decembrie 28, 2012

DOMNUL VORBESTE SI ASTAZI OAMENILOR



“Dupa ce a vorbit în vechime parintilor nostri prin prooroci, în multe randuri si în multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitorul tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile.” [Evrei 1:1-2]

 

Nadajduiesc ca ati avut cel mai frumos Craciun, iar anul acesta ati înteles mult mai bine semnificatia întruparii Domnului Isus. Copiii de la oras, spunea Robert Orbeh, înteleg mai greu povestirea Craciunului. Cand el a povestit fiicei sale ca Maria si Iosif, au trebuit sa petreaca o noapte întreaga într-un grajd; fetita sa l-a întrebat: Ce-i acela un grajd? El i-a raspuns: „imagineaza-ti camera ta, fara boxe si sistemul de amplificare! cu hartii si mizerie pe jos; acesta-i grajdul!

Se întampla uneori sa nu existe curatenie în casa si de cele mai multe ori mai ales în inimile noastre! Dar Domnul Isus vine oriunde este primit.

Un parinte a avut un vis ciudat: El avea un pom înalt în fata casei si a visat ca acesta a cazut peste casa! Luptand în vis sa iasa de sub daramaturi, s-a trezit plin de spaima si transpiratie. Desi nu putea sa înteleaga ce-i cu acest vis, el a rugat un vecin sa taie creanga ce era aproape de casa lui. Înaintea Craciunului pe cand au mers la cumparaturi, au rugat-o pe fetita lor, pentru a primi cadourile care si le dorea, sa faca curatenie în camera ei. Aceasta a facut curatenie mai frumos ca niciodata, asteptand cadourile ce-i erau promise.

În seara de ajun, familia întreaga a pornit spre biserica. A început sa ninga si totul parea asa de frumos. Dupa terminarea slujbei, au desfacut cadourile. Fetita lor pentru ca primisera ceea ce astepta, plina de bucurie a adormit în camera ei.

Ron însa nu putea sa doarma. În timpul framantarilor sale a auzit un scartait, apoi un zgomot puternic si un cutremur care a cuprins casa. Pomul din fata casei s-a prabusit! A sfaramat acoperisul casei, si a rupt tavanul. În acele momente a auzit-o pe fetita lor strigand: Tata; tata; ajuta-ma!

Cand a ajuns în dormitorul ei, a gasit-o pe fetita lor, ghemuita într-un colt al camerei pe dusumeaua ce nu se prabusise. Ron, uitandu-se mai atent la felul cum era asezat pomul, a observat ca în pozitia în care era acea creanga pe care o taiase mai devreme aceasta ar fi cazut exact peste patul fetitei. Înfricosat s-a întrebat: „Nu cumva prin acel vis, Dumnezeu l-a înstiintat cu privire la pericolul care urma sa vina?

Vorbeste oare Dumnezeu prin vise? Da! Dumnezeu foloseste si aceasta cale pentru a ne descoperi voia Lui. Ne amintim cum la nasterea Domnului Isus, Dumnezeu a vorbit în vis lui Iosif. Îngerul Domnului care i se aratase i-a spus sa o ia pe Maria, sotia lui, la el acasa si sa-l numeasca pe fiul ce urma sa se nasca Isus .”Pentru ca El va mantui pe poporul Sau de pacatele sale.”
Iosif a crezut si a împlinit ceea ce i-a spus îngerul! Mai tarziu au fost înstiintati în acelasi fel, sa ia pruncul si pe mama Lui si sa mearga în Egipt, unde aveau sa fie ocrotiti de mania lui Irod.

 

decembrie 27, 2012

CE CONSTRUIESTI?


“In adevar, cei ce gandesc rau se ratacesc, dar cei ce gandesc binele lucreaza cu bunatate si credinciosie. (In adevar, cei ce gandesc rau se ratacesc, dar cei ce gandesc binele lucreaza cu bunatate si credinciosie.” [Proverbe 14:22]

 

         Doi frati care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neîntelegere si a luat amploare până când s-a produs dezbinare între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de liniste… 

Într-o dimineată, cineva a bătut la usa fratelui mai mare. Când a deschis usa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie. “Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveti nevoie de mici reparatii aici, în gospodărie, eu v-as putea ajuta”. “Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieste vecinul meu.  Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înăltime, nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar as vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”.

Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfintit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari si a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri.  În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu. Tocmai în acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui si, coplesit de ceea ce vedea, si-a îmbrătisat fratele mai mare si i-a spus: “Esti un om deosebit, să te gândesti tu să construiesti un pod asa de frumos după tot ce ti-am spus si ti-am făcut! Iartă-mă, frate!” Si s-au iertat.

Tâmplarul, văzându-si treaba terminată, începu să-si adune uneltele ca să plece într- ale sale. “Asteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dimneata”. “Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…” 

"OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI.”  (Isaac Newton).

decembrie 24, 2012

Vestea Buna

"Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul.” Luca 2:10-11

Duceti vestea buna a nasterii Mantuitorului celor dragi si primiti-l sa se nasca in inimile voastre, nu intr-o iesle rece ca in trecut.

decembrie 21, 2012

CARE SUNT LUCRURILE PENTRU CARE LUPTI?

“Cum se îndura un tata de copiii lui asa se îndura Domnul de cei ce se tem de El.” [Psalmi 103:13]

 

În anul 1920 o concurenta acerba a antrenat doua companii din New York. Proprietarii cladirii companiei Chrysler, si proprietarii cladirii bancii din Manhattan, îsi disputau pretentia de-a avea cea mai înalta cladire din lume.

Arhitectii acestor cladiri si proprietarii lor îsi revizuiau planurile si faceau ajustari si modificari, unele chiar dintre cele mai îndraznete, numai ca sa poata afirma ca detin cea mai înalta cladire din lume.

Constructorii cladirii bancii din Manhattan, au crezut ca ei au castigat aceasta pozitie atunci cand au instalat pe cladirea bancii o structura de otel pentru a instala un reflector si un suport pentru steag.

Imediat însa dupa ce aceasta structura a fost montata, arhitectii si constructorii cladirii companiei Chrysler au anuntat ca nici cladirea lor nu este completa. Au montat o turla pentru incendiu si o bara lunga pentru protectia împotriva trasnetelor. Aceasta adaugire, a facut acum cladirea companiei Chrysler sa fie cea mai înalta cladire din lume.

Ce competitie nebuna! Ce importanta are sa detii cea mai înalta cladire din lume, sau cel mai bun stadion de fotbal, sau cea mai frumoasa rochie la o petrecere?

Ceea ce conteaza cu adevarat este ceea ce este înauntru. Valoarea nu este data de înaltime, sau de frumusete. Valoarea este data de esenta lucrurilor: cat de performanta este banca în tranzactii, sau cat de competitive sunt masinile în timpul curselor! La sfarsitul unei partide de fotbal, nu-i atat de important stadionul, ci scorul cu care aceasta se încheie. Rochia poate fi cu adevarat frumoasa, dar mai important este cine o poarta!

