„Nu v-a ajuns nicio ispitam care sa nu fi fost potrivita
cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti
ispititi peste puterile voastre..." [1 Corinteni 10:13]
Problema sensului
suferintei si necazului este asa de veche ca lumea insasi. Dar ea apare mereu
in fata noastra atunci cand trecem prin necazuri. Suntem inclinati sa intrebam
mereu:”Cum poate permite Dumnezeu asa ceva?” Aceasta este o intrebare grea
pentru oameni. De aceea nu are niciun sens sa-si puna aceasta intrebare, cu
atat mai mult cu cat citim in Biblie ca poverile, care ne sunt puse, sunt
grele. Dar noi nu trebuie sa le purtam singuri.
Am auzit odata despre un
baietel care ajuta tatalui sau sa faca ordine in biblioteca. Toate cartile
trebuiau duse in gradina pentru a fi scuturate de praf. Baietelul a luat mai
multe carti decat putea el duce. Pe la jumatatea drumului s-a asezat pentru a
se odihni. Pentru tatal ar fi fost mai simplu sa-i spuna: “Lasa ca le duc eu!”
Dar el nu a facut-o. tatal l-a luat pe fiul sau impreuna cu cartile in bratele
sale si l-a dus in gradina.
Nu, Dumnezeu nu ne ia
poverile. Noi insine trebuie sa le purtam. Dar Dumnezeu ne ia pe noi cu toate
poverile noastre in bratele Sale si ne poarta. Sa ne incredem in Dumnezeu, care
ne poarta pe bratele Sale.
Postări
