martie 12, 2011

INCHINA-TE DOMNULUI PRIN ASCULTAREA DE EL (1)

".…Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam si i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.” Avraam s-a sculat dis-de-dimineată, a pus saua pe măgar si a luat cu el două slugi si pe fiul său, Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot si a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.
Si Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneti aici cu măgarul; eu si băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, si apoi ne vom întoarce la voi.” Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său, Isaac, si a luat în mână focul si cutitul. Si au mers astfel amândoi împreună. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însusi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Si au mers amândoi împreună înainte”. [Geneza 22:1-6]

M-am intrebat de multe ori:” De unde a stiut Avraam ca i-a vorbit Domnul si nu diavolul?” caci pe vremea aceea jertfele erau aduse inaintea Domnului prin niste animale, nicidecum prin fiinte umane. A fost atat de sigur ca era vocea lui Dumnezeu, fantastic cata siguranta avea acest om, ce credinta de neclintit. Ce relatie deosebita avea cu Domnul lui.
Cand Domnul l-a strigat, ia raspuns indata: “Iata-ma.”, n-a stat pe ganduri niciun minut, foarte prompt a fost.
Noi de multe ori ne indoim spunand:” Doamne, Tu mi-ai vorbit? Chiar esti Tu? E vocea Ta?” Cata nesiguranta si temere avem in noi de multe ori.
Avraam a pornit la drum, fara sa stie incotro merge si totusi a acceptat provocarea lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca avea o incredere mare in Dumnezeu.
Sunt convinsa ca si Avraam a gandit ceva de genul: ”Doamne, Tu mi-ai dat acest copil, Tu mi-l poti lua, ce pot face eu? De la Tine a venit, la Tine se va intoarce, daca Tu aceasta doresti, faca-se voia Ta! ”
Si pentru Avraam a fost foarte important sa asculte de Domnul, a luat foarte in serios aceasta porunca.
De cate ori citesc acest capitol, ma infior…am stat si m-am gandit de nenumarate ori, oare as fi putut face eu acest lucru, sa-mi sacrific unicul meu copil? Ce m-a uimit foarte mult la Avraam, a fost ascultarea aceasta “nebuna” de Domnul lui.
Un lucru foarte important, Avraam a spus slugilor lui: “eu si băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, si apoi ne vom întoarce la voi.” De aici intelegem, ca Avraam a ascultat intocmai cum i-a poruncit Dumnezeu, iar datorita ascultarii lui, Domnul i-a facut precum credintei lui, el a avut credinta ca se va intoarce inapoi si nu singur, ci cu fiul sau.
Marit sa fie Domnul! Ascultarea este o inchinare.


Felicia P.-Timisoara

martie 11, 2011

UN VAS DEOSEBIT

„Deci, dacă cineva se curătă de acestea, va fi un vas de cinste, sfintit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.” [2Timotei 2:21]

Pământul creat de Dumnezeu cu dragoste.
Vase crăpate, găurite, scrijelite, mizerabile.
O mângâiere blândă ce alină zgârieturile, lacrimi de bucurie si dragoste ce sterg murdăria, grijă si bunătate ce lipesc bucătile formând întregul, cu măretie! O pace care astupă găurile... o lumină ce umple vasul...
Înaintea lui Dumnezeu sunt si eu ca un vas. Sunt asezată pe Pământul Său, dar nu tocmai de una singură. Si astept în fiecare zi să zăresc ceva frumos, creat doar de El...
Cred că si Lui Îi plac vasele frumoase, deosebite, de aceea Îsi doreste asa mult să lucreze la mine... si la tine! Iar întunericul adunat înăuntru poate fi înlăturat doar de El... Alungă încăpătâneala, răzbunarea, mândria sau plictiseala din tine; si lasă-te si tu transformat si înfrumusetat de Dumnezeu!
Vei fi un vas deosebit în mâinile Creatorului tău, al Olarului Desăvârsit. Si eu la fel!