Ceea ce conteaza cu adevarat este ceea ce este în inima! Unii sunt antrenati în acesta competitie înalta si înfrumuseteaza exteriorul. Dumnezeu are în atentie însa, continutul. Omul se uita la ceea ce izbeste ochii dar Dumnezeu se uita la inima.

Care sunt lucrurile pentru care lupti? Ce loc ai ocupa daca ai fi evaluat nu dupa înfatisare ci dupa standardul inimii tale?

decembrie 20, 2012

RASPLATA TI-O CASTIGI SINGUR!


“Nu-i asa? Daca faci bine vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti.” [Geneza 4:7]

 

Stephen Covey, în una dintre cartile sale vorbeste despre doua categorii de oameni: Sunt oameni spunea el, cu o mentalitate absolutiva, globala. Si oameni care au o mentalitate restrictiva, finita. Cei ce au o mentalitate limitata vad lumea ca pe o placinta finita.

Daca cineva din aceasta placinta ia o bucata mai mare, acestia au sentimentul ca lor le ramane mai putin. Oamenii cu aceasta mentalitate, ajung foarte greu sa recunoasca valoarea celuilalt, sau sa acorde credit, autoritate si pretuire altei persoane.

Acestia se bucura foarte greu de succesul altcuiva, chiar daca uneori acestia sunt rude sau prieteni apropiati. Au todeauna sentimentul ca cineva le ia din ceea ce li se cuvine.

Ai întalnit astfel de oameni? Este usor sa-i identifici pe cei ce au o mentalitate restrictiva-limitata, dupa reactiile pe care le au si comentariile pe care le fac, atunci cand cineva reuseste într-un anumit domeniu. Este o situatie trista atunci cand fericirea altora, într-un anume fel o diminueaza pe-a ta! Aceasta este experienta traita de acesti oameni!

Ceilalti oamenii ce au o mentalitate absolutiva, globala, vad lumea ca avand posibilitati si resurse infinite. Este destula „glorie” si sunt destule situatii prin care fiecare poate fi apreciat si onorat într-un anume domeniu.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al abundentei si nicidecum al restrictionarii.

Pastrand în atentie cele doua tipare, sa ne întoarcem la prima carte a Bibliei, la istoria prezentata de Cuvantul lui Dumnezeu, despre Cain si Abel. Dumnezeu a privit cu placere la jertfa lui Abel, dar nu si la cea a lui Cain! De aceea Cain s-a înfuriat!

Stiti cuvintele cu care l-a atentionat Dumnezeu? Dumnezeu l-a întrebat: „de ce te-ai înfuriat si ti s-a posomorat fata?” „Daca faci bine vei fi si tu bine primit!”

Cain avea o mentalitate restrictiva. El credea ca Abel a luat toata cinstea si toata onoarea iar lui, nu i-a mai ramas nimic. De aceea el voia sa scape de concurenta!

Atentionandu-l Dumnezeu i-a spus: „vei fi primit si tu în acelasi fel, numai daca faci bine!”

Acelasi cuvant îl are Dumnezeu si pentru noi astazi. Daca faci bine, si tu vei fi bine primit! Noi nu suntem în competitie cu nimeni. Dumnezeu are pentru fiecare aceeasi rasplata!

decembrie 19, 2012

CE LOC OCUPA DUMNEZEU IN VIATA TA?


“Asa vorbeste Domnul, Împaratul lui Israel si rascumparatorul lui, Domnul Ostirilor: Eu sunt Cel dintai si cel de pe urma, si afara de Mine, nu este alt Dumnezeu.” [Isaia 44:6]

 

O povestire fascinanta a circulat în zilele ce au urmat dupa sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial. Odata ce s-a auzit ca Hitler este mort, cel ce a ajuns a fi tinta Serviciilor Secrete ale Aliatilor, a fost comandantul Gestapoului: Heinrich Himmler.

Dupa caderea Germaniei, el si doi dintre adjutantii sai, au facut tot ceea ce le-a stat în putinta sa-si piarda identitatea. Ei s-au deghizat în membri ai politiei Germane. Deghizarea lui Himmler, era destul de reusita; el si-a ras mustata si purta ochelari negri.

Avand un orgoli deosebit pentru hainele militare, n-a vrut sa accepte haine civile. De aceea a ales sa poarte uniforma unui sergent de politie. Himmler n-a stiut însa ca Serviciile Secrete ale Aliatilor, au primit ordin sa aresteze toti politistii începand cu gradul de sergent. Putea sa scape, dar a fost prins; pentru ca n-a vrut sa se coboare la statutul unui civil!

Ce diferenta poate fi între un civil si un sergent? Pentru unii aceasta este cea mai mare diferenta din întreaga lume! A fi sergent; este statutul ce-i face sa fie mandri si sa se considere deosebiti.

Avem o parte a fiintei noastre careia nu-i place sa fie numarul doi. Todeauna vrea sa fie cea dintai, si sa i se acorde prioritate. Toti cei care îl cunosc pe Dumnezeu stiu însa ca numai unul singur merita locul I; acesta-I Dumnezeu.

decembrie 18, 2012

PASESTE IN NOUL AN CU INCREDERE!


“Încrede-te în Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe întelepciunea ta! Recunoaste-L în toate caile tale, si El îti va netezi cararile.” [Proverbe 3:5-6]

 

John Claypool a povestit despre experienta traita de o misionara care a mers sa predea limba engleza într-o scoala din China. Ea a început întreaga aventura a acestei noi slujiri, avand o convingere deplina a chemarii lui Dumnezeu.

În timp însa ce traversa Pacificul într-un vas de pasageri ce o ducea spre China, o multime de temeri au început sa-i framante inima. La fel ca si Petru care si-a început umblarea pe mare plin de încredere, dar cand si-a îndepartat privirea de la Domnul Isus a fost prins de frica furtunii, la fel si ea a ajuns stapanita de anxietate si teama.

În sufletul ei au început sa apara tot mai des întrebari precum: „Cum îmi voi purta de grija? Voi fi oare în stare sa învat limba? Care va fi reactia si raspunsul oamenilor pe care îi voi întalni?”

Într-o seara a mers sa se culce avand sufletul framantat de toate aceste întrebari si incertitudini. În timpul somnului a avut un vis deosebit: Se facea ca era în mijlocul Oceanului Pacific singura, neavand nimic altceva decat o platforma de scandura pe care abia putea sa stea în picioare si care o sustinea la suprafata. În acel moment a auzit o voce care i s-a adresat direct: “Paseste spre China!” Ea a raspuns imediat: “Nu pot! Nu pot sa merg pe apa. Daca voi parasi acest loc, cu siguranta ma voi îneca.”

Vocea însa a insistat vorbindu-i a doua oara: „Ti-am spus; paseste!” Porneste pasind spre China! Plina de frica, tremurand, dar în deplina ascultare, ea si-a ridicat piciorul si a încercat sa paseasca înainte. În momentul cand talpa piciorului a atins suprafata apei, o alta platforma de scanduri ca aceea pe care statea înainte, a aparut din adanc. La fiecare pas care a urmat apoi, de fiecare data o alta platforma se ridica din apa ca sa o sustina. Cand s-a trezit din somn nu mai avea nici un fel de teama si din acea zi a avut încredere deplina în Dumnezeu.

