Cap.8:10-12: “A mai asteptat alte sapte zile si iarăsi a dat drumul porumbelului din corabie. Porumbelul s-a întors la el spre seară; si iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. A mai asteptat alte sapte zile; si a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.”
Domnul sa ne ajute si pe noi sa-L primim pe Duhul Sfant cu bratele deschise, sa nu deznadajduim in nimic. El este cel care ne va ajuta, care ne tine in picioare, care ne tine inima ancorata in Dumnezeu.
Dumnezeu a lucrat intai in corabia lui Noe, in familia lui, apoi au eliberat acest Duh Sfant pe pamant ca El sa lucreze si la altii.
Asa face Domnul nostru, intai pune pe picioare familia noastra, apoi avem datoria sa mijlocim ca acest Duh sa lucreze si in vietile altora, a celor care doresc cu adevarat viata.
Cand suntem pregatiti, Domnul ne porunceste sa iesim din corabia noastra, sa iesim din acest spatiu, sa crestem si sa ne inmultim spiritual. Noe a facut acelasi lucru, iar de bucurie ca Domnul l-a salvat, a ridicat un altar in fata lui Dumnezeu, multumindu-I pentru tot, pentru acest timp de incercare.
Cat respect avea Noe pentru Domnul lui. Daca citim cu atentie intreg acest capitol, observam ca Noe, a iesit din barca, doar la porunca Domnului, nimic nu a facut fara indemnul Lui. Dumnezeu ne spune clar ca pe acest pamant vom avea necazuri, nu suntem in nestiinta de acest lucru. Esti tu gata sa-ti contruiesti corabia sigurantei tale, a familiei tale?
Dumnezeu sa ne ajute sa ne construim aceasta corabie dintr-un material solid, acesta fiind Isus Hristos. Aceasta arca ne va ajuta sa ne separam de tot ce este pacatos. Domnul doreste prin aceasta sa ne apropie mai mult de El. Ce frumos….Acolo in acel spatiu El formeaza relatia personala cu noi. Prin incercare noi crestem spiritual. Totusi, dorim noi acest lucru sau ne este teama?
Felicia P.-Timisoara
Postări