Diana T., Timisoara



martie 10, 2011

INSEMNATATEA IERTARII

„Un om bogat, numit Zacheu, mai marele vamesilor, căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte, si s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Si-a ridicat ochii în sus, si i-a zis: "Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta." [Luca 19: 2-5]

Zacheu era un vames, un functionar însărcinat să încaseze veniturile vămii, si aude si el vorbindu-se despre Domnul Isus… nu-L cunostea, dar îsi dorea să stea fată în fată cu El, să-L aibă la masă, să-L poată auzi cum i se adresează si cum i-ar rosti numele, semn că Zacheu era atras de Domnul Isus.
Insă Zacheu era mic de înăltime, spune Biblia, cumva era greu de remarcat, cu toată functia pe care o detinea, apoi era si desconsiderat de oameni si condamnat de cei ce-l cunosteau… cu sigurantă că avea si el păcatele lui, de vreme ce era catalogat drept păcătos, dar pentru Zacheu n-a contat părerea oamenilor, nici nu l-a împiedicat să-si dorească în continuare să-l cunoască pe Domnul Isus, ci Zacheu „a alergat”, semn că a actionat, hotărât să nu renunte până ce nu-l va cunoaste personal pe Domnul Isus.
Era o multime de oameni care doreau să-l vadă pe Domnul Isus trecând pe lângă ei si era prea greu să-l fi văzut Domnul Isus pe Zacheu în multimea aceea, dar Zacheu dorea ca Domnul Isus să rămână la el, nu să-l vadă doar în treacăt, asa că s-a gandit să iasă din multime, să se pună separat de ea, urcându-se într-un dud, ca să poată fi văzut de Domnul Isus.
Da, Domnul Isus l-a văzut pe Zacheu si s-a oprit în dreptul lui, i-a strigat numele si i-a spus că va ramane cu el, mergând si-n casa lui. Ce putea fi mai important pentru Zacheu? Era lucrul ce si l-a dorit cel mai mult… dar dacă ar fi rămas în multime, Zacheu nu l-ar fi cunoscut personal pe Domnul Isus.
La fel este si astăzi, dacă cineva vrea să aibă o relatie personală cu Domnul Isus, va trebui să iasă din lume, din sistemele de valori ale veacului acestuia, din traditii si obiceiuri, care nu folosesc la nimic si din obisnuinta de a participa la programe de biserică… doar pentru că este zi de duminică, dar fără să-i aducă transformarea fiintei făcându-l tot mai asemănător Domnului Isus.
Doar când Domnul Isus a intrat în casa lui Zacheu, a pătruns lumina în sufletul lui si si-a recunoscut păcatul în care trăia, si este posibil că până atunci Zacheu n-ar fi recunoscut păcatele ce le avea, si nici nedreptătile făcute altora, însă în ziua aceea, Zacheu înțelege că trebuie să-si pună în ordine relatiile, să stea fată în fată cu cei pe care îi nedreptățise, dându-si înapoi datoriile, ca Domnul Isus să-i poată restaura viata.
După ce Zacheu a înteles ce înseamnă a da iertare si a primi iertarea altora, Domnul Isus îi spune: "Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta!”… Să învătăm de la Zacheu: să ne punem viata în ordine fată de aproapele nostru si să nu ne mai amăgim, crezându-ne mântuiti, dacă nu s-a trezit si în noi duhul, asa cum s-a trezit în Zacheu, fiindcă doar asa cum vom fi iertati de cei pe care i-am nedreptătit si asa cum vom ierta si noi pe altii, asa ni se va ierta si nouă, spunea Domnul Isus...



Cristina

martie 09, 2011

INCREDE-TE IN DOMNUL

„Să nu vă pară rău de ceea ce veti lăsa; căci tot ce este mai bun în tara Egiptului va fi pentru voi."[ Genesa 44:20]

