dimineata sa se prezinte inaintea imparatului si sa-l intrebe de sanatate. Apoi cei doi purtau diferite discutii. Intr-o zi, cand medicul s-a prezentat inaintea imparatului, acesta i-a spus: “Imparatului ii pare rau ca nu-l poate primi pe domnul doctor, deoarece se simte rau si nu are timp de vorbe fara temei.”

Oare nu se repeta acest comportament la multi dintre semenii nostrii? La Craciun, la Paste si la diferite sarbatori, oamenii folosesc momentul pentru vorbe fara temei. Din acele sarbatori lipseste Cel care trebuie sarbatorit, dar nu lipsesc mancarea si bautura. Practica aceasta seamana cu a fariseilor. Fariseii au fost aceia care au scos vorbe fara temei cu privire la preocuparea Mantuitorului fata de vamesi. Dintre acesti vamesi, unii si-au vazut starea de pacatosenie si au venit cu sinceritate la Mantuitorul care i-a vindecat. Toti oamenii sunt chemati la realitate, la pocainta si nu la vorbe fara temei.

iunie 25, 2015

ZGOMOTUL FATAL

„ ...stati linistiti" [Exod 14:14]

 

Un camion plin cu pietre iesi din cariera si coti in drumul national, care mergea abrupt in jos. Masina prinse viteza; cand soferul calca frana, observa cu groaza ca aceasta nu mai functiona. Trase repede frana de mana, dar nu folosi prea mult. Soferul incerca sa cupleze intr-o viteza mai mica, dar in zadar; viteza era prea mare! Dupa o usoara curba, aparu in fata lui o masina sport, care mergea incet. Distanta dintre ei se micsora tot mai mult. Pe banda opusa era circulatie intensa. Soferul incepu sa claxoneze pentru a avertiza masina sport din fata lui si pentru a o determina sa se dea la o parte. Doar cateva secunde! Trase de volan... Prea tarziu! Masinile se ciocnira si o masa mare de pietre se rostogoli ingropand sub ea doi oameni. Ambii au supravietuit, chiar daca cu multe rani ireparabile. La deliberarea in instanta, femeia a raspuns astfel la intrebarea de ce nu a reactionat la claxonul neintrerupt: „Tocmai ascultam o transmisie muzicala excelenta la radio atat de tare, incat n-am mai reactionat la nimic din jurul meu."

Omul modern trebuie sa aiba intotdeauna galagie in jurul sau. Prea putini mai pot sa suporte linistea. Atunci nu mai aud nici semnalele de avertizare ale lui Dumnezeu cu privire la judecata viitoare si la sfarsit. Urmarea va fi o prabusire in pierzarea vesnica! Cat de groaznic va fi acest lucru!

iunie 24, 2015

Meditatii

„Intelepciunea este mai de pret decat armele de razboi." [Eclesiastul 9:18]

Ori de cate ori un om isi ingaduie sa fie nelinistit, sa aiba temeri sau sa se planga de ceva, trebuie sa-si socoteasca atitudinea fie ca o negare a intelepciunii lui Dumnezeu, fie ca o marturisire a faptului ca el este necunoscator fata de voia lui Dumnezeu.

Nicio experienta de viata nu este lipsita de multe culori. Lacrimile pot prinde lumina soarelui chiar si atunci cand se combina cu diferitele culori cenusii ale unei zile ploioase.

Meditatia la Dumnezeu si cercetarea promisiunilor Sale reprezinta elemente cheie care te ajuta sa traiesti o viata de siguranta si sa fii atasat de adevar.

Tu poate nu intelegi pentru ce vrea Dumnezeu sa treci printr-o perioada dificila. Poate sa fie greu sa vezi biruinta in intuneric, dar Dumnezeu stie potentialul vietii tale, pe care il sustine, si El Se angajeaza sa duca la bun sfarsit ceea ce a inceput. Chiar daca te simti despartit de Dumnezeu printr-un zid, El vrea ca tu sa stii ca este preocupat de tine si nu te va lasa. Nu irosi durerile care vin pe calea ta!

iunie 23, 2015

UMILIREA

„Dupa ce L-au rastignit, i-au impartit hainele intre ei, tragand la sorti... Apoi au sezut jos si-L pazeau." [Matei 27:35-36]

 

Alaturi de durerile corporale legate de crucificare, caracteristica cea mai ciudata a acestui mod de executie consta in aceea ca cel crucificat purta semnul celui izgonit. Victimele erau batjocorite fara mila. De obicei atarnau dezbracate. Intentionat erau expuse batjocurii si rusinii. Citim in Evrei 12:2 ca Hristos „a suferit crucea, a dispretuit rusinea".

Scriptura ne arata ca lui Hristos i s-au luat intentionat toate hainele. Da, soldatii, care il pazeau, au tras la sorti pentru hainele care ii mai ramasesera Mantuitorului. Sa ne gandim cat de mare a fost ura, impotrivirea fata de Isus in acele momente! Profetia amintita aici se gaseste in Psalmul 22:18, unde citim: „isi impart hainele Mele intre ei si trag la sorti pentru camasa Mea." Si aceasta lucrare a apartinut de la inceput planului suveran al lui Dumnezeu. Si Mantuitorul a stiut ca se va intampla asa. Dar cu toate acestea a acceptat crucea, ca tu si cu mine sa fim salvati din pacat si moarte. Sa meditam la acest adevar si sa luam „aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine" (Evrei 12:3).

 

iunie 15, 2015

AVETI UN SUFLET

„Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu." [Geneza 2:7]

„Nu va faceti griji cu privire la sufletul dumneavoastra", spune materialistul, „nu aveti niciun suflet; totul este materie." Ateul spune: „Cu moartea s-a sfarsit totul!" -„Dumnezeu e prea bun pentru a arunca pe cineva in iad", spune omul necredincios. Omul religios spune: „N-ati facut niciun omor, n-ati furat, ati facut tot ce v-a stat in putinta ca sa faceti binele. Dumnezeu va fi ingaduitor."

Dar ce spune Dumnezeu? „Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?" in pilda despre omul bogat si despre Lazar cel sarac, in care Domnul Isus ne arata putin lucrurile de dincolo, se spune: „A murit si bogatul, si l-au ingropat. Pe cand era el in Locuinta mortilor, in chinuri, si-a ridicat ochii..."

Omul are deci un suflet nemuritor. Cand moare si trupul lui este asezat in mormant, sufletul lui traieste mai departe. Acest suflet va merge in pierzare, daca nu L-a primit pe Mantuitorul. A-ti pierde sufletul este o pierdere irecuperabila, caci inseamna a pierde cerul. Toate bogatiile acestei lumi, omul trebuie sa le lase in urma lui. Dar sufletul lui ramane. El trebuie sa apara in vesnicie in fata lui Dumnezeu pentru a-si primi sentinta definitiva.