În Noul An, vor fi situatii cand si noi vom fi în mijlocul apei! În cine ne vom pune încredererea în acele momente?

 

decembrie 17, 2012

ARATATI DRAGOSTEA FATA DE APROAPE!



“Ioan Botezatorul ne-a trimis la Tine sa te întrebam: “Tu esti Acela care trebuia sa vina sau sa asteptam pe altul?”  [Luca 7:20]

 

Exista o lupta continua în inima noastra între întuneric si lumina, manie si bunatate, sau invidie si afectiune. Aceasta lupta a trait-o si Ioan Botezatotrul, experienta pe care multi nu o iau în considerare. Chiar si Ioan Botezatorul, care a avut un rol proeminent în planul lui Dumnezeu, a avut un moment cand si-a ridicat întrebari cu privire la identitatea Domnului Isus. Pentru a afla adevarul, pe cand se afla în închisoare, Ioan a trimis pe ucenicii sai sa-L întrebe pe Domnul Isus: “Tu esti Acela care trebuia sa vina, sau sa asteptam pe altul?

Cu toate ca mai avea semne de întrebare în inima lui, Ioan L-a prezentat pe Domnul Isus ca fiind Unul mai mare decat el. Apoi i-a îndemnat pe ucenicii sai sa-L urmeze spunand ca Domnul Isus are o lucrare mai mare decat a sa. El trebuie sa creasca, spunea Ioan, iar eu trebuie sa ma micsorez.

Poate tocmai aceasta atitudine L-a facut pe Domnul Isus sa spuna despre Ioan: “Nu este nici unul nascut din femeie, mai mare decat Ioan Botezatorul.” [Matei 11:11]

Numai o persoana deosebita se poate comporta asa cu cineva care este mai mare, mai talentat, mai capabil si mai atragator decat el.

Ce lucruri vor birui în inima ta în relatiile pe care le vei întemeia în Noul An? În inima lui Ioan Botezatorul putea sa apara amaraciunea, invidia si nemultumirea. El a fost deosebit si este mare, pentru ca fata de Cel ce este mai bun a aratat apreciere, dragoste si încredere. Ca si Copil a lui Dumnezeu, sa nu-ti fie teama sa arati acelasi fel de dragoste oricui; chiar si fata de acea persoana care într-o anume zi îti poate fi rival.

decembrie 14, 2012

ESTI GATA SA RENUNTI LA ORICE PENTRU A INDEPLINI VOIA LUI DUMNEZEU?


“Asa ca cei ce sufar dupa voia lui Dumnezeu, sa-si încredinteze sufletele credinciosului Ziditor, si sa faca ce este bine.” [I Petru 4:19]

 

Acum cativa ani, ziarele au anuntat funerariile capitanului Peter Townsend, un pilot curajos din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. În tinerete acest pilot a iubit-o pe printesa Margareta. Fiind respins de aceasta, a petrecut mai mult de 30 de ani de auto exil, departe de tara sa. A murit la varsta de 80 de ani fara sa se mai fi întors vreodata în Anglia.

Capitanul Townsend, a parasit Marea Britanie în 31 octombrie 1955, cand printesa Margareta a anuntat întreaga natiune Britanica, ca a decis sa nu se mai casatoreasca cu Tounsend pentru ca acesta era divortat. Relatia dintre acest pilot si printesa a devenit publica în anul 1953, la un an dupa divortul sau. În acelasi an Elisabeta a fost încoronata regina a Angliei, dobandind si autoritate suprema în Biserica Anglicana. Nemultumita de relatia fiicei sale, regina cu ajutorul primului ministru, a reusit sa-l trimita pe cel mai decorat pilot al celui de-al doilea Razboi Mondial, de la palat, într-un post diplomatic în Bruxel.

Relatia lui cu printesa Margareta, a continuat însa pana în anul 1955, cand Margareta a treia în succesiune la tron, a luat decizia finala.

Ea putea sa accepte sa se casatoreasca cu mine, a scris Townsend în memoriile sale, numai daca ar fi fost gata sa renunte la pozitia sa, la prestigiul sau si la tentatiile finnanciare. Eu nu am avut cu ce contrabalansa lucrurile pe care ea le-ar fi pierdut, daca ar fi acceptat sa se casatoreasca cu mine. De aceea îi respect decizia!

Si noi trebuie în fiecare zi sa luam decizii. Decizii! Decizii! Asa multe decizii în toate domeniile vietii!

Poate ca noi niciodata nu va trebui sa alegem între o dragoste adevarata si tron. Dar cu toate acestea, trebuie sa luam decizii care sunt la fel de importante. Decizii care influenteaza viata noastra si a celorlalti. Ce decizii îti stau înainte în acest an?

Esti gata ca în deciziile tale, chiar daca pierzi sa urmezi voia lui Dumnezeu?

decembrie 13, 2012

MAI EXISTA SPERANTA!

 
“Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, dupa cum o nadajduim noi de la Tine!” [Psalmul 33:22]
 
Lucrurile interzise deseori ne ademenesc. Ganditi-va putin ce provocari sunt în aceasta societate decazuta! O societate în care sotul si sotia nu mai dau socoteala unul altuia, de sentimentele si credonciosia lor, iar copiii nu mai pot fi siguri de un camin linistit, avand garantia hranei si-a ocrotirii. În societatea în care traim oamenii alearga dupa placere si nu accepta nici o forma de limitare sau responsabilitate a unuia fata de celalalt! Presupunerea mea este ca nimeni nu ar dori sa traiasca într-un asemenea context. Nimic altceva nu poate distruge în aceeasi masura bucuria din inima oamenilor ca decaderea morala. Din aceasta cauza, fiecare dintre noi ar trebui sa ne gandim serios, ce fel de contributie avem în cadrul societatii!
Avem o situatie asemanatoare experimentata de profetul Isaia, care a vazut cat de grozav este efectul pacatului în mijlocul poporului sau; a vazut nefericirea acestuia, si multele tragedii pe care pacatul le-a adus. Mai rau chiar: pentru poporul ce se afunda în pacat nu întrezarea nici o cale de întoarcere! Profetul Isaia a privit neputincios la deteriorarea morala din jurul sau si pe langa frustrarea lui; el chiar îl acuza pe Dumnezeu ca îi lasa pe cei din poporul Israel în pacat si le si împietreste inima ca sa nu se pocaiasca! (Isaia 17:63)
Toti cei dintre noi care am avut pe unul dintre cei dragi cufundati în pacatul din care nu mai puteau iesi, întelegem inima lui Isaia. Ce frustrare; este atat de greu sa astepti si iar sa astepti ca acestia sa se întoarca!
Domnul Isus a venit în mijlocul lumii noastre si sarbatorim acest fapt în acest sezon, aratandu-ne ca mai exista speranta. Nadejdea aceasta ne-a fost adusa prin Mantuitorul trimis de Dumnezeu, care ne iubeste, cu toate ca am cazut atat de adanc!

decembrie 12, 2012

FUGI DE PACAT!


