martie 07, 2011

FEMEIA, IN OCHII LUI DUMNEZEU(1)

“În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineată la mormânt, pe când era încă întuneric; si a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.” [Ioan 20:1]
“Dar Maria sedea afară lângă mormânt, si plângea. Pe când plângea s-a plecat să se uite în mormânt.” [Ioan 20:11]
"Femeie", i-a zis Isus, "de ce plângi? Pe cine cauti?" Ea a crezut că este grădinarul, si I-a zis: "Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, si mă voi duce să-L iau.
Isus i-a zis: "Marie!" Ea s-a întors, si I-a zis în evreieste: "Rabuni!" adică: "Învătătorule!" [Ioan 20:16]
“Maria Magdalena s-a dus, si a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, si că i-a spus aceste lucruri.“ [Ioan 20:18]

Intr-una din zile, am primit un e-mail de la o prietena scumpa si draga, fiind provocata sa-mi expun parerea despre importanta femeii pe acest pamant.
Intr-adevar cum spunea si ea, prin femeie a venit pacatul si tot prin ea a venit izbavirea dand nastere acestui Domn minunat Isus Hristos.
Atatea generatii, femeia a fost acuzata, ca a gresit, ca datorita ei a intrat pacatul in lume si pana la nasterea Domnului Isus Hristos, femeia a purtat aceasta vina, aceasta povara sufleteasca. De atunci si pana in vremurile noastre, femeia a fost oprimata.
OPRIMÁ vb. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi.
Da, asa este, un cuvant foarte greu care de multe ori ni s-a aruncat asupra noastra. Dumnezeu stia acest lucru, si ce a facut El, a rasturnat nebunia omului, gandurile lui, ideile lui despre femeie.
Si totusi pe cat de mult a pacatuit femeia primind si acceptand pacatul in viata ei, pe atat de mult a spalat Domnul viata femeii, punand ceva sfant si pur in ea. Va dati seama? Dumnezeu Tatal, a ales femeia, care multi o considerau undeva pe o treapta foarte joasa in societatea noastra si totusi Dumnezeu ii da o asa valoare, o asa puritate, incat o alege pe Ea sa nasca pe Mantuitorul Isus Hristos...Wow....ma infior....cat este de minunat.
Priviti cine a fost prima persoana care a alergat la mormant. Pe langa faptul ca a fost o femeie si nu una oarecare....Stim cu totii cine era Maria Magdalena in trecut, o femeie care pacatuia mult, o femeie care umbla cu multi barbati, o femeie care i s-a iertat muuuult!
De ce ea, femeia si nu barbatul? Pentru ca ea a inteles insemnatatea ei in ochii lui Isus, a inteles ca a fost iertata si spalata pe deplin de orice pacat, a inteles ca Domnul o vrea in partasie cu El tot mai mult si nu in ultimul rand a inteles cat de mult este iubita Femeia. Noi, femeile, avem nevoie de multa dragoste din partea sotilor nostrii, de multa intelegere, de mult ajutor. Isus este barbat, cum sa nu ne inteleaga?! El, care ne cunoaste atat de bine.
Cand nimeni nu ne intelege, sa nu disperam, este UNUL care ne intelege, este UNUL care stie sufletul nostru, cunoaste intreaga noastra inima, cunoaste zbuciumul launtric al nostru, cunoaste framantarile noastre. Esti tu gata sa-I spui Lui tot? Esti tu gata sa-i dai vasul inimii tale, asa cum a facut Maria? Maria a plans, a varsat vasul ei, acolo in acel loc, a alergat la Isus si nu la oameni, iar Domnul a vazut si tot El i-a spus pe nume: “Marie”.
Cum a reactionat ea? Cred ca inima si fiinta ei intreaga a tresarit, cand a recunoscut acel glas bland si suav, stia ca este Domnul ei...El i-a umplut vasul inimii, nu cu lacrimi, nu cu tristete, ci cu multa bucurie si pacea lui Hristos a venit peste ea! Domnul Isus nu putea pune aceasta bucurie si pace in inima ei, daca Maria nu alegea sa verse durerea ce sedea, ce s-a stabilizat inlauntrul ei....n-avea cum. Bucuria cu tristetea nu pot sta impreuna, nu se vor intelege niciodata, la fel si pacea cu tulburarea.



Felicia P.-Timisoara