iunie 08, 2012

FITI UNUL LANGA CELALALT


“Uitati-vă la păsările cerului” (Matei 6:26)



La gâste relatia lor durează “până când moartea le va despărti”. Ele au lucrul acesta foarte în serios. Ele sunt total dedicate. Când ravagiile timpului sau ale împrejurărilor fac imposibilă continuarea călătoriei sau când o pasăre pierde altitudine sau nu reuseste să se tină de stol, celelalte îi oferă sprijin, hrană si protectie. Două gâste mai puternice părăsesc stolul, zboară cu “pacientul” între ele, găsesc un loc de adăpost cu hrana si apă si fac un cuib pentru pasărea nevoiasă. Ele vor sta cu camarada lor până îsi revine sau până moare si apoi se reîntorc la stol. Pentru ele, totul se amână pentru a avea grijă de cealaltă pasare! Ce exemplu de relatie după chipul lui Hristos si de dragoste ce se sacrifică.

“Dumnezeu a întocmit trupul în asa fel … ca să nu fie nici o dezbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele si daca suferă un mădular, toate mădularele sufăr împreună cu el” (1 Corinteni 12:24-26).

În cultura de astăzi îi discredităm si îi marginaliză pe cei nevoiasi. Inclusiv pe cei care nu mai dau randamentul pe care îl dădeau odată. Oare Dumnezeu ne cere să “ne îngrijim unii de altii”, mai ales de cei ce suferă? Dacă un cârd de gâste o poate face, cu sigurantă familia lui Dumnezeu trebuie să o facă. “Uitati-vă la păsările cerului” ne porunceste Domnul Isus. Dacă ele se pot îngriji unele de altele “nu sunteti voi cu mult mai de pret decât ele?” (Matei 6:26). Una din cele mai mari porunci pe care ni le-a dat Hrrsios este “să iubesti pe aproapele tău ca pe tine însuti. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea” (Marcu 12:31l). Când se aude că ne iubim unii pe alti, în felul acesta, oamenii vor năvăli pe usile bisericii noastre pentru a intra înăuntru!



Anonim

iunie 07, 2012

CARE ESTE VISUL TAU?



“Fac totul pentru Evanghelie, ca sa am si eu parte de ea.” [1 Corinteni 9:23]



Danny Bush, în cartea sa “Invitatie la sarbatoare” vorbeste despre un unchi si o matusa de-a sa, carora li s-a împlinit o dorinta pe care o aveau înca din copilarie. Ei au locuit în Carolina de Sud, iar în timpul copilariei, pentru ei era ceva deosebit ca la ziua multumirii, sau la Craciun, sa primeasca un mar, o portocala sau cateva dulciuri.

Vremurile erau grele în acea perioada; dar lipsurile erau completate de abundenta dragostei familiei si de multumirea exprimata chiar si pentru aceste neînsemnate daruri.

În ferma lor din Carolina, ei aveau meri, peri si pruni. Dar n-au vazut niciodata un prtocal. Se bucurau sa primeasca aceste fructe la sarbatori, dar nu vazusera niciodata cum cresc portocalele în pom.

Dupa multi ani de lucru la ferma lor, unchiul si matusa lui s-au pensionat. Fiind liberi acum, au hotarît sa viziteze locuri în care n-au fost niciodata si si-au propus sa vada lucrurile pe care înca nu le vazusera. Un lucru pe care îl asteptau cu nerabdare era sa mearga în Florida si sa vada cum cresc portocalele în copaci. Împreuna cu o alta familie au hotarat timpul acestei excursii si au pornit în calatorie.

Cand s-au apropiat de prima livada de portocali, au oprit masinile, au cerut voie paznicului livezii sa se uite la portocali si sa culeaga cateva fructe. Paznicul le-a accepta rugamintea. Cand au pasit în livada, acei pensionari au reactionat ca si copiii: au cules fructe, au îmbratisat pomii si au sarit în sus de bucurie, aruncand portocale de la unul la celalalt.

Dupa ani de zile de asteptare, au putut vedea cu ochii lor “Pomii ce fac portocale”, acele fructe pe care le asteptau cu atata nerabdare la sarbatori. Prinsi de maini, în acea livada au multumit lui Dumnezeu pentru portocali, si pentru ca au trait si Dumnezeu le-a dat sanatate ca la varsta batranetii sa poata vedea cum cresc portocalele!

Un vis devenit realitate! Ce visuri ti-au ramas neîmplinite? Esti pregatit sa te bucuri si atunci cand, poate vei avea placeri la fel de neînsemnate?



Anonim


iunie 06, 2012

DUMNEZEU ESTE MAI PRESUS DE ORICE

“Ioan Botezatorul ne-a trimis la Tine sa te întrebam: “Tu esti Acela care trebuia sa vina sau sa asteptam pe altul?” [Luca 7: 20]



Exista o lupta continua în inima noastra între întuneric si lumina, manie si bunatate, sau invidie si afectiune. Aceasta lupta a trait-o si Ioan Botezatotrul, experienta pe care multi nu o iau în considerare. Chiar si Ioan Botezatorul, care a avut un rol proeminent în planul lui Dumnezeu, a avut un moment cand si-a ridicat întrebari cu privire la identitatea Domnului Isus. Pentru a afla adevarul, pe cand se afla în închisoare, Ioan a trimis pe ucenicii sai sa-L întrebe pe Domnul Isus: „Tu esti Acela care trebuia sa
 vina, sau sa asteptam pe altul?”

Cu toate ca mai avea semne de întrebare în inima lui, Ioan L-a prezentat pe Domnul Isus ca fiind Unul mai mare decat el. Apoi i-a îndemnat pe ucenicii sai sa-L urmeze spunand ca Domnul Isus are o lucrare mai mare decat a sa. El trebuie sa creasca, spunea Ioan, iar eu trebuie sa ma micsorez.

Poate tocmai aceasta atitudine L-a facut pe Domnul Isus sa spuna despre Ioan: „Nu este nici unul nascut din femeie, mai mare decat Ioan Botezatorul.” [Matei 11:11]

Numai o persoana deosebita se poate comporta asa cu cineva care este mai mare, mai talentat, mai capabil si mai atragator decat el.

Ce lucruri vor birui în inima ta în relatiile pe care le vei întemeia? În inima lui Ioan Botezatorul putea sa apara amaraciunea, invidia si nemultumirea. El a fost deosebit si este mare, pentru ca fata de Cel ce este mai bun a aratat apreciere, dragoste si încredere.

Ca si copil a lui Dumnezeu, sa nu-ti fie teama sa arati acelasi fel de dragoste oricui; chiar si fata de acea persoana care într-o anume zi îti poate fi rival.



Anonim