“Domnul a raspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrajmas sa te roage la vreme de nenorocire si la vreme de necaz!”  [Ieremia 15:11]

 

Un scafandru a fost absorbit de vartejul de apa creat de o pompa, catre o coloana de aductiune a apei, la o centrala nucleara din Florida. Ofiterul de paza l-a vazut si l-a salvat, ajutandu-l sa se departeze de zona periculoasa.

Dupa acest incident, purtatorul de cuvant al centralei a anuntat ca locul este marcat cu semnale de avertizare si un panou cu inscriptia: „Atentie Pericol de Absorbtie„ este atarnat chiar deasupra gurii acestei coloane. Pentru ca cineva sa fie absorbit trebuie sa înoate foarte aproape de aceasta zona.

Descrierea purtatorului de cuvant al acestei centrale nucleare, poate fi o buna prezentare a modului cum unii oameni sunt atrasi în pacat si apoi absorbiti de valul acestuia. Acestia au ajuns în primejdie pentru ca n-au luat seama la avertizari si s-au apropiat foarte mult de zona unde pacatul este iminent.

Nu mai este cale de întoarcere cand ispita te cuprinde. De aceea nu te apropia de raza ei de actiune; si daca ai ajuns în vartejul ei; mai exista o sansa: Dumnezeu însusi este cel ce intervine!

 

decembrie 11, 2012

AI PACEA IN SUFLET?


“Toate aceste lucruri sunt de la Dumnezeu, care ne-a împacat cu El prin Isus Hristos, si ne-a încredintat slujba împacarii; ca adica, Dumnezeu era în Hristos, împacand lumea cu Sine, netinandu-le în socoteala pacatele lor, si ne-a încredintat noua slujba acestei împacari. [2 Corinteni 5:18-19]

 

În acest pasaj apostolul Pavel, ne spune ca Dumnezeu era în Hristos împacand lumea cu Sine, încredintandu-ne noua slujba împacarii. Unii dintre noi trebuie sa ne împlinim aceasta datorie în situatii dificile. Domnul Isus ne-a spus în „Predica de pe Munte”: “binecuvantati sunt facatorii de pace; pentruca ei vor fi numiti: „Copii ai lui Dumnezeu!”

Nu toti sunt constienti ca împacarea cu Dumnezeu vine numai prin Hristos, de aceea cei ce sunteti „computeromani” si cunoasteti si adevarul Scripturii, veti aprecia urmatorul pasaj aparut într-o revista de comedie crestina: “În seara zilei de ajun, Domneste iarasi haosul
În vechea-i casa „Mos Craciun”, Îsi misca numai mausul! Cu el alearga pe ecran, Sa caute pe internet, Neobositul veteran, Un dar specific, eminent! Trudise ore-n sir batranul, Tastand cuvant dupa cuvant, Deodata apare clar sloganul: “Si pace fie pe pamant!” Mesajul este clar pe ecran, Dar cum sa fie pus în fapta? E-un dar maret; si nu e SPAM; Întreaga lume îl asteapta! Vazandu-si truda în zadar, Se-ntreaba Mosul cu gand dus: Cine v-aduce acest dar? Raspunsu-i Unul: E Isus!”

Pacea niciodata nu vine usor; dar ea se poate gasi! A fost adusa de Cel ce este numit “Domnul Pacii”. Oricat ar încerca omenirea sa gaseasca „Pacea” altfel sau prin altcineva, truda-i va fi zadarnica!  

decembrie 10, 2012

ESTI PREGATIT PENTRU ACEASTA SARBATOARE?


“Iata, fecioara va fi însarcinata, va naste un fiu, si-i vor pune numele “Emanuel” care talmacit, înseamna: ”Dumnezeu este cu noi.” [Matei 1:23]

 

Cand unui copilas i s-a spus ca va mai avea o surioara, acesta n-a fost deloc impresionat. A doua zi cand a mers la scoala profesorul l-a întrebat:  “Am auzit ca veti avea un nou membru în familia voastra?” “O, Da!” a raspuns el. “Si ce-i cu asta?” Atunci profesorul l-a întrebat din nou: nu esti fericit acum cand o sa ai si o surioara?” “O, Da! a raspuns el; posibil! Dar acum ne mai trebuie o multime de alte lucruri!”

Sunt sigur ca atunci cand cineva aude despre istoria Craciunului pentru întaia data, prima reactie este ca ceea ce lumea asteapta cel mai mult, nu-i un nou copil! Cat de neînteleapta este însa aceasta judecata?

Cineva a spus: cand Dumnezeu a vrut sa faca ceva în aceasta lume, a facut sa se nasca un copil! Acest fapt s-a împlinit prin nasterea Lui Isus din Nazaret!

decembrie 07, 2012

DUMNEZEU STIE CAND SA ACTIONEZE!


 

“Totusi va scriu o porunca noua, lucru care este adevarat atat cu privire la El, cat si cu privire la voi; caci întunericul se împrastie, si lumina adevarata si rasare chiar.” [I Ioan 2:8]

 

Floarea care împodobeste cadrul specific al Craciunului „poinsettia„ este o planta specifica: Nu stiu daca cunoasteti care sunt regulile ce trebuie respectate pentru ca aceasta planta sa înfloreasca? Trebuie sa fie o alternanta foarte precisa între timpul de întuneric si cel de lumina; între atmosfera calda si cea racoroasa. Daca nu se respecta aceste conditii aceasta planta nu înfloreste.

Îmi imaginez cum florarii de pe tot cuprinsul tarii, au pregatit aceste camere racoroase ce poarta afisat pe usa mesajul „Nu intrati”, în cea mai mare parte a zilei. Înauntru mii de plante verzi sunt pastrate în întuneric. În acest timp de întuneric ( cel putin 12 ore pe zi ) nimanui nu-i este permis accesul înauntru. Lumina unei lanterne, a becului de la „Exit” sau chiar cea a farurilor unei masini ce trece pe strada, ar afecta frumusetea florilor de mai tarziu.

Luand în considerare specificul acestei flori, putem face o paralela deosebita: Sunt si în viata noastra acele vremuri de întuneric. Acele vremuri cand ne luptam cu boala, amaraciunea, singuratatea si disperarea. Acele vremuri cand ni se pare ca Dumnezeu este asa de departe. Dar si atunci “Emanuel” -  “Dumnezeu este cu noi”!

În acele momente însa, Dumnezeu are cea mai mare grija de noi. El este „Maestrul Gradinar„ care stie exact cat de mult trebuie sa fie frigul si întunericul pentru ca în viata noastra, sa ajungem sa avem cele mai frumoase flori spirituale.

decembrie 06, 2012

LASA-TI INIMA SA CANTE


“Domnul da tarie poporului Sau, Domnul binecuvinteaza pe poporul Sau cu pace.” [Psalmul 29:11]

 

În timpul primului razboi mondial, în seara de ajun a Craciunului din anul 1914, a avut loc o întamplare deosebita despre care cred ca unii dintre voi ati auzit.  Pe frontul de Vest Francez, de la Canalul Englez, pana la Alpii Elvetieni, era liniste. Razboiul începuse numai de 5 luni de zile si deja aproape 800.000 de oameni au fost raniti sau omorati. În seara de ajun însa s-a întamplat ceva deosebit; ceva unic în istoria razboaielor omenirii. Soldatii britanici au început sa cante colinde în transeele lor. De cealalta parte nemtii au raspuns în acelasi fel. Nu dupa mult timp aceleasi colinde rasunau în acelasi timp din transeele nemtilor si ale britanicilor! În ziua de Craciun soldati neînarmati din ambele tabere, aflati pe un teren al nimanui, s-au unit cantand colinde si purtand o conversatie libera. Mai mult; si-au facut mici daruri, petrecand întreaga zi în pace. Aceasta neobisnuita pauza de pace, s-a întins pe mai multe mile dealungul liniei frontului. Într-un anume loc, britanicii au jucat fotbal cu soldatii nemti, care au învins cu 3-2.

