“Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul m-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti. El m-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia şi prinsilor de razboi izbavirea; sa vestesc un an de indurare al Domnului si o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru.” [Isaia 61:1–2]
Cele două versete si următoarele descriu o parte dintre darurile cu care a fost inzestrat Domnul Isus, cu care sunt inzestrati unii dintre noi sau vecinii nostri. Privindu-L pe Mantuitor, constat ca nu a vrut alte calitati decat avea. Le-a folosit pe cele cu care a ramas dupa intrupare, asa limitat cum a ajuns. Nu a vrut sa fie managerul grupului de ucenici, l-a lasat pe Iuda. Nu a vrut sa fie pescar, i-a lasat pe pescari. S-a multumit cu meseria de templar si cu darurile de mangaietor, aducator de vesti bune, eliberator, vestitor al indurarii si razbunarii lui Dumnezeu. Cu toate riscurile pe care le-a presupus asta, inclusive moartea pe cruce.
Dumnezeu ma face si ne face deseori de rusine cand nu ne folosim darurile cu care ne-a inzestrat, ci bombanim dupa darurile altora. Am vrea sa fim predicatori, cand noi avem darul rugaciunii, sa fim lider de inchiare, cand noi stim sta langa cei batrani sau bolnavi, si cine stie ce “alte capre” mai vedem la fratii nostril si le vrem. Ajungem astfel frustrati si nu ne mai indeplinim chemarea pe care ne-a facut-o Dumnezeu. Iar apoi constatam ca ni se atrofiaza darul sau darurile.
Va propun sa ne evaluam si sa aflam cu ce daruri am fost inzestrati si sa le folosim. Vom avea surpriza sa constatam ca biserica in care ne-a asezat Dumnezeu devine mai dinamica, noi devenim mai bucurosi si mai multumitori pentru ca invatam sa ne punem darurile in slujba altora si sa nu mai bombanim.
Daniela
Postări
