„Să nu vă pară rău de ceea ce veti lăsa; căci tot ce este mai bun în tara Egiptului va fi pentru voi."[ Genesa 44:20]
Conditia pentru a fi binecuvantat este ca mai intâi „să lasi”, si nu neapărat să lasi ceea ce nu-ti mai trebuie, sau ce nu-ti convine... fiindcă nu ti-ar aduce beneficii, ci să lasi lucrurile de care ti-e inima prinsă, lucrurile care-ti sunt bune, care-ti plac, prin care ai putea avea avantaje… însă atunci când Domnul îti cere să le lasi, El doreste încă ceva: „să o faci cu bucurie”, să te încrezi în El - că e bine ceea ce-ti cere si să nu-ti pară rău după ele...
Dar ca să poti face astfel, este nevoie să doresti să umbli prin credintă, să nu trăiesti potrivit cu ceea ce face multimea, dorind să detii controlul vietii tale, pentru că asa fac toti si vrei să fii în rândul lumii, ci dacă Dumnezeu tie îti spune să lasi, lasă, fără să regreti.
Mă gândesc la fratii lui Iosif, ei aveau case, pământuri, munca lor de-o viată în tara lor, iar acum li se cere să lase totul, fără părere de rău, ca să fie binecuvântati, si ei n-au ezitat, au mers înainte, încrezându-se în cuvintele lui Iosif.
Si nici lui Iacov nu i-a fost usor să lase totul si să plece, mai ales că era bătrân si bătrânii cu greu îsi părăsesc casele, însă pentru el era mai important acum ce regăsea, decât ceea ce lăsa, dorind să retrăiască bucuria de a-l avea lângă el pe iubitul lui fiu, pe Iosif, care de multi ani îl crezuse mort.
Da, pentru binecuvântare e nevoie de renuntare, iar binecuvântare înseamnă pace, bucurie, părtăsie cu Dumnezeu... si de aceea Domnul Isus ne cere ca mai întâi „să lăsăm fără să regretăm ce lăsăm”, ca să putem primi din plin ceea ce ne-ar umple golurile inimii, fiindcă binecuvântarea este doar pentru cei ce lasă mai întâi, si nu Îl vom putea urma pe Domnul Isus, dacă nu renuntăm la sinele nostru mai întâi, iar asta este alegerea fiecăruia dintre noi...
Cristina