MARTURIE PERSONALA (2)

“Drept răspuns, Petru si Ioan le-au zis: "Judecati voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut si am auzit." [Faptele Apostolilor 4:19-20]

În timpul căutărilor mele aveam pe inimă două lucruri (prin care mi-as fi dat seama că am găsit ce căutam) si anume: priveam comportamentul tinerilor din biserică si starea familiilor din biserică… si nu stiu de ce gândeam asa, dar eu asta vroiam să văd… oameni pusi deoparte, diferiti de lume, totusi, tot ce vedeam erau … doar extreme…

Priveam tinerii si-i vedeam asa de asemănători cu cei din lume, la machiaj, la îmbrăcăminte, la glume, la prieteniile dintre fete si băieti, felul în care îsi petreceau timpul (TV, chat-uri, etc)… apoi nu mică mi-a fost mirarea să observ, într-o biserică, cum sotul aproape a dat buzna peste sotie, ca să intre el primul pe usă … ca după câteva minute să-l văd în fată, dând îndemn la rugăciune… si, oricine ar spune: „si Dumnezeu vede!”…

Nu stiu ce simte Dumnezeu când vede toate aceste lucruri, nu stiu ce zice El când priveste la sotiile predicatorilor sau ale liderilor de tineret, dar cred că nu e bucuros deloc… „citind” fetele acestor femei, pline de dezamăgire, de suferintă si de mâhnire ascunsă… la auzul vorbelor frumoase ale sotilor lor în biserici si stiind cum trăiesc în afara ei, apoi Dumnezeu vede si cum se străduiesc ele să-si ascundă durerile interioare, ca Numele Domnului Isus să nu fie vorbit de rău (unele ajung să ia tratament prescris poate chiar si de psihiatrii)… dar stiu că Domnul Isus doreste o viată veritabilă pentru copiii Lui… de aceea nu m-am oprit din căutare.

Asa că tot căutând, am ajuns si în Africa de Sud, la o misiune crestină, unde, cu peste 40 de ani în urmă, a avut loc o trezire si continuă să fie, iar acolo Domnul Isus a început să-mi arate ce doream să văd… păstrarea curătiei inimii.

Calea „lor” mi s-a părut serios de strâmtă, stiam eu prea bine că e strâmtă Calea Domnului Isus, dar parcă pe calea asta (a trezirii) chiar nu „încăpeam” … si, cu toată dorinta mea de a trăi curat, deveneam rezervată la multe lucruri… si despre unele spuneam: „asta este prea de tot” … dar acolo Domnul Isus a lucrat altceva în inima mea…

Am văzut o diferentă, am văzut trăită evlavia însotită de multumire, am văzut cum străluceau fetele oamenilor, am văzut cum se manifesta bunătatea, am văzut cum fiecare trăia Evanghelia în locul în care lucra, apoi predicile erau simple dar produceau viată… ceva era total diferit de tot ce văzusem până atunci… da, cu adevărat era altceva…

Ajunsă acasă îmi aminteam de linistea aceea de pe fetele lor, acum chiar stiam ce caut, căutam seninătatea femeilor pe care le-am văzut acolo, smerenia si supunerea aceia, zâmbetul lor cald, prietenia cu care mă salutau … curătia inimii tinerilor, felul lor de a trăi dedicati total lui Dumnezeu, viata familiilor de acolo… si, ca niciodată până atunci, am început să văd foarte clar duhul lumii în tinerii din bisericile unde mergeam, apoi am văzut si personalitatea femeilor care, desi vorbeau despre cât de mult slujesc ele pe Dumnezeu, ieseau prea mult în evidentă (iar asta nu-mi plăcea)… asa că am înteles de ce predicile de aici nu produceau viată… fiindcă nu erau mai întâi trăite de cei care le rosteau… ci erau teorii...

Nu stiam ce e cu mine, am crezut că deja un duh de legalism m-a „invadat”… dar Domnul mi-a vorbit prin textul din 2 Împărati 4:31-48 intitulat „moartea în oală” si am înteles că despre hrana spirituală este vorba de fapt, despre hrana spirituală pe care eu o „consum” si cu care mai apoi îi hrănesc si pe altii… să fie cea „originală”.

