“Isus i-a raspuns: ”Sa iubesti pe
Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul
tau. ”Aceasta este cea dintâi, si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea
ei, este: ”sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti.” [Matei 22:37-39]
Nu-i asa ca de multe ori nu L-ai pus pe
Hristos pe primul loc al vietii tale, si nici nu L-ai iubit cu toata inima ta?
Oridecâteori împlinim aceasta prima
porunca, vom vedea ca în viata noastra se întâmpla lucruri mari, deoarece
atunci când Hristos este în centru, toate celelalte lucruri capata
semnificatie. Daca n-ai împlinit prima porunca, ce poti spune despre cea de-a
doua? Îti iubesti vecinii asa cum te iubesti pe tine însuti? Cu siguranta ca
unii dintre voi îmi veti spune ca trebuie mai întâi sa ne iubim pe noi însine
mai mult decât o facem în prezent. La cealalta extrema sunt însa cei care se
iubesc pe ei însisi mult mai mult decât
trebuie! Indiferent însa unde te afli între aceste doua extreme, întrebarea mea
este: ”îti iubesti vecinii în aceliasi masura cu care te iubesti pe tine însuti?
Daca
suntem sinceri cu noi însine, trebuie sa recunoastem ca nu împlinim nici
aceasta porunca. Daca i-am fi iubit pe vecinii nostri asa cum ne iubim pe noi
însine, atunci ar fi trebuit ca acestia sa fie cu totii în biserica. Nu-i asa? Daca astepti ca vecinii tai sa-L
cunoasca pe Hristos, înainte de a-i chema la biserica, începe a-i iubi macar cu
masura dragostei cu care te iubesti pe tine însuti, si vei vedea ca Dumnezeu nu
va ramâne nepasator.