Conditia pentru a fi binecuvantat este ca mai intâi „să lasi”, si nu neapărat să lasi ceea ce nu-ti mai trebuie, sau ce nu-ti convine... fiindcă nu ti-ar aduce beneficii, ci să lasi lucrurile de care ti-e inima prinsă, lucrurile care-ti sunt bune, care-ti plac, prin care ai putea avea avantaje… însă atunci când Domnul îti cere să le lasi, El doreste încă ceva: „să o faci cu bucurie”, să te încrezi în El - că e bine ceea ce-ti cere si să nu-ti pară rău după ele...
Dar ca să poti face astfel, este nevoie să doresti să umbli prin credintă, să nu trăiesti potrivit cu ceea ce face multimea, dorind să detii controlul vietii tale, pentru că asa fac toti si vrei să fii în rândul lumii, ci dacă Dumnezeu tie îti spune să lasi, lasă, fără să regreti.
Mă gândesc la fratii lui Iosif, ei aveau case, pământuri, munca lor de-o viată în tara lor, iar acum li se cere să lase totul, fără părere de rău, ca să fie binecuvântati, si ei n-au ezitat, au mers înainte, încrezându-se în cuvintele lui Iosif.
Si nici lui Iacov nu i-a fost usor să lase totul si să plece, mai ales că era bătrân si bătrânii cu greu îsi părăsesc casele, însă pentru el era mai important acum ce regăsea, decât ceea ce lăsa, dorind să retrăiască bucuria de a-l avea lângă el pe iubitul lui fiu, pe Iosif, care de multi ani îl crezuse mort.
Da, pentru binecuvântare e nevoie de renuntare, iar binecuvântare înseamnă pace, bucurie, părtăsie cu Dumnezeu... si de aceea Domnul Isus ne cere ca mai întâi „să lăsăm fără să regretăm ce lăsăm”, ca să putem primi din plin ceea ce ne-ar umple golurile inimii, fiindcă binecuvântarea este doar pentru cei ce lasă mai întâi, si nu Îl vom putea urma pe Domnul Isus, dacă nu renuntăm la sinele nostru mai întâi, iar asta este alegerea fiecăruia dintre noi...

Cristina

martie 08, 2011

FEMEIA, IN OCHII LUI DUMNEZEU(2)

“În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineată la mormânt, pe când era încă întuneric; si a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.” [Ioan 20:1]
“Dar Maria sedea afară lângă mormânt, si plângea. Pe când plângea s-a plecat să se uite în mormânt.” [Ioan 20:11]
"Femeie", i-a zis Isus, "de ce plângi? Pe cine cauti?" Ea a crezut că este grădinarul, si I-a zis: "Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, si mă voi duce să-L iau.
Isus i-a zis: "Marie!" Ea s-a întors, si I-a zis în evreieste: "Rabuni!" adică: "Învătătorule!" [Ioan 20:16]
“Maria Magdalena s-a dus, si a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, si că i-a spus aceste lucruri.“ [Ioan 20:18]

Bucuria ei a impins-o sa alerge repede la fratii ei in Hristos si sa dea vestea cea mare: “Isus, Domnul nostru traieste, traieste, aleluia!”
Chiar daca multi nu sunt de acord ca femeia sa vorbeasca in adunarile crestine, totusi Domnul Isus a ales ca femeia sa fie prima persoana care duce vestea ca El exista din nou. Va dati seama? Isus rastoarna aceste gandiri ale omului si-l face sa inteleaga ca femeia are un rol deosebit in lucrarea Lui. Este ducatoarea de vesti bune, este un vas foarte sensibil care isi deschide inima in prezenta Lui, mult mai usor decat barbatul. Sa nu ma intelegeti gresit, ca barbatul este detronat, in niciun caz, scara ierarhica inaintea lui Dumnezeu, ramane aceeasi: Isus, barbat si femeie. Femeia nu trebuie sa fie subestimata, atata tot.
Prin femeie, da nastere multor generatii de care El are mare nevoie pentru a fi transmis planul Lui de salvare a intregii omeniri. Dumnezeu are nevoie de ambii: si barbat si femeie. Dumnezeu a ales ca OMUL sa traiasca vesnic cu El. Ce frumos! O eternitate! Aceasta a fost dorinta fierbinte a Domnului.
Dragele mele, suntem atat de minunate. Asa trebuie sa ne simtim. Dumnezeu ne-a inzestrat atat de minunat, priviti la voi: sunteti frumoase, pline de dragoste, pline de mila, avem maini dibace, luptam pentru familiile noastre, stim sa ascultam copiii nostrii, sa-i ridicam, sa-i incurajam, sa-i indrumam, priviti cat de multe stim sa facem, cata inzestrare am primit de la Dumnezeu. Si atunci ma intreb eu, este importanta femeia pe acest pamant?
Va provoc si eu la randul meu la aceasta intrebare. Astept opiniile voastre, fie ca esti barbat sau femeie.



