“Drept răspuns, Petru si Ioan le-au zis: "Judecati voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut si am auzit." [Faptele Apostolilor 4:19-20]
Dragi prieteni
Doresc să împărtăsim împreună câteva gânduri despre propria-mi căutare… a unei căi de a trăi cu inima curată. În aceste rânduri scriu mărturia mea, referitor la căutarea acesta, care ani multi mi-a frământat inima… si… pentru că este scris: „cine caută găseste!” … mă rog ca multi altii, care caută această Cale… să o găsească… dar să si accepte să meargă pe ea!
Spun despre mine… că am căutat foarte mult, mi-am dorit mult să fiu liberă de păcat, să fiu acel om care să împlinească Cuvântul Domnului si nu doar un „ascultător de duminica”, mi-am dorit să stau pe picioare (spiritual mă refer) cu autoritate în fata păcatului … si, îmi amintesc de câteva vise în care simteam o durere mare de picioare, rău de tot mă dureau, si nu puteam merge, era asa o durere mare… că mă făcea să mă opresc din mers, apoi cu greu porneam din nou… da, stiu acum că Domnul Isus îmi vorbea prin visele acelea…
Mi-am dorit să-mi fie potolită setea inimii după neprihănire, tot timpul căutam, căutam integritatea, căutam aceea putere care să mă ajute să nu mai cad în ispite… mult am căutat, în stânga si în dreapta, dorind să găsesc un loc, un grup, o biserică, orice… cu gândul de a cunoaste oameni care, nu doar că vorbesc despre Evanghelie, ci care o împlinesc cu adevărat … si tot ce vroiam era să găsesc cu adevărat aceea viată din belsug… despre care Biblia vorbea.
Am parcurs sute de kilometrii, în diferite denominatiuni, grupuri de rugăciune, în diferite biserici, chiar si la prooroci, la oameni cu dar de învătătură, la cursuri care proclamau eliberarea … dar, credeti-mă… eram tot mai dezamăgită… fiindcă nu găseam ce căutam, se vorbea mult, se rugau tare, strigau, alteori tăceau, stăruiau, se lăudau cu eliberarea… dar în momentele de criză… „cădeau în ispită”… ca si mine…
Apoi credeam că sunt o perfectionistă si m-am gândit că totusi era adevărat ce auzeam: „asa sunt toti crestinii, nu e om să nu păcătuiască, nu poti fi nici tu prea neprihănită (fiindcă asa este scris)”… si tot felul de motivatii prin care îmi „consolam” (pentru o vreme) păcatul… ca apoi din nou să fac aceleasi lucruri…
Dorinta mea era (si este) să-l slujesc pe Dumnezeu (îmi predasem viata Domnului Isus încă de la 19 ani, dar viata mea n-a fost ce Dumnezeu si-a dorit să fie, mergeam regulat la biserică, dar asta nu mă oprea să mă mânii, da, aveam evlavie… dar fără putere) totusi… Dumnezeu a iubit sufletul meu si nu a încetat să mă caute, să mă cerceteze si chiar să mă apese deseori… fiindcă si El dorea ca eu să trăiesc curat.
Cristina
Postări
