august 19, 2011

AI STRICA TU O PRIETENIE?

„Împrieteneste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace; te vei bucura astfel iarăsi de fericire.” [Iov 22:21]


Când crezi în Dumnezeu, faci un pas spre prietenia cu El, spre o relatie deosebită.

Desi El cunoaste si stie totul despre tine, asta nu înseamnă că nu trebuie să-I vorbesti sau că-I poti ascunde lucruri.

Gândeste-te la persoana care ti-e mai apropiată. Te încrezi în ea, te deschizi înaintea ei, îi spui totul, si bune si rele, astepti un sprijin sau o mângâiere, un cuvânt bun sau doar o îmbrătisare, o mustrare sinceră sau discutii serioase... Crezi că nu ar însemna nimic o faptă ascunsă, un gest mincinos, indiferentă, nepăsare în relatia de prietenie? Te înseli.

Ai face vreun rău celui mai bun prieten?

Nu cred.

... Opreste-te din ceea ce faci. Gândeste-te: ai strica tu o prietenie cu un Prieten Minunat?


Diana T., Timisoara

august 18, 2011

PREA GREU PENTRU DUMNEZEU? (2)

"Căci cei ce au fost luminati odată, si au gustat darul ceresc, si s-au făcut părtasi Duhului Sfânt, si au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor si care totusi au căzut, este cu neputintă fie înnoiti iarăsi, si adusi la pocăintă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau fie batjocorit!" [Evrei 6:4-6]
Problema crestinilor de azi este , desi ei spun se pocăiesc de păcatul lor, totusi din nou si din nou îl repetă, de aceea mor spiritual, a doua oară, pentru li se împietreste cugetul si apoi nu se mai pot coborî să-si mărturisească păcatul acela si nici nu mai luptă până la sânge împotriva lui.
Trăind astfel nu e deloc greu accepte minciuna celui rău, care le spune pentru ei nu mai este iertare, si continuă păcătuiască, aceasta înseamnând de fapt ei Îlrăstignesc din noupe Domnul Isus, fiindcă ei se întorc la păcat, chiar si după ce l-au mărturisit si, cu timpul, nici nu mai simt povara păcatelor lor, fiindcă au murit spiritual.
Roadele trăirii unui om vor dovedi acela este viu spiritual sau îi merge numele e viu, însă trăind în păcat, el a murit fată de Hristos, si nu va putea produce roade vrednice de pocăinta, asa cum spunea Ioan.
Dar ca nu murim spiritual trebuie murim fată de noi însine, însă, dacă nu murim fată de noi însine, în asa fel încât dorim sincer si în mod serios ca Dumnezeu trăiască în noi, spunând Hristos în mine, nădejdea slavei... cădem, si pentru este asa de mult recitat acest verset, de aceea i s-a pierdut esenta si multi nu-l înteleg. A nu mai trăi, implică renuntare totală la voia proprie si a accepta în întregime voia lui Dumnezeu pentru viata ta, asa cum o va vrea El, aceasta fiind dovada credintei noastre în El.
Ani întregi m-am străduit si eu trăiesc pentru Dumnezeu, dar fără a lua o hotărâre definitivă în inima mea (ca si prietenii lui Daniel) renunt la voia mea, si încă mai păstram pe ici pe colo câte o dorintă, câte o pretentie (fie de la oameni, fie de la Dumnezeu), acestea fiind exact materialele de care avea nevoie satan, ca sa ispitească si facă cad (fiindcă este scris pofta noastră ne atrage in ispita si nu Dumnezeu ne ispiteste)... asa nu puteam trăi deloc o viată de biruintă, o viată constantă cu Dumnezeu, ci cădeam, ridicam...si tot asa, până într-o zi, când am luat hotărârea fermă mor fată de mine însămi, fată de tot ce eram EU si am pus eul pe cruce, chiar se zbătea, plângea, implora -l iau în seamă, amintindu-mi de anii când am fost prieteni si când m-a învătat atâtea lucruri gresite, însă mi-am schimbat pentru totdeauna Stăpânul, mi-am mărturist păcatele înaintea unui om al lui Dumnezeu si am pornit din nou, pe calea strâmtă, si de atunci pot si eu spune: „nu eu, ci Hristos în mine!”... Da, stiu e greu, dar nu există o altă cale către Împărătia lui Dumnezeu!