Felicia P.-Timisoara



martie 07, 2011

FEMEIA, IN OCHII LUI DUMNEZEU(1)

“În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineată la mormânt, pe când era încă întuneric; si a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.” [Ioan 20:1]
“Dar Maria sedea afară lângă mormânt, si plângea. Pe când plângea s-a plecat să se uite în mormânt.” [Ioan 20:11]
"Femeie", i-a zis Isus, "de ce plângi? Pe cine cauti?" Ea a crezut că este grădinarul, si I-a zis: "Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, si mă voi duce să-L iau.
Isus i-a zis: "Marie!" Ea s-a întors, si I-a zis în evreieste: "Rabuni!" adică: "Învătătorule!" [Ioan 20:16]
“Maria Magdalena s-a dus, si a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, si că i-a spus aceste lucruri.“ [Ioan 20:18]

Intr-una din zile, am primit un e-mail de la o prietena scumpa si draga, fiind provocata sa-mi expun parerea despre importanta femeii pe acest pamant.
Intr-adevar cum spunea si ea, prin femeie a venit pacatul si tot prin ea a venit izbavirea dand nastere acestui Domn minunat Isus Hristos.
Atatea generatii, femeia a fost acuzata, ca a gresit, ca datorita ei a intrat pacatul in lume si pana la nasterea Domnului Isus Hristos, femeia a purtat aceasta vina, aceasta povara sufleteasca. De atunci si pana in vremurile noastre, femeia a fost oprimata.
OPRIMÁ vb. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi.
Da, asa este, un cuvant foarte greu care de multe ori ni s-a aruncat asupra noastra. Dumnezeu stia acest lucru, si ce a facut El, a rasturnat nebunia omului, gandurile lui, ideile lui despre femeie.
Si totusi pe cat de mult a pacatuit femeia primind si acceptand pacatul in viata ei, pe atat de mult a spalat Domnul viata femeii, punand ceva sfant si pur in ea. Va dati seama? Dumnezeu Tatal, a ales femeia, care multi o considerau undeva pe o treapta foarte joasa in societatea noastra si totusi Dumnezeu ii da o asa valoare, o asa puritate, incat o alege pe Ea sa nasca pe Mantuitorul Isus Hristos...Wow....ma infior....cat este de minunat.
Priviti cine a fost prima persoana care a alergat la mormant. Pe langa faptul ca a fost o femeie si nu una oarecare....Stim cu totii cine era Maria Magdalena in trecut, o femeie care pacatuia mult, o femeie care umbla cu multi barbati, o femeie care i s-a iertat muuuult!
De ce ea, femeia si nu barbatul? Pentru ca ea a inteles insemnatatea ei in ochii lui Isus, a inteles ca a fost iertata si spalata pe deplin de orice pacat, a inteles ca Domnul o vrea in partasie cu El tot mai mult si nu in ultimul rand a inteles cat de mult este iubita Femeia. Noi, femeile, avem nevoie de multa dragoste din partea sotilor nostrii, de multa intelegere, de mult ajutor. Isus este barbat, cum sa nu ne inteleaga?! El, care ne cunoaste atat de bine.
Cand nimeni nu ne intelege, sa nu disperam, este UNUL care ne intelege, este UNUL care stie sufletul nostru, cunoaste intreaga noastra inima, cunoaste zbuciumul launtric al nostru, cunoaste framantarile noastre. Esti tu gata sa-I spui Lui tot? Esti tu gata sa-i dai vasul inimii tale, asa cum a facut Maria? Maria a plans, a varsat vasul ei, acolo in acel loc, a alergat la Isus si nu la oameni, iar Domnul a vazut si tot El i-a spus pe nume: “Marie”.
Cum a reactionat ea? Cred ca inima si fiinta ei intreaga a tresarit, cand a recunoscut acel glas bland si suav, stia ca este Domnul ei...El i-a umplut vasul inimii, nu cu lacrimi, nu cu tristete, ci cu multa bucurie si pacea lui Hristos a venit peste ea! Domnul Isus nu putea pune aceasta bucurie si pace in inima ei, daca Maria nu alegea sa verse durerea ce sedea, ce s-a stabilizat inlauntrul ei....n-avea cum. Bucuria cu tristetea nu pot sta impreuna, nu se vor intelege niciodata, la fel si pacea cu tulburarea.



Felicia P.-Timisoara