Cristina

MARTURIE PERSONALA (1)

“Drept răspuns, Petru si Ioan le-au zis: "Judecati voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut si am auzit." [Faptele Apostolilor 4:19-20]

Dragi prieteni

Doresc să împărtăsim împreună câteva gânduri despre propria-mi căutare… a unei căi de a trăi cu inima curată. În aceste rânduri scriu mărturia mea, referitor la căutarea acesta, care ani multi mi-a frământat inima… si… pentru că este scris: „cine caută găseste!” … mă rog ca multi altii, care caută această Cale… să o găsească… dar să si accepte să meargă pe ea!

Spun despre mine… că am căutat foarte mult, mi-am dorit mult să fiu liberă de păcat, să fiu acel om care să împlinească Cuvântul Domnului si nu doar un „ascultător de duminica”, mi-am dorit să stau pe picioare (spiritual mă refer) cu autoritate în fata păcatului … si, îmi amintesc de câteva vise în care simteam o durere mare de picioare, rău de tot mă dureau, si nu puteam merge, era asa o durere mare… că mă făcea să mă opresc din mers, apoi cu greu porneam din nou… da, stiu acum că Domnul Isus îmi vorbea prin visele acelea…

Mi-am dorit să-mi fie potolită setea inimii după neprihănire, tot timpul căutam, căutam integritatea, căutam aceea putere care să mă ajute să nu mai cad în ispite… mult am căutat, în stânga si în dreapta, dorind să găsesc un loc, un grup, o biserică, orice… cu gândul de a cunoaste oameni care, nu doar că vorbesc despre Evanghelie, ci care o împlinesc cu adevărat … si tot ce vroiam era să găsesc cu adevărat aceea viată din belsug… despre care Biblia vorbea.

Am parcurs sute de kilometrii, în diferite denominatiuni, grupuri de rugăciune, în diferite biserici, chiar si la prooroci, la oameni cu dar de învătătură, la cursuri care proclamau eliberarea … dar, credeti-mă… eram tot mai dezamăgită… fiindcă nu găseam ce căutam, se vorbea mult, se rugau tare, strigau, alteori tăceau, stăruiau, se lăudau cu eliberarea… dar în momentele de criză… „cădeau în ispită”… ca si mine…

Apoi credeam că sunt o perfectionistă si m-am gândit că totusi era adevărat ce auzeam: „asa sunt toti crestinii, nu e om să nu păcătuiască, nu poti fi nici tu prea neprihănită (fiindcă asa este scris)”… si tot felul de motivatii prin care îmi „consolam” (pentru o vreme) păcatul… ca apoi din nou să fac aceleasi lucruri…

Dorinta mea era (si este) să-l slujesc pe Dumnezeu (îmi predasem viata Domnului Isus încă de la 19 ani, dar viata mea n-a fost ce Dumnezeu si-a dorit să fie, mergeam regulat la biserică, dar asta nu mă oprea să mă mânii, da, aveam evlavie… dar fără putere) totusi… Dumnezeu a iubit sufletul meu si nu a încetat să mă caute, să mă cerceteze si chiar să mă apese deseori… fiindcă si El dorea ca eu să trăiesc curat.

Cristina

PE CINE INTREBI CAND DOMNUL NU-TI RASPUNDE?

,, Saul a zis slujitorilor sai: cautati-mi o femeie care sa cheme mortii, ca sa ma duc s-o intreb'' [1 Samuel 28:7]

Avem o istorie deosebit de interesanta si dureroasa in acelasi timp, in 1 Samuel 28, un om ales de Dumnezeu, inzestrat de El pentru un plan special, si care totusi, treptat, se indeparteaza de Domnul prin neascultare de instructiunile Lui precise.

Domnul nu i-a raspuns, datorita neascultarii lui fatise, dar Saul nu decide sa se smereasca cu post si rugaciune, ci merge la o ghicitoare, lucru interzis cu vehementa in Israel... dar cine nu asculta in lucrurile mici, nu va asculta nici in cele mari...

