decembrie 07, 2011

ORBIREA SPIRITUALA (3)

Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Si ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: "Iată, stiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu” … [2 Împărati 4:8-9]



Este scris că  "1. levitul, 2. străinul, 3. orfanul si 4. văduva, care sunt în „cetătile” noastre, să mănânce si să se sature din darurile noastre, pentru ca Domnul Dumnezeul să ne binecuvânteze în toate lucrările pe care le vom face cu mâinile noastre.”

Străinul, orfanul si văduva sunt categorii usor de reperat, dar si cele mai neglijate astăzi, din păcate, însă, subiectul greu