decembrie 16, 2011

CALEA VIETII (1)

„Căci sfatul este o candela, învătătura este o lumina, iar îndemnul si mustrarea sunt calea vietii!” [Proverbe 6:23]



Mi-a atras atentia în mod deodebit acest verset, gândindu-mă cât de reticenti suntem astăzi fată de mustrare, fiindcă nu-i permitem Duhului Domnului să ne mustre, iar dacă totusi o face, mesajul de mustrare aduce multă împotrivire si frustrare în inima copiilor Domnului.

Însă, Scriptura spune că îndemnul si mustrarea sunt calea vietii, astfel că fără ele alunecăm de pe calea către cer, poate chiar si fără să fim constienti de căderea spirituală, si apoi umblăm pe calea mortii.

Da, îndemnul fără mustrare nu are nicio valoare, asa cum nici mustrarea fără îndemn nu ajută la cresterea spirituală a cuiva,  de aceea ori de cate ori îndemnăm pe cineva sau îl mustrăm, dorim să îl punem pe calea vietii, îi vrem binele, dorim să trăiască vesnic si să scape de capcana celui rău, care-l atrage spre moarte.

        Dar care este deosebirea între îndemn si mustrare? Îndemnul trebuie dat înainte de comiterea păcatului, adică atunci când nu esti sigur că ceea ce faci te duce spre viată, mergi si cere îndemnul cuiva, fiindcă degeaba doresti un îndemn după ce deja ai comis păcatul, deoarece atunci este nevoie de mustrare în viata ta, ca să întelegi consecintele faptei tale, să te pocăiesti cu sinceritate de tot ce-ai făcut si să rămâi astfel pe calea vietii. Însă, îndemnul dat după ce deja a fost comisă fapta rea, este ca si o umbrelă deschisă după ce deja a plouat.

        



Cristina