În alte zone ale frontului aceasta atitudine a continuat si în ziua urmatoare cand niciuna dintre parti nu îndraznea sa traga primul foc. În cele din urma, atunci cand au venit trupe proaspete, iar comandantii cu grade mai mari din ambele tabere au comandat atacul, batalia a reînceput.

Pentru o lume aflata în conflict si lipsita de fericire, Craciunul este un timp al bucuriei; datorita faptului ca Domnul Isus a venit sa aduca o pace ce nu are sfarsit.

decembrie 05, 2012

CANTATI SI LUCRATI ÎN ARMONIE, PENTRU SLAVA LUI DUMNEZEU!


“Dar ei taceau, pentru ca pe drum se certasera între ei, ca sa stie cine este mai mare.” [Marcu 9:34]

 

Cred ca ati auzit de legenda turnului ce avea atarnat în varful lui, duoasprezece clopote. Fiecare dintre aceste clopote credea ca este mai important decat toate celelalte. De aceea au avut o mare disputa pe acest subiect!

Cel dintai clopot a spus: „Eu, dupa cum stiti sunt numarul unu!” Eu sunt cel mai important! Eu încep todeauna melodiile; cred ca nimeni nu se va îndoi de aceasta! Numarul doi l-a întrerupt însa imediat: Nu, Nu, Nu! Unul n-are nici o valoare singur; Todeuna mai are nevoie de un ajutor. Deci unul si cu unul fac doi. Eu sunt simbolul perechii!” Dar numarul trei nerabdator sa ia cuvantul i-a contrazis manios spunand: “Hei băieti! daca a-ti sti ceva teologie; ceea ce nu aveti de unde! A-ti cunoaste ca numarul „trei” reprezinta Divinitatea, si asta-i tot ceea ce conteaza!” Nici n-a terminat bine el declaratia sa si numarul patru a si început: „cu patru clopote aveti un sunet plin, eu sunt cel ce întregesc patratul si deci mie mi se cuvine pozitia cea mai importanta. Suparat ca primele clopote au dat busna, cel de-al cincelea a sarit repede spunand: „tot ceea ce clopotul patru pretinde a fi, este adevarat; dar eu am si ceva în plus, de aceea mie mi se cuvine pozitia cea mai importanta. Sase desigur n-a putut sa taca. Pretinzand aceeasi pozitie a afirmat: „sase este de doua ori trei; mai aveti ceva de adaugat?
Mai cumpanit, a vorbit apoi si saptele: “Hei; sunt sapte daruri ale Duhului Sfant, sapte virtuti si sapte vicii. În Apocalipsa întreaga istorie se desfasoara în jurul meu. Mai vrei alte dovezi ca sa-mi acordati pozitia pe care numai eu o merit? Numarul opt putin plictisit a zis: „stiti voi ce primesc copiii la sarbatori? „Sfintisori!” Acesta este darul cel mai pretuit. Ei ma poarta peste tot! Iar daca ma odihnesc putin, eu reprezint infinitul. Mai poate spune spune cineva ca merita locul întai?

Si urmatoarele clopote au început sa vorbeasca: noua, zece, unsprezece si doisprezece; dar discutia a ajuns asa de aprinsa încat ceea ce spuneau nu putea fi deslusit! N- au reusit însa ca fiecare sa rosteasca ultimul cuvant; cand „turnul” a intervenit: „Copiii mei, a zis turnul; Opriti-va! Faceti liniste! Ati dus discutia într-o directie gresita. Nici unul dintre voi nu are valoare de unul singur; ci numai împreuna. Daca eu nu v-as sustine, nici unul dintre voi nu ar putea spune nimic!”

Cati dintre noi nu avem aceeasi judecata, privind lucrurile numai din perspectiva noastra? Suntem creati pentru a fi folositi de Dumnezeu si numai pentru slava Lui. Avem semnificatie si valoare, numai cand lucram împreuna. De aceea opriti vorbaria si argumentarile fara sens, cantati si lucrati în armonie , pentru slava lui Dumnezeu!

decembrie 04, 2012

CAT DE MULT STII SA IUBESTI?


“... iata ca Eu sunt cu voi în toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.” [Matei 28:20]

 

Craciunul ne anunta ca Dumnezeu a venit la noi. Aceasta-i cea mai mare stire a acestei sarbatori! Isaia n-a trait sa-l vada pe Mesia, dar el stia ca Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale si ca într-o anume zi „Rascumparatorul„ va veni!

Stephen Brown a povestit o întamplare deosebita despre un cuplu care a experimentat aceasta veste buna. Ea era de 18 ani, iar el de 19 ani, atunci cand s-au întalnit. S-au îndragostit din prima; iar un an mai tarziu erau deja casatoriti. Dupa sase ani aveau deja trei copii.

Împovarata de treburile casei, sotia si-a zis: „De ce sa mai stau aici în aceasta bucatarie plina cu vase ce trebuie spalate si cu scutece murdare aruncate peste tot pe podeaua casei? A parasit totul si a plecat în graba pe usa, fara a se mai uita înapoi.

Din cand în cand sotia suna acasa si întreba ce fac copii. Sotul îi raspundea cat de mult o iubeste si ce mult o asteapta toti, sa sa întorca acasa! De fiecare data însa ea refuza. Dupa mai multe zile sotul a angajat un detectiv particular, care trebuia sa afle unde este plecata sotia lui. Acesta a descoperit ca locuia într-un hotel clasa a-II-a în localitatea Des Marines din Iowa. Sotul a încredintat copiii vecinilor si a luat autobuzul spre hotelul din acea localitate. A gasit hotelul si s-a îndreptat spre camera sotiei lui. Cand a început sa bata la usa, mana a început sa-i tremure, pentru ca nu stia ce raspuns îi va da sotia. Aceasta a deschis usa; a stat un timp si s-a uitat la el în liniste, apoi s-a aruncat în bratele lui. În acele momente sotia i-a soptit: “Înainte dragostea ta era doar cuvinte; acum stiu cat de mult ma iubesti, pentru ca ai venit!”

Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea”, incat a venit! Se poate ca uneori sa fi ajuns la capatul disperarii si poate ca te-ai gandit ca nu mai poti merge înainte: Trebuie sa-ti amintesti acum ca Dumnezeu înca nu te-a uitat! El a venit dupa tine.

decembrie 03, 2012

PRIVESTE CU INCREDERE SPRE DOMNUL



“Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi. Iata ca diavolul are sa arunce în temnita pe unii din voi, ca sa va încerce. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii”. [apocalipsa 2:10]

 

În al treilea an al slujirii Sale publice, Domnul Isus a ajuns la cele mai înalte cote ale popularitatii. Oamenii se adunau cu gramada în jurul Lui oriunde mergea. Era foarte greu pentru Domnul, sa gaseasca un moment de liniste pe care sa-l petreaca în rugaciune sau discutand cu ucenicii lui. El hranea multimile, vindeca bolnavi si predica Evanghelia condamnand traditionalismul iudaic si aratand adevarata cale spre Împaratie; de aceea oamenii îl urmau cu gramada. Ucenicii erau entuziasmati. Slujirea Domnului Isus avea succes. Totul mergea asa cum ei si-au imaginat, asteptand ca Domnul Isus sa ajunga Regele Iudeilor. In timpul acesta de extaz si de mari asteptari din partea ucenicilor, cand toti se visau deja ministri în noua împaratie, Domnul Isus i-a luat deoparte si le-a descoperit care avea sa fie pasul urmator: „Voi merge la Ierusalim; spunea Domnul. „Acolo voi suferi, voi fi condamnat de marii preoti, farisei si carturari, voi fi omorat; dar a treia zi voi învia! WAW! Niciunul dintre ucenici nu se astepta sa auda aceste cuvinte! Cu siguranta ca fiecare se uita cu nedumerire la celalat, fara sa poata rosti vre-un cuvant. Ei asteptau ca Domnul Isus sa preia conducerea Israelului, iar ei sa primeasca functii importante în stat. Niciunul nu-si putea imagina ca El urma sa sufere si sa moara. În acele momente apostolul Petru a pus în cuvinte ceea ce dealtfel toti ceilalti ucenici gandeau în inimile lor. Petru L-a luat deoparte pe Domnul Isus si i-a zis: “Sa nu cumva sa ti se întample asa ceva Doamne! Sa te pazeasca Dumnezeu de asa ceva! El a vorbit cu asprime Domnului Isus, mustrandu-L pentru cele marturisite.

Vi s-a întamplast sa auziti pe cineva spunandu-va un lucru care v-a amintit de-o experienta sau o întamplre dureroasa pe care a-ti trait-o? Prin cuvintele lui Petru, Domnul Isus a auzit vocea ispititorului care l-a ispitit în pustie la începutul slujirii sale publice. De aceea Domnul Isus s-a întors spre Petru si-a rostit cele mai grele cuvinte pe care Le-a rostit vreodata: „Înapoia mea satano!” Esti o piatra de poticnire pentru Mine!

Ce ironie: „Petru al carui nume înseamna „piatra”, si care numai cu cateva minute înainte a facut cea mai mare declaratie de credinta, a ajuns sa fie o „piatra de poticnire”! Petru a ajuns în aceasta stare pentru ca gandurile lui nu mai erau ganduri ale lui Dumnezeu, ci ale oamenilor!

noiembrie 30, 2012

“IA-TI CRUCEA SI URMEAZA-MA!”


“Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi. Iata ca diavolul are sa arunce în temnita pe unii dintre voi, ca sa va încerce. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii.” [Apocalipsa 2:10]

 

Pastorul William Hinson a povestit despre discutia pe care a avut-o la un mic dejun cu un membru al bisericii sale, ce era un om de afaceri foarte prosper. Omul de afaceri îl cunoscuse pe Domnul Isus, de curand. N-a trecut mult timp de la aceasta decizie si el a trebuit sa cunoasca cat de mare este uneori pretul uceniciei. În timpul micului dejun, omul de afaceri a povestit pastorului marea dilema cu care se confrunta. În slujba mea eu dictam preturile produselor împreuna cu alte companii cu care colaboram. În timpul licitatiilor eu aranjam cu acei prieteni care sa fie pretul de vanzare a produselor, profitand pe rand din acest joc. În acest fel am scos multe companii de pe piata, împiedicandu-le pentru a cumpara produse cu un pret bun. Acum dupa ce am devenit crestin nu mai pot proceda la fel si le-am spus si colegilor mei ca nu ma mai pot asocia cu ei la aceasta înselaciune. Acestia mi-au zis, spunea omul de afaceri, daca nu voi continua în acelasi fel, ma vor scoate din jocul lor si voi pierde afacerea. De aceea am ajuns într-o mare dilema: Ce sa fac: sa-mi schimb modul necinstit în care am facut afaceri pana acum, sau sa continui sa fac acelasi lucru stiind ca este gresit? Omul de afaceri a fost onest si a marturisit ca practicele lui in afaceri nu erau potrivite cu principiile crestine. De aceea nu s-a mai asociat cu vechii parteneri. Acestia s-au tinut de cuvant si l-au scos afara din jocul lor. In acest fel omul de afaceri, prosper de altadata, a ramas fara obiectul afacerilor sale, iar compania lui a dat faliment. Grea decizie, nu-i asa?

Ia-ti crucea si lucreaza fara sa faci vreun compromis. Nu e suficient sa fii crestn doar cu numele ci fi un adevarat urmas al Domnului Isus.

 

noiembrie 28, 2012

“DUMNEZEU TE VA GASI PE TINE!”



“Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu: “Iata, ma voi îngriji eu însumi de oile Mele, si le voi cerceta! Cum îsi cerceteaza un pastor turma cand este în mijlocul oilor sale împrastiate, asa îmi voi cerceta Eu oile, si le voi strange din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua de nori si de negura.” [Ezechel 34:11-12]

 

John Powell, un profesor de teologie de la Universitatea Loyola din Chicago, a povestit despre experienta pe care a avut-o unul dintre studentii lui, care a trebuit sa fregventeze cursurile pe care el le preda. Dupa interesul manifestat, era evident faptul ca Tommy, n-ar fi vrut sa studieze teologia: A trebuit însa sa participe la aceste cursuri pentru ca erau obligatorii. În ultima ora de curs, acest student a avut o întrebare pe care i-a adresat-o profesorului Powell: “Domnule profesor; a întrebat studentul: “Credeti ca voi reusi vreodata sa-l gasesc pe Dumnezeu? Profesorul Powel si-a dat seama imediat ca aceasta nu-i numai o întrebare cinica, ci expresia unei împotriviri launtrice si a unei convingeri atee. De aceea, dupa ce s-a gandit putin i-a raspuns: „Nu cred ca tu îl vei gasi vreodata pe Dumnezeu, dar ceea ce cred si stiu cu siguranta este ca Dumnezeu te va gasi pe tine!” Dupa acest raspuns, Tommy a parasit clasa fara sa mai rosteasca vreun cuvant. Dupa acea ultima ora de curs, cei doi nu s-au mai întalnit multi ani de zile. Într-o zi însa, cineva a batut la usa cabinetului profesorului si cand usa s-a deschis, cel ce a pasit înauntru era Tommy. Acum arata într-o situatie jalnica; pe chipul sau se putea citi urmele unei dureri profunde. El a venit sa spuna profesorului Powell ca sufera de o boala incurabila, iar acum este în faza terminala. “Am batut la usa cerului de multe ori”; spunea Tommy, “dar n-am primit nici un raspuns.” “N-am primit raspunsul”, a recunoscut el, pentru ca eram într-un mare conflict cu tatal meu pe care nu voiam sa-l mai întalnesc vreodata. Într-o zi în care mi-am data seama ca boala mea se agraveaza, mi-am zis ca n-as vrea sa mor înainte ca sa ma împac cu tatal meu. Am mers sa-l caut si cand am ajuns acasa, l-am gasit citind ziarul. În acele momente nu stiam ce sa-i spun si cu ce sa încep o conversatie întrerupta de atata vreme. De aceea tot ce am reusit sa spun a fost: „Tata, te iubesc si asta-i tot! Am venit acasa ca sa sa-ti spun asta.” În acele momente, ziarul a fost aruncat pe dusumea, iar tatal meu a facut un lucru pe care nu l-am vazut niciodata facandu-l: “S-a ridicat de pe scaun, a început sa planga si m-a îmbratisat!” În ziua cand m-am întors la tatal meu, Dumnezeu era acolo si ma astepta. El a fost martor al acelor momente ale reîntalnirii. Nu mi-a raspuns la multe strigate prin care l-am cautat, dar a fost langa mine cand mi-a fost cel mai greu. Ce este cel mai important este ca în acele momente El m-a gasit!

