„Vă mai spun iarăsi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunati în Numele Meu, sunt si Eu în mijlocul lor.” [Matei 18:19-20]
M-am gândit mult la versetul aceasta si am înteles că atunci când doi oameni "se învoiesc" de fapt cei doi se înteleg, cad de acord asupra unui lucru, ajung împreună la o întelegere, se acceptă unul pe altul, se îngăduie unul pe altul, se ajută unul pe altul si simt impreună durerea unuia pentru celălalt...
Astfel că prin relatii se poate dărâma viata cuiva, sau se pot zidi vieti si se pot construi lucruri mărete, prin ceea ce trăieste fiecare, iar asa cum putem zidi ceva cu mâinile noastre, prin relatii gresite putem dărâma tot ce avem deja.
Astfel că prin relatii se poate dărâma viata cuiva, sau se pot zidi vieti si se pot construi lucruri mărete, prin ceea ce trăieste fiecare, iar asa cum putem zidi ceva cu mâinile noastre, prin relatii gresite putem dărâma tot ce avem deja.
De aceea, orice om este tras la răspundere pentru comportamentul lui si nu pentru ceea ce fac cei din jurul lui. Însă, depărtarea de Dumnezeu, de legea si de promisiunile Lui, nu aduc lucruri bune în viata nimănui, nici în casa si nici în locul unde acela trăieste.
Asadar, e vremea ca fiecare să ne întrebăm: „Ce influentă am eu în casa mea? Cui mă închin? Mă închin adevăratului Dumnezeu sau ... unei idei despre Dumnezeu? Il cunosc pe Dumnezeu? Ce stiu eu despre El? Dar El… mă stie pe mine? Dacă în casa parintilor mei au fost idoli, îi aduc si eu în casa mea? Sau caut să îmi zidesc casa, ca să am fericire, bucurie si împlinire în casa mea?
Aud mereu că ceea ce cred trebuie să fie o chestiune personală, însă nu este neapărat adevarat, fiindcă ceea ce cred determină personalitatea mea, modul în care iau deciziile, felul în care actionez, felul cum trăiesc si cum văd viata si moartea…
Da, credinta nu este treaba mea proprie si personală, pe care să o tin doar pentru mine, cumva sigilând-o într-un loc doar de mine stiut… ci credinta mea în Dumnezeu trebuie făcută cunoscută celor de lângă mine, fiindcă credinta face parte integrantă din viata noastră, indiferent că vrem sau că nu vrem să credem lucrul acesta.
Astfel că ceea ce eu cred îmi influentează propria viată dar si viata familiei mele, si a celor de lângă mine, indiferent de statutul meu social, influentând chiar si locul unde lucrez, comunitatea în care traiesc, orasul meu si tara mea.
Asadar, nu trebuie ca vreodată să subestimăm impresia pe care am făcut-o asupra cuiva, fiindcă, prin ceea ce trăim, putem atinge viata cuiva, fie zidind-o fie dărâmând-o cumva, chiar dacă nu stim. De aceea gândeste-te, da, tu, în ce fel atingi astăzi viata celor de lângă tine?"…
Cristina
AMR : 0 MEDITATII
Postări