Cristina

17 AUGUST PREA GREU PENTRU DUMNEZEU? (1)

"Căci cei ce au fost luminati odată, si au gustat darul ceresc, si s-au făcut părtasi Duhului Sfânt, si au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor si care totusi au căzut, este cu neputintă fie înnoiti iarăsi, si adusi la pocăintă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau fie batjocorit!" [Evrei 6:4-6]


Acestea sunt versetele care produc multe frământări crestinilor căldicei, crestinilor de nume, celor ce încă nu pot birui păcatul în viata lor si de aceea s-au născut multe idei si învătături, care mai de care folosite de cel rău, dorind să-i piardă pe copiii lui Dumnezeu.

Pentru cel născut din nou nu întelege scopul trăirii lui pe pământ este maturizarea spirituală (adică desăvârsirea si sfintirea vietii lui), de aceea el rămâne la lucrurile de început, care nu-i dau o putere spirituală mare si astfel din nou se va întoarce la vechile obiceiuri, si va fi doborât de satan si... cade.

Dacă până cadă în ispită, un astfel de crestin credea el trăieste în vremea harului si orice ar face, Domnul Isus l-ar putea ierta (gândul acesta fiind doar de satan plantat in mintea lui, ca -l convingă păcătuiasă), după căderea lui în păcat însă, satan îl minte si mai rău, făcându-l creadă e prea mult, e prea grav ce s-a întâmplat si ... „a murit a doua oară”, asa păcatul lui nu mai poate fi iertat de Dumnezeu.

De ce foloseste satan minciuna aceasta? Ca oamenii nu se mai oprească din păcat si, resemnati, continue cu păcatul, dacă tot nu mai există iertare pentru ei

Totusi, pentru cel care încă mai simte frământare în cuget, pentru păcatul înfăptuit, pentru crestinul care încă îsi mai pune problema dacă este sau nu este mântuit, mai este sperantă, tocmai nelinistea aceasta este semnul mai este ceva viată în el, viată din Dumnezeu, si încă nu este mort spiritual.

De aceea, dacă el va accepta să-si scoată la lumină nelegiuirea, mărturisindu-si toată murdăria vietii lui, orice păcat pe care-l va mărturisi în fata unui martor al lui Dumnezeu, care se va ruga pentru eliberarea lui, îi va fi iertat, chiar si dacă a păcătuit după nasterea lui din nou, însă va trebui nu se mai întoacă înapoi la acel păcat, ci înceapă o viată nouă, trăind curat.

Asadar, e nevoie de consiliere, dar pentru cei care au căzut în păcat nu caută ajutor, ci luptă singuri, rugându-se în camera lor, dar apoi iar si iar cad în ispită, pentru ei nu pot birui acel păcat, de aceea cred ei nu mai este iertare si pentru ei.

Şi, da, este pierdut orice om care a fost cândva născut din nou, dar care nu a ajuns înteleagă doar în părtăsie cu un om duhovnicesc, mărturisind tot gunoiul vietii lui, luându-l ca martor pe acel om înaintea lui Dumnezeu, mai poate fi salvat, si doar asa Dumnezeu îl va dezlega, de aceea, indiferent de cât se va ruga el, de unul singur, va pieri neiertat, din pricina păcatului care-l biruie când si când.

Iertarea de păcat este lucrarea lui Dumnezeu si nu este lucrarea omului, si ce este imposibil pentru oameni, nu este si pentru Dumnezeu. Caracteristicile unui om născut din nou sunt: a fost luminat odată, a gustat harul, a fost părtas Duhului Sfânt, a gustat Cuvântul lui Dumnezeu, însă, „a căzut” nu se referă la lepădare, ci se referă la a se fi împiedicat si a fi gresit, asa cum si Petru a căzut, dar nu a fost pierdut cum a fost Iuda, fiindcă Petru s-a pocăit, a mărturisit si lucrul acela nu s-a mai repetat apoi în viata lui.


Cristina