Aceasta ghicitoare nu are nimic in comun cu YAHVEH, ea este cu totul data vrasmasului sufletelor noastre ca orice alta ghicitoare moderna.

Stim din Biblie ca: mortii nu mai stiu nimic - Eclesiastul 9:15, Geneza 3:22,23 - ,,sa-L impiedecam .. sa ia din pomul vietii, sa manance din el si sa traiasca in veci." Daniel 12:13 - ,,tu te vei odihni si te vei scula iarasi...la sfarsitul zilelor" etc. Chiar daca Samuel ar fi fost viu pe undeva, ma indoiesc ca ar fi raspuns la invitatia unei ghicitoare...versetul 19 insa ne lamureste pe deplin: ,,maine tu (adica Saul) si fii tai, veti fi impreuna cu mine (adica cu Samuel)...

Ce minunat! Biblia da toate raspunsurile! Ar fi teribil si nedrept, ca cei drepti sa fie dupa moarte impreuna cu cei nedrepti, si sa traiasca impreuna! Iata minciuna Satanei insusi, el vorbea prin acea femeie, si tot el l-a si omorat in ziua urmatoare, deoarece Saul iesise de sub protectia Lui Yahveh...

Azi ce facem noi, cand Dumnezeu tace? Pazeste-ne Doamne sa apelam la cei morti, la spiritism sau orice alta cale oculta! Pazeste-ne de asemenea sa cerem sfatul unora care in mod evident sunt morti in pacatele lor, desi ei cred ca traiesc! Fa-ne in stare sa punem pret pe ceea ce ne-ai descoperit deja prin Biblie! Fa-ne in stare sa ne smerim cu post si rugaciune, si sa ne silim sa Te cautam “cu tot cugetul si cu toata fiinta, cerand putere pentru a implini voia Ta, si Te imploram.. TU insuti sa ne vorbesti prin Duhul Tau Cel Sfant, prin solii Tai, prin Cuvantul scris, si condu-ne Doamne la biruinta deplina in Hristos Isus! In Numele Domnului Hristos te-am rugat si-Ti multumim!

d. s.

RIDICA-TI PRIVIREA SI VEZI!

“Doar vei privi cu ochii si vei vedea rasplatirea celor rai" [Psalmul 91:8]

Un prieten mi-a spus: "Mi-am dat seama ca de multe ori Dumnezeu face lucruri mari in viata mea dar eu nici macar nu-mi dau seama si nu-I multumesc".

Ti s-a intamplat vreodata sa nu observi Mana Domnului in viata ta?

Zilele acestea, trecand printr-o perioada grea impreuna cu familia mea, Dumnezeu mi-a amintit de Psalmul 91 si mintea mea s-a oprit asupra acestui verset, versetul 8. Oare ce vrea sa-mi spuna Dumnezeu? Cred ca El vrea doar sa astept si sa privesc cum EL va lucra. Chiar daca in situatia mea nu trebuie sa astept "rasplatirea celor rai" ci doar ca operatia mamei sa iasa bine, stiu ca voia Lui este perfecta, este desavarsita si ca El este dragoste chair daca sunt situatii cand nu simtim asta concret.

In mintea mea vine acum versetul din Exod 14:14 "Domnul va lucra pentru voi, dar voi stati linistiti". Nu am de ce sa ma agit, de ce sa ma ingrijorez. Oricum ingrijorarea nu rezolva nimic ci mai rau face pentru ca Dumnezeu ne cere sa avem incredere in El iar atunci cand ne ingrijoram inseamna ca nu avem credinta iar necredinta este neascultare, este pacat. Evrei 11:6.

Cum sunt eu? Imi ridic ochii sa vad lucruriile minunate ale Lui in viata mea. Realizam cat de mult lucreaza El? Ii multimesc Lui pentru TOATE lucruriile (TOATE inseamna TOATE fara exceptie!!!)

