noiembrie 01, 2013

ACCEPTA-TI FRATII ASA CUM SUNT!


“De fapt, Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia: nu cu întelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos sa fie facuta zadarnica.” [1 Cointeni 1:17]

     Pentru a-si zidi Biserica Sa, Dumnezeu a folosit de-a lungul timpului oameni cu diferite daruri si înzestrari spirituale. Pentru a ilustra acest fapt, Henri Nouwen a subliniat diferenta dintre Petru si Pavel, cei doi apostoli pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a pune temelia Bisericii Sale, spunând: „Petru a fost un simplu pescar, ce a raspuns chemarii lui Hristos, mai mult din punct de vedere emotional. Din aceasta cauza el a ramas un impulsiv toata viata, fara a analiza prea mult situatiile cu care s-a confruntat. Pavel a fost însa un teolog, educat la cea mai înalta scoala a vremii. Preocupat de detalii si de întelegerea rationala a adevarului, Pavel nu numai ca a fost implicat în multe dezbateri teologice, ci a fost gata chiar sa se ridice si împotriva crestinilor, atunci când a considerat ca adevarul pe care îl stia, era în pericol. Dupa ce l-a întâlnit pe Hristos, Pavel a ramas acelasi om rational, echilibrat, si cu o minte ascutita, gata sa apere si sa sustina Adevarul.

     Desi pentru a pune temelia Bisericii Sale, Dumnezeu a folosit apostoli asa de diferiti, n-au aparut doua biserici; una emotionala si alta rationala. Dumnezeu are o singura Biserica în care traiesc în unitate atât cei ce exceleaza prin entuziasm, cât si cei ce sunt constiinciosi rationalismului.

     Nu cumva lupti ca în biserica în care slujesti, sa fie toti de aceeasi nuanta? Pentru ca fiecare ditre noi suntem unici, iar Duhul Sfânt ne-a înzestrat cu daruri diferite, sa nu uitam ca vom avea o contributie pozitiva la viata si unitatea bisericii, numai atunci cînd vom învata sa-i acceptam pe fratii nostri în dragoste.

octombrie 30, 2013

TRAIESTE CHRISTOS IN TINE?


“Flacaii obosesc si ostenesc, chiar si tinerii se clatina; dar cei ce se încred în Domnul îsi înnoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla si nu ostenesc.” [Isaia 40:30-31]

 

     Un profesor de geologie, a condus un grup de studenti de la un colegiu, într-o expeditie în care doreau sa exploreze o pestera vestita din statul Georgia. Într-o sâmbata dupa amiaza, pe la ora 4:30, dupa ce petrecusera deja cinci ore în pestera urmând cursul unui pârâias, au fost surprinsi sa observe ca debitul acestuia a început sa creasca deodata. Considerând acest fapt ca ceva obisnuit, excursionistii si-au continuat expeditia. Ceea ce nu stiau însa era faptul ca o ploaie puternica care cazuse pe munte, a facut ca apa sa se infiltreze prin crapaturi si sa exercite o presiune uriasa asupra tavanului pesterii. În timp ce apa continua sa se scurga pe pereti, întreg grupul s-a retras într-o caverna ce avea tavanul mai înalt, urmarind cum pârâiasul îsi mareste mereu volumul. Când acesta a blocat complet iesirea, abia atunci excursionistii si-au dat seama de pericol. Pentru ca hainele li se udasera, iar dintii au început sa le clantane de frig, s-au ghemuit unul lânga celalalt pe cea mai înalta pozitie a cavernei. Fiindca nu mai puteau sa faca nimic ca sa se salveze, au asteptat pe cineva care sa vina sa-i caute. Pentru ca aceasta asteptare a dutrat mai mult de 30 de ore, pâna când pârâiasul si-a micsorat debitul si un salvator a ajuns pâna la ei, acest timp li s-a parut o vesnicie, si l-au petrecut mai mult în rugaciune.  

      Foarte multi crestini au o viata spirituala superficiala, astazi, datorita faptului ca înca n-au ajuns în situatii disperate, în care singura solutie sa fie interventia lui Dumnezeu. De multe ori acestia îsi definesc viata ca fiind doar actiuni si afaceri pe care le pot derula singuri. Întelegem însa rostul vietii si învatam cum sa traim cu adevarat, doar atunci când trecând prin situatii fara iesire, dupa ce am primit ajutorul lui Dumnezeu, ne reluam viata ca si cum ne-am nascut a doua oara, sau am reinviat dintre cei morti.

