Imparatul Austriei, Franz Joseph, s-a bucurat de o
sanatate buna pana la adanci batranete. Medicul curtii avea datoria ca in
fiecare dimineata sa se prezinte inaintea imparatului si sa-l intrebe de
sanatate. Apoi cei doi purtau diferite discutii. Intr-o zi, cand medicul s-a
prezentat inaintea imparatului, acesta i-a spus: “Imparatului ii pare rau ca nu-l
poate primi pe domnul doctor, deoarece se simte rau si nu are timp de vorbe
fara temei.”
Oare nu se repeta acest comportament la multi dintre
semenii nostrii? La Craciun, la Paste si la diferite sarbatori, oamenii
folosesc momentul pentru vorbe fara temei. Din acele sarbatori lipseste Cel
care trebuie sarbatorit, dar nu lipsesc mancarea si bautura. Practica aceasta
seamana cu a fariseilor. Fariseii au fost aceia care au scos vorbe fara temei
cu privire la preocuparea Mantuitorului fata de vamesi. Dintre acesti vamesi,
unii si-au vazut starea de pacatosenie si au venit cu sinceritate la
Mantuitorul care i-a vindecat. Toti oamenii sunt chemati la realitate, la
pocainta si nu la vorbe fara temei.