"Tata Iti multumesc ca ma iubesti atat de mult, ca nu sunt singura in astfel de momente si ca stiu ca Tu esti cu mine, ca lupti pentru mine si pentru sanatatea mamei. Iti multumesc ca Tu faci lucruriile frumoase la vremea potrivita (Ecl 3:14). Iarta-ma ca de prea multe ori Tu ai lucrat si eu nu Ti-am multumit. Vreau sa ridic ochii si sa vad lucrariile Tale!

Haideti sa devenim mai sensibili in a observa ce face El in viata noastra si sa-I multumim!

Ada R.

PRASTIA SI CELE CINCI PIETRE

“Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă si l-a îmbrăcat cu o platosă. David a încins sabia lui Saul peste hainele lui si a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obisnuit cu ea.” Si s-a dezbrăcat de ea. Si-a luat toiagul în mână, si-a ales din pârâu cinci pietre netede si le-a pus în traista lui de păstor si în buzunarul hainei. Apoi, cu prastia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.” [1Samuel 17:38-40]

Acest text, se aseamana foarte mult cu ceea ce facem si noi in zilele de astazi. De cate ori nu am incercat si noi sa luam armatura celuilalt de langa noi, crezand ca este mai buna decat a noastra sau crezand ca este marimea noastra? Cum te simti cand primesti cadou haine mult mai mari decat marimea ta obisnuita? Simti ca inoti in ele? Ca atarna pe tine? Doresti sa pasesti si nu poti, deoarece te impiedici si cazi pana la urma. Acelasi lucru este si cu armatura Domnului.

Dumnezeu doreste sa luam armatura care ni se potriveste, cea a noastra, marimea potrivita, nu a celui de langa noi. David a renuntat la cadoul lui Saul si in cele din urma a folosit ce i se potrivea.

“Si-a luat toiagul în mână, si-a ales din pârâu cinci pietre netede si le-a pus în traista lui de păstor si în buzunarul hainei.”

1 Samuel 17:43: “Filisteanul a zis lui David: „Ce! sunt câine, de vii la mine cu toiege?” David stia ce reprezinta toiagul, era calauzirea lui.

M-am tot gandit de ce David a ales doar 5 pietre si nu mai multe? Cele 5 pietre sunt: credinta, intelepciunea, autoritatea, indrazneala, biruinta. Avem nevoie de credinta pentru a pasi la lupta, de intelepciune pentru a sti cum sa luptam, de autoritate pentru a sti cine suntem in Hristos, de indrazneala si curaj, (frica nu are ce cauta in viata noastra) si nu in ultimul rand de biruinta. Trebuie sa stim ca suntem biruitori intotdeauna prin Isus Hristos.

David a ales aceste pietre dintr-un parau, un parau care curge in permanenta si este curat, pietrele facandu-le netede. Interesant, nu? Duhul Sfant poate da forma si contur acestor 5 pietre, facandu-le cu adevarat netede, gata de utilizat.

Traista lui David era de nelipsit de la el. Cele 5 pietre erau impartite: 3 in traista si 2 in buzunarul hainei. Concluzia mea este ca David s-a gandit sa foloseasca mai intai pietrele din traista: credinta, intelepciunea, autoritatea, iar apoi pe celelalte 2: indrazneala si biruinta.Ce frumos!

Si totusi Dumnezeu ne spune ca David a ajuns sa utilizeze doar o singura piatra: CREDINTA. Aceasta piatra a fost pusa in prastie care reprezinta Numele lui Isus, deci credinta folosita in Numele lui Isus te scoate biruitor. Aleluia!

1 Samuel 17:48: “David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. Si-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră si a aruncat-o cu prastia; a lovit pe filistean în frunte, si piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu fata la pământ. Astfel, cu o prastie si cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ si l-a omorât, fără să aibă sabie în mână.”

1 Samuel 17:51: “Filistenii, când au văzut că uriasul lor a murit, au luat-o la fugă.”

Orice urias care sta in fata noastra il putem invinge, daca avem cu noi, zi de zi aceasta piatra neteda credinta insotita de prastie.

Astazi, ai tu in mana prastia si cele 5 pietre?

Felicia P.-Timisoara