     Pentru toti cei credinciosi, acest reinceput al vietii este posibil fara a trece însa prin situatii dramatice, ci prin experienta „nasterii din nou!” Toti cei care au trait aceasta înnoire prin puterea Duhului Sfânt, pot face aceeasi declaratie ca apostolul Pavel spunând:” am fost rastignit împreuna cu Hristos, si traiesc….dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste în mine. Si viata  pe care o traiesc acum în trup, o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine.” Galateni 2:20

octombrie 29, 2013

TU CE ITI DORESTI?


“Mijlocul sa va fie încins si facliile aprinse. Si sa fiti ca niste oameni, care asteapta pe stapânul lor sa se întoarca de la nunta, ca sa-i deschida îndata, când va veni si va bate la usa.” [Luca 12:35-36]

 

     Am citit recent o statistica interesanta întocmita de un medic, care a intervievat aproape 3.000 de pacienti, pentru a afla care sunt lucrurile care acestia si le doresc cel mai mult. Fiecaruia dintre cei intervievati, medicul le-a pus aceiasi întrebare: „daca nu ar fi limite, care sunt lucrurile, care daca s-ar întâmpla, v-ar schimba cu adevarat viata?” Raspunsurile primite, l-au surprins pe medic, pentru ca peste 90% dintre cei intervievati, asteptau lucruri care sa se întâmple în viata lor, sau a celor pe care acestia îi iubeau. Aceste raspunsuri au subliniat faptul ca atentia nostra este concentrata foarte mult asupra eului nostru si a celor din cercul apropiat noua.

     Iata câteva dintre aceste raspunsuri:

- o familie de vârsta mijlocie, a raspuns ca ei asteapta moartea parintilor, pentru ca scapând de responsabilitatea îngrijirii acestora sa se mute într-un alt oras unde sa înceapa un nou stadiu al vietii.

-  o alta familie, a raspuns ca asteptarea lor, este sa-si vada copiii casatoriti.

- o familie tânara, a marturisit ca asteptarea lor este sa aiba un copil.

- o mama bolnava, a marturisit ca asteptarea ei este sa se faca bine, ca sa-si poata creste copii.

- un copil, a marturisit ca asteptarea lui este sa creasca mare, ca sa poata sa-si ia carnet si sa conduca masina.

     Nu cumva si asteptarile tale sunt doar pentru aici si acum? Dumnezeu doreste sa privesti dincolo de interesele personale si de realitatea imediata, asteptând lucruri mari, privitoare la vesnicie si Împaratia lui Dumnezeu. Pentru toti cei ce cauta mai întâi Împaratia lui Dumnezeu, toate lucrurile pe care si le doresc, dupa voia lui Dumnezeu, le sunt oferite pe deasupra.

octombrie 28, 2013

CE AI FACUT ASTAZI PENTRU A MERITA JERTFA LUI ISUS?

“El a purtat pacatele noastre în trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati.” [1 Petru 2:24]
 
     În timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, un baietel a mers la o farmacie dintr-un oras din  SUA, pentru a cumpara medicamente pentru mama sa, care era bolnava. Când a ajuns la farmacie, pe usa de la intrare, baiatul a vazut un poster care l-a impresionat profund. Pe acel poster, era prezentata poza unui soldat american, îmbracat cu tot echipamentul de lupta, care zacea fara suflare pe unul dintre câmpurile de lupta. Impresionat de aceasta imagine, copilul  a citit cu mare atentie, mesajul  ce era scris în partea de sus a posterului, ca o provocare pentru toti cei ce intrau în farmacie. Acest mesaj cuprindea întrebarea: „Ce ai facut astazi pentru America, merita jertfa acestui soldat?” Provocat de acest mesaj, copilul s-a întors acasa si a început sa traiasca altfel, dorind sa arate ca moartea acelui soldat, în cazul lui, n-a fost zadarnica. Pastrând în atentie  aceasta întâmplare, haideti în acesta zi sa schimbam tabloul asupra caruia sa meditam.
     Acum aproape 2000 de ani, pe un deal de lânga Ierusalim, înaltat pe o cruce, a murit Fiul lui Dumnezeu, împlinind pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatul tau si pentru pacatul meu. Stând în fata acestui tablou, al mortii Fiului lui Dumnezeu, as vrea sa te întreb: „ceea ce ai facut astazi, merita jertfa Fiului lui Dumnezeu depusa pentru Tine? Traiesti tu altfel fata de toti ceilalti oameni; sau jertfa lui Hristos, pentru tine a fost în zadar?