“Drept răspuns, Petru si Ioan le-au zis: "Judecati voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut si am auzit." [Faptele Apostolilor 4:19-20]
În timpul căutărilor mele aveam pe inimă două lucruri (prin care mi-as fi dat seama că am găsit ce căutam) si anume: priveam comportamentul tinerilor din biserică si starea familiilor din biserică… si nu stiu de ce gândeam asa, dar eu asta vroiam să văd… oameni pusi deoparte, diferiti de lume, totusi, tot ce vedeam erau … doar extreme…
Priveam tinerii si-i vedeam asa de asemănători cu cei din lume, la machiaj, la îmbrăcăminte, la glume, la prieteniile dintre fete si băieti, felul în care îsi petreceau timpul (TV, chat-uri, etc)… apoi nu mică mi-a fost mirarea să observ, într-o biserică, cum sotul aproape a dat buzna peste sotie, ca să intre el primul pe usă … ca după câteva minute să-l văd în fată, dând îndemn la rugăciune… si, oricine ar spune: „si Dumnezeu vede!”…
Nu stiu ce simte Dumnezeu când vede toate aceste lucruri, nu stiu ce zice El când priveste la sotiile predicatorilor sau ale liderilor de tineret, dar cred că nu e bucuros deloc… „citind” fetele acestor femei, pline de dezamăgire, de suferintă si de mâhnire ascunsă… la auzul vorbelor frumoase ale sotilor lor în biserici si stiind cum trăiesc în afara ei, apoi Dumnezeu vede si cum se străduiesc ele să-si ascundă durerile interioare, ca Numele Domnului Isus să nu fie vorbit de rău (unele ajung să ia tratament prescris poate chiar si de psihiatrii)… dar stiu că Domnul Isus doreste o viată veritabilă pentru copiii Lui… de aceea nu m-am oprit din căutare.
Asa că tot căutând, am ajuns si în Africa de Sud, la o misiune crestină, unde, cu peste 40 de ani în urmă, a avut loc o trezire si continuă să fie, iar acolo Domnul Isus a început să-mi arate ce doream să văd… păstrarea curătiei inimii.
Calea „lor” mi s-a părut serios de strâmtă, stiam eu prea bine că e strâmtă Calea Domnului Isus, dar parcă pe calea asta (a trezirii) chiar nu „încăpeam” … si, cu toată dorinta mea de a trăi curat, deveneam rezervată la multe lucruri… si despre unele spuneam: „asta este prea de tot” … dar acolo Domnul Isus a lucrat altceva în inima mea…
Am văzut o diferentă, am văzut trăită evlavia însotită de multumire, am văzut cum străluceau fetele oamenilor, am văzut cum se manifesta bunătatea, am văzut cum fiecare trăia Evanghelia în locul în care lucra, apoi predicile erau simple dar produceau viată… ceva era total diferit de tot ce văzusem până atunci… da, cu adevărat era altceva…
Ajunsă acasă îmi aminteam de linistea aceea de pe fetele lor, acum chiar stiam ce caut, căutam seninătatea femeilor pe care le-am văzut acolo, smerenia si supunerea aceia, zâmbetul lor cald, prietenia cu care mă salutau … curătia inimii tinerilor, felul lor de a trăi dedicati total lui Dumnezeu, viata familiilor de acolo… si, ca niciodată până atunci, am început să văd foarte clar duhul lumii în tinerii din bisericile unde mergeam, apoi am văzut si personalitatea femeilor care, desi vorbeau despre cât de mult slujesc ele pe Dumnezeu, ieseau prea mult în evidentă (iar asta nu-mi plăcea)… asa că am înteles de ce predicile de aici nu produceau viată… fiindcă nu erau mai întâi trăite de cei care le rosteau… ci erau teorii...
Nu stiam ce e cu mine, am crezut că deja un duh de legalism m-a „invadat”… dar Domnul mi-a vorbit prin textul din 2 Împărati 4:31-48 intitulat „moartea în oală” si am înteles că despre hrana spirituală este vorba de fapt, despre hrana spirituală pe care eu o „consum” si cu care mai apoi îi hrănesc si pe altii… să fie cea „originală”.
Cristina
Postări
