octombrie 04, 2012

NU TE OPRI DIN DRUM.. CHIAR DACA ITI ESTE GREU


„El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi, cari prin El, sunteti credinciosi în Dumnezeu, care L-a înviat din morti, si I-a dat slava, pentru ca credinta si nadejdea voastra sa fie în Dumnezeu.” [I Petru 1:20-21]

 

Myrtle Haris, o crestina devotata, a experimentat ceea ce înseamna umblarea prin credinta. Ea a fost diagnosticata cu cancer. A facut o operatie pentru aceasta, dar a ramas foarte slabita. Pe langa aceste dureri fizice, în fiecare zi mai era confruntata cu multe alte dificultati financiare. Într-o zi de August, a plecat cu sotul ei spre o cabana situata undeva în munte, la o distanta de aproximativ 5 km. La jumatatea urcusului s-au oprit sa se odihneasca undeva pe malul unui lac. O familie tanara care urca spre acelasi loc, i-a salutat si a intrat în discutie cu ei. Cand au vazut cat este ea de slabita, acestia, i-au zis sa se întoarca din drum, pentru ca nu vor putea ajunge pana pe varful muntelui. Urcusul considerau acestia va fi foarte dificil pentru ei. Ea si sotul ei au hotarat sa se odihneasca putin si sa continuie urcusul. Respirand din greu, au continuat sa se catere spre culmi. Cealalta familie tanara si-au continuat drumul ca si cum n-ar fi fost nimic. Acestia însa, cu multe îndemnuri si staruinte ale sotului, cu multa rugaciune si suferinta exprimata în tacere de catre Myrtle, în sfarsit au ajuns la cabana spre care pornisera.

Privelistea de pe creasta muntelui era deosebita, lacuri, padure, stanci, cascade si nori, care uneori ascundeau culmile cele mai înalte. Toate acestea au facut ca sufletul lor sa cante lauda si multumire pentru Dumnezeu. În urma acestei experiente, Myrtle a spus: a meritat jertfa!

Sunt multi munti pe care trebuie sa-i escaladam în timpul vietii noastre: munti ai durerilor, ai problemelor, lipsurilor sau ai responsabilitatilor. Uneori vom fi îndemnati sa ne întoarcem înapoi. Credinta în Dumnezeu însa ne va ajuta sa facem primul pas, si pe toti ceilalti care urmeaza!

octombrie 03, 2012

SPUNE SI CELOR DE LANGA TINE DE DRAGOSTEA LUI ISUS


“Sufere împreuna cu mine, ca un bun ostas a lui Hristos.” [2 Timotei 2:3]

 

Atunci cand ajungi la raul Hudson din New York, poti vedea impunatorul pod George Washinton. Acesta are o structura impunatoare de aproape 130 de m înaltime si 1.200 m lungime. Fiecare dintre cele 4 cabluri de sustinere are aproape un metru în grosime, formate din 27.000 de fire de otel. Aceste fire puse cap la cap pot sa înconjoare pamantul de 4 ori la ecuator.

Acest pod este folosit de 24 de milioane de autoturisme anual si a costat 62 de milioane de dolari pentru a fi construit. Acest pod, înainte de a fi construit, a fost un vis în mintile celor care au avut aceasta viziune, apoi a fost desenat în detaliu ca proiect si executat în realitate.

Fiecare mare realizare a urmat aceleasi etape: începe cu o viziune, continua cu un vis, se concretizeaza într-un plan (proiect) si devine realitate. Si Dumnezeu a avut un plan pentru a face un pod peste prapastia pacatului; si l-a realizat prin Hristos. Vrei sa-l împartasesti si altora?

octombrie 01, 2012

DEPARTEAZA PACATUL DIN VIATA TA



“Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, dupa cum o nadajduim noi de la Tine!” [Psalmul 33:22]

 

Lucrurile interzise deseori ne ademenesc. Ganditi-va putin ce provocari sunt în aceasta societate decazuta! O societate în care sotul si sotia nu mai dau socoteala unul altuia, de sentimentele si credonciosia lor, iar copiii nu mai pot fi siguri de un camin linistit, avand garantia hranei si-a ocrotirii. În societatea în care traim oamenii alearga dupa placere si nu accepta nici o forma de limitare sau responsabilitate a unuia fata de celalalt! Presupunerea mea este ca nimeni nu ar dori sa traiasca într-un asemenea context. Nimic altceva nu poate distruge în aceeasi masura bucuria din inima oamenilor ca decaderea morala.

Din aceasta cauza, fiecare dintre noi ar trebui sa ne gandim serios, ce fel de contributie avem în cadrul societatii! Avem o situatie asemanatoare experimentata de profetul Isaia, care a vazut cat de grozav este efectul pacatului în mijlocul poporului sau; a vazut nefericirea acestuia, si multele tragedii pe care pacatul le-a adus. Mai rau chiar: pentru poporul ce se afunda în pacat nu întrezarea nici o cale de întoarcere! Profetul Isaia a privit neputincios la deteriorarea morala din jurul sau si pe langa frustrarea lui; el chiar îl acuza pe Dumnezeu ca îi lasa pe cei din poporul Israel în pacat si le si împietreste inima ca sa nu se pocaiasca! (Isaia 17:63)

Toti cei dintre noi care am avut pe unul dintre cei dragi cufundati în pacatul din care nu mai puteau iesi, întelegem inima lui Isaia. Ce frustrare, este atat de greu sa astepti si iar sa astepti ca acestia sa se întoarca!

Domnul Isus a venit în mijlocul lumii noastre si sarbatorim acest fapt aratandu-ne ca mai exista speranta. Nadejdea aceasta ne-a fost adusa prin Mantuitorul trimis de Dumnezeu, care ne iubeste, cu toate ca am cazut atat de adanc!