noiembrie 27, 2012

CATA CREDINTA AI?


“Sa ne apropiem cu o inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite si curatite de un cuget rau, si cu trupul spalat cu o apa curata. Sa tinem fara sovaire la marturisirea nadejdii noastre, caci credincios este cel ce a facut fagaduinta.” [Evrei 10:22-23]

 

O echipa de constructori sapa un sant pentru a racorda o noua cladire la canalul de scurgere. În timp ce executau lucrarile de excavatie, au descoperit un cablu electric ce traversa acel canal împiedicandu-i sa monteze conductele. În acele momente excavatiile au fost oprite si a fost chemat un electrician. Dupa ce electricianul a inspectat cablul, i-a asigurat pe muncitori ca acesta este mort; fara energie electrica. „Sunteti sigur ca acest cablu nu este cuplat la nici o sursa de electricitate? au întrebat muncitorii. Sunt absolut sigur; a raspuns electricianul! Continuati sapaturile si daca veti rupe acest cablu, cu siguranta nu se va întampla nimic.” Observand fermitea electricianului, muncitorii i-au zis: “daca sunteti asa de sigur ca acest cablu este mort; n-ati vrea sa-l taiati si apoi sa-l scoateti din sant, înainte ca noi sa continuam sapaturile? Electricianul a ezitat pentru o vreme, apoi a raspuns: “Nu mai sunt asa de sigur!”

În viata spirituala nu trebuie sa sovaim ca acel electrician, ci trebuie sa avem o deplina siguranta în orice vreme. Dobandim aceasta siguranta deoarece Cel ce ne iubeste si ne-a pus în legatura cu Tatal este Domnul Isus, care a coborat în santul mortii unde l-a înfrant pe Satan.

noiembrie 26, 2012

“IATA EU STAU LA USA SI BAT!”



“Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” [Apocalipsa 3:20]

 

Stephen Covey, a scris despre o întamplare traita în timpul cand era lector la facultatea de management „Mariott”. Unul dintre profesorii mai tineri l-a întrebat într-o zi cum i se pare prestatia lui ca profesor si ce crede el despre cariera lui viitoare? În timpul discutiei care a urmat Covey, a trebuit sa-l confrunte direct pe acest profesor spunandu-i: „Nu-i asa ca ai venit aici si-mi pui aceste întrebari nu pentru ca ai vrea sa afli ce faci tu în timpul orelor, pentru ca stii mai bine decat mine acest lucru. Ci îmi pui aceste întrebari pentru ca doresti de fapt sa afli ceea ce cred eu despre tine, nu-i asa?” Prins la mijloc, noul profesor a trebuit sa recunoasca ca acesta era de fapt realitatea si a continuat cerandu-si scuze pentru ca nu a fost onest. Mai tarziu, referindu-se la acesta întamplare, Covey a scris: „Oamenilor le plac scenariile. Daca unii dintre acestia sunt sustinuti în atitudinile lor îsi alimenteaza mandria personala, ajungand treptat sa se autoînsele cu privire la valoarea lor crezand cu tarie în identitatea falsa pe care si-o atribuie!” În aceasta situatie erau si fruntasii religiosi din timpul Domnului Isus. Ei rosteau cuvinte marete, foloseau un limbaj teologic si împlineau public cele mai sofisticate ceremonii, dar rosteau numele lui Dumnezeu de pe buze, pentru ca nu-L aveau în inima!

Atat de usor se poate ajunge la fatarnicie si astazi. Pentru biserica din Laodicea, ce pretindea ca poseda toate binecuvantarile lui Dumnezeu; Hristos sedea la usa! Nu cumva si-n cazul tau, Hristos este la usa? Lasa-L sa fie o parte a vietii tale, pentru ca tot ceea ce vei spune despre El, sa fi experimentat mai întai.

noiembrie 23, 2012

AI RASPUNSUL FINAL PENTRU DOMNUL?


“Adevarat va spun ca vamesii si curvele merg înaintea voastra în Împaratia lui Dumnezeu. Fiindca Ioan a venit la voi umbland în calea neprihanirii, si nu l-ati crezut. Dar vamesii si curvele l-au crezut: si macar ca ati vazut lucrul acesta, nu v-ati cait în urma ca sa-l credeti.” [Matei 21:31]

 

Pentru carturarii si preotii de la templu, Domnul Isus a rostit o declaratie surprinzatoare: Adevart va spun ca vamesii si prostituatele vor intra în Împaratia lui Dumnezeu înaintea voastra! Aceasta declaratie a Domnului Isus parea a fi de necrezut. Oamenii pe care Domnul i-a pomenit si la care facea referire, erau considerati a fi cei mai spirituali din Israel. Cu toate acestea El le spune ca vamesii si prostituatele le-au luat-o înainte. Pentru acesti oficiali religiosi, religia lor i-a autoizolat de Dumnezeu. Ei aveau propriile traditii, aveau propriile reguli si ceremonii, de aceea nu mai aveau nevoie de Dumnezeu. Oamenii de la cealalta extrema a societatii n-aveau nimic din toate acestea, de aceia ei aveau cea mai mare nevoie de Domnul. În viata acestor vamesi pacatosi a fost un moment cand L-au respins pe Dumnezeu, dupa care s-au cufundat în pacat. Dar acum erau gata sa spuna „Da” lui Hristos, sa se pocaiasca si sa paseasca astfel în Împaratie. În cazul oficialilor religiosi acestia aveau pretentia ca au spus „Da” lui Dumnezeu, dar n-au fost gata sa-l primeasca pe Hristos în viata lor ramanand afara. Acestor fatarnici Domnul Isus le-a amintit de raspunsul pe care l-au avut fata de predica lui Ioan Botezatorul, spunandu-le: „vamesii si curvele l-au crezut pe Ioan, dar voi chiar si atunci cand ati vazut acest lucru, n-ati luat aminte la cuvintele lui Dumnezeu ca sa credeti!

Schimbarea si intrarea în împartie, era la îndemana si pentru acesti oameni religiosi, dar ei eru prea orbiti ca sa vada si prea surzi ca sa auda. De aceea n-au înteles ca invitatia la pocainta îi privea direct, iar Domnul Isus astepta si raspunsul lor, la fel cum îl asteapta si pe-al nostru.

 

noiembrie 22, 2012

DOAMNE, TE ROG IARTA-MA!

 

“Dar acum am fost izbaviti de Lege, si suntem morti fata de legea aceasta, care ne tinea robi, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu dupa vechea slova.” [Romani 7:6]

 

Într-o dimineata foarte devreme, un pastor din San Diego, a fost chemat de  secretara sa, sa vin imediat la biserica. Aceasta a dorit sa-i arate pastorului cateva lucruri ciudate pe care le-a gasit langa amvon. Cand am intrat în biserica; spunea secretara, langa amvonul bisericii am gasit atarnati de un suport o pereche de pantaloni murdari, o curea, un tricou zdrentuit, o preche de cizme uzate si acest bilet. Cand s-au uitat cu mai multa atentie, au observat ca pe pantaloni, pe tricou si chiar pe acea notita, erau urme de sange. Pe acea notita era scris mesajul: “Te rog asculta-ma Doamne!” Însotit de un numar de telefon. Cand pastorul a format numarul de telefon, ca sa descopere cine este cel ce a scris biletul, de la capatul firului a raspuns un tanar de numai 19 ani, care si-a prezentat marturia vietii lui: “De copil, spunea acesta, am fugit de acasa. Am ajuns un consumator de droguri si m-am înhaitat cu tot felul de oameni ai strazii, savarsind cele mai oribile pacate. Noaptea trecuta paharul faradelegilor s-a umplut. Am fost prins într-o încaierare dintre acesti oameni violenti si am fost batut cu salbaticie. Am crezut ca acesta îmi este ceasul sfarsitului. Dupa aceea am fost abandonat si lasat aproape mort, de cei care altatada mi-au fost prieteni. Cand m-am trezit am observat cladirea bisericii. Am gasit o usa deschisa si am intrat în sala de închinare. M-am dus langa amvon si-am stat acolo toata noaptea plangand si rugandu-ma. În tot acest timp i-am cerut lui Dumnezeu sa ma ierte si sa-mi arate calea pe care trebuie sa umblu pentru a-I fi placut. La un moment dat în timpul rugaciunilor mele, am simtit prezenta lui Dumnezeu. Desi nu puteam sa-L vad, eram atat de constient ca El este langa mine. Am stiut ca mi-a iertat pacatele, pentru ca o pace adanca mi-a cuprins sufletul. Atunci mi-am predat viata Domnului Isus si am hotarat ca din acele momente sa traiesc o viata noua. M-am simtit înnoit si curatit pe dinauntru fiintei mele, de aceea îmi era scarba de hainele pe care le-am purtat pana atunci. Ca sa arat ca nu mai sunt cel de altadata, mi-am luat din rucsacul meu alte haine curate, iar pe cele vechi le-am lasat langa amvon lui Dumnezeu. Stiam ca El m-a curatit; si daca mi-a spalat hainele murdare ale sufletului meu pacatos, si hainele mele cele vechi trebuie sa-I apartina.”

Acest tanar a gasit în prezenta lui Dumnezeu înnoirea sufletului si a pornit pe un nou drum cu haine curate, pentru ca înainte de a fi prea tarziu s-a pocait, cerandu-si iertare.

 

noiembrie 21, 2012

TU AI RENUNTA PENTRU CEL DE LANGA TINE?


“Si oricine nu-si poarta crucea, si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” [Luca 14:27]

 

La examenul final al colegiului West Point s-au prezentat doi absolventi ce aveau abilitati si talente diferite. Cel dintai era un tip inteligent si cu calitati atletice, iar celalalt era mediocru si fara nici o îndemanare atletica. De aceea cel de-al doilea absolvent avea o problema, care pentru cel dintai parea ca nici nu exista. Ca sa primeasca diploma de absolvire, amandoi absolventii trebuiau sa sustina o proba sportiva, ce includea diferite exercitii fizice si o proba de alergare de rezistenta. Cei doi absolventi au fost reprtizati sa dea proba sportiva împreuna. Pentru cel dintai, aceasta proba era examenul cel mai usor. Pentru cel de-al doilea însa, proba sportiva nu numai ca era o problema, ci constituia examenul vietii lui. Acesta stia ca daca va cadea la acest examen, nu va putea primi diploma de la Colegiul West Point. Dupa ce au trecut amandoi proba exercitiilor fizice, s-au prezentat la proba de alergare. În fata acestei probe, cel de-al doilea absolvent îsi zicea: „n-am reusit sa alerg niciodata 2 km; cu siguranta nu voi reusi nici acum!” De aceea a început sa alerge fara nici o motivatie si fara nadejde ca va termina cursa. Acest fapt s-a observat imediat: Cu cat alerga mai mult, cu atat era mai epuizat, fara energie si lipsit de dorinta de-a continua cursa. Chiar în momentul cand se gandea sa abandoneze, colegul din fata lui a hotarat sa încetineasca alergarea în asa fel ca cel ramas în urma sa-l ajunga. Acesta a hotarat sa-l ajute pe colegul lui si sa termine împreuna cursa. N-a fost o decizie usoara, pentru ca era constient ca urma sa piarda puncte si anumite pozitii în ierarhia dintre colegii din clasa. Absolventul ce alerga fiind primul, s-a gandit însa ca pentru colegul sau merita sa plateasca acest pret. De aceea s-a apropiat de el si i-a soptit îndemnandu-l: „Poti sa termini! Nu renunta si vom ajunge împreuna la capat!” Cel de-al doilea absolvent n-a raspuns colegului sau aratand ca a primit un mare imbold, dar si-a continuat cursa. Ajutat de primul coleg care si-a redus viteza, alergand aproape unul de celalalt, impulsionat si îndemnat tot timpul, au ajuns sa treaca amandoi linia de sosire aproape la pas. Cel de-al doilea absolvent era cu totul epuizat. Ajunsi însa la capatul cursei, amandoi asteptau cu mari emotii si ca pe un mare eveniment al vietii lor, decizia examinatorilor. Cand acestia au comunicat timpul realizat, niciunul nu s-a încadrat în baremul stabilit, picand amandoi examenul!

Acesta nu-i finalul pe care l-am asteptat la acesta întamplare, nu-i asa? Ne-am fi asteptat la un final fericit în care sa se comunice ca amandoi au trecut testul de rezistenta. Primul absolvent ar fi putut trai aceasta bucurie, dar a decis sa alerge mai încet, pentru a-l ajuta si pe colegul lui. Încetinind alergarea si fixand un ritm dupa puterile lor, au platit însa acelasi pret: pierderea examenul!

Sunt momente în viata cand pentru a atinge tinta trebuie sa fim gata sa renuntam la toate lucrurile; chiar si la cei dragi. Ucenicia înseamna a fi gata sa platesti acest pret fara sa te mai încurci cu situatiile si problemele vietii.