februarie 21, 2014

PREA SIMPLU

“… daca prorocul ti-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi facut? Cu atat mai mult trebuie sa faci ce ti s-a spus…”

Auzim cateodata spunandu-se: “Voi credinciosii sustineti ca este suficient sa crezi in Isus Christos pentru a fi mantuit. Nu este prea simplu?”

Sa retinem ca nu credinciosii, ci Dumnezeu Insusi spune in Biblie: “Cine crede in Fiul, are viata vesnica…” (Ioan 3:36). Este, intr-adevar, o lucrare simpla. Si tocmai fiindca este simpla, nimeni nu se poate indreptati sa nu-L accepte pe Mantuitorul in viata lui.

Inca ceva: credinta in Mantuitorul nu este credinta in faptul istoric al existentei Lui. Adevarata credinta inseamna acceptarea a ceea ce spune Biblia, si anume ca Mantuitorul a venit pe pamant, a murit pentru pacatele celor ce cred in El, a inviat si acum este in glorie la Dumnezeu. A crede inseamna a aceepta lucrarea de la cruce a Mantuitorului pentru mine, dupa ce mai intai am recunoscut ca sunt un pacatos pierdut. Credinta si increderea sunt strans legate. Cine crede in Mantuitorul se si increde in El si Ii preda conducerea vietii. Adevaratul crestin este o persoana care nu-si face voia proprie, ci slujeste Mantuitorului.

Se poate spune si despre noi ca suntem cu adevarat crestini? 

februarie 20, 2014

PENTRU CE PLANGI?

“<>, i-au zis ei, <>… Dupa ce a zis aceste vorbe, s-a intors si a vazut pe Isus stand acolo in picioare; dar nu stia ca este  Isus.” [ Ioan 20:13-14]

Intr-o dimineata geroasa de iarna m-am dus ca de obicei la cimitir. Ma rezemasem de nucul cel mare, sub ale carui crengi se aflau mormintele celor dragi, si citeam inscriptiile de pe crucile simple de lemn. Ma simteam parasita. Cat de mult imi doream linistea si pacea. Si de aceasta data m-a consolat Mantuitorul. Inaintea zorilor este intunericul cel mai mare. Un astfel de intuneric petrecusem la mormintele celor dragi. Am plans si chiar m-am certat cu Dumnezeu in sinea mea punand in fata acel: “de ce?”

Am plecat acasa si am luat Biblia. Am citit versetele de astazi. Cuvintele “dar nu stia ca este Isus” m-au impresionat puternic. La fel ca si Mariei, care plangea si nu-L cunostea pe Isus, mi s-a intamplat si mie. Nu-L cunoscusem din cauza lacrimilor si a durerii mele pe Acela care, cu mainile strapunse, mi-a venit in ajutor. Precum Maria, am cazut la picioarele Lui si mi-am varsat inima cuprinsa de spaima inaintea Lui. Am pus necazul meu, viata, chiar si pe mine la picioarele Mantuitorului, ca El sa fie Domn. Acest moment a devenit o piatra de hotar in viata mea.

Tu, care plangi, incredinteaza-ti viata acestiu Mantuitor, si lacrimile tale se vor preface in bucurie!

februarie 19, 2014

CERETI SI VI SE VA DA

“… Tatal vostru, care este in ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” [Matei 7:11]

Noi avem un Dumnezeu bun, de la care putem astepta numai lucruri bune. El nu va da niciodata o piatra unuia dintre copiii Sai, care cere o paine. Daca totusi ne=am inselat in gandurile noastre si am cerut ceva de la Dumnezeu, care ar fi comparabil cu o piatra, ne va da El atunci “aceasta piatra”? nu, ci El ne va da mai degraba painea, pe care n-am cerut-o, dar care este buna pentru noi.

Inima si mana lui Dumnezeu sunt larg deschise fata de noi. Dar sa nu uitam: daca cerem ceva de la El, nu ne va putea da altceva decat ceea ce corespunde naturii Sale.

In Iacov 4:2-3 sunt numite doua motive pentru care nu primim ceea ce vrem: “Nu aveti, pentru ca nu cereti. Sau cereti si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre.” Prima cauza este foarte simpla: nu cerem. Dumnezeu doreste sa-I prezentam in rugaciune problemele si nevoile noastre. A doua cauza este: cerem rau, adica cerem lucruri rele, care ne-ar dauna. Probabil, noi vedem altfel lucrurile decat Dumnezeu si Tatal nostru, dar El doreste sa ne dea numai lucruri bune.

De aceea sa cerem de la Dumnezeu ce este bun, adica ceea ce este spre binele sufletelor noastre, spre folosul spiritual al familiilor noastre si spre zidirea tuturor fratilor nostri. Atunci vom experimenta adevarul promisiunii Domnului: “Oricine cere, primeste!”

februarie 18, 2014

BANII NU DAU VIATA

“Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.” [1 Timotei 6:10]

Un bancher spaniol avea doua case de bani. La una dintre acestea umbla numai cand avea nevoie de sume mari. Pentru aceasta casa de bani avea doua chei. De mai multe zile ii lipsea una din chei si nu o gasea deloc. Intr-una din zile avea nevoie de o suma mai mare de bani. Spre marea lui mirare, casierul a gasit cheia in usa casei de bani. A chemat imediat pe bancher si, cand a deschis usa, au gasit inauntru un om mort, care era in serviciul bancii.

Ce se intamplase? Omul acela furase cheia ca sa poata lua din bani. Dupa ce a deschis usa casei de bani, care era mare, a intrat inauntru, iar usa s-a inchis singura dupa el. Astfel, omul acela a murit de foame in mijlocul bogatiilor pe care a vrut sa le fure. Ele nu i-au dat viata, ci i-au luat-o.

Iubirea de bani este una din marile surse ale raului. Iubirea de bani duce la invidie, certuri, furturi, necinste, necumpatare, parasirea lui Dumnezeu, egoism, frauda, delapidare, ratacire de la credinta etc. Sa ne gandim la durerile care insotesc lacomia dupa avutii. Exemplu de astazi poate vorbi mult constiientelor noastre. Sa ne lasam atentionati si sa ne indreptam spre adevaratele bogatii ale credintei!

februarie 17, 2014

NU TE VA PARASI

“Domnul Dumnezeul tau va merge El Insusi cu tine, nu te va parasi si nu te va lasa.” [Deutronom 31:6]

Ce promisiune pretioasa! Ea este adresata poporului Israel. In Evrei 13:5, autorul citeaza aceste cuvinte intr-o forma mult mai directa: “Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi.” De aici rezulta ca aceasta promisiune este pentru toti credinciosii din toate timpurile.

Pentru zilele noastre, acest verset pare sa fie foarte potrivit. De cate ori nu citim in ziare despre copii neglijati de parintii lor! Auzim chiar despre bebelusi care sunt parasiti. In zilele noastre nu este ceva neobisnuit ca sotul sau sotia sa-si paraseasca partenerul si copiii. Chiar si cei care sunt casatoriti de decenii, nu sunt exclusi de la astfel de experiente distrugatoare. Atat de departe poate merge omul.

Dar Dumnezeu a spus: “Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi.” Aceasta este o promisiune neconditionata. Fie ca abia acum L-am primit pe Domnul Isus Christos prin credinta, fie ca Il cunosteam de multi ani ca Mantuitorul si Domnul nostru, promisiunea Sa are intotdeauna valabilitate, si anume ca nu ne va parasi si nu ne va lasa niciodata. De aceea putem spune cu indrazneala: “Domnul este sprijinitorul vietii mele: de cine sa-mi fie frica? Ce poate sa-mi faca omul?”