Expresiile Bibliei
sunt deosebit de graitoare. Ele ne arata cat de artagoasa, cat de salbatica,
cat de impotrivitoare a fost cruzimea si lasitatea acestor “caini”, aratata
fata de Cel din mijlocul lor, aflat acolo fara nici o aparare. Iata cum isi
varsa inima omului ura impotriva Creatorului ei, venit ca sa-i faca bine. O adevarata
haita de “caini” urla impotriva Fiintei desavarsite, care era expresia
blandetii si a bunatatii.
Dar aceste cuvinte
ne arata si cat de profund indurerata a fost inima Domnului. Multimile acelea
dusmanoase au fost atrase de o curiozitate pacatoasa la acel spectacol al
rastignirii. Ele au fost probabil aceleasi multimi pe care Isus le invatase, le
vindecase si le hranise in pustiu cu atata grija si mila; au fost probabil
aceleasi multimi care dorisera sa-L faca imparat si care Il aclamasera doar cu
putin timp inainte, cand Domnul a intrat in cetate. Cat de indurerat trebuie sa
fi fost Mantuitorul vazand atata nerecunostinta.
Intelegem de ce
inima Lui S-a “topit” ca ceara, vazand ura omului impotriva Lui! Toata rautatea
si impotrivirea omeneasca s-a aratat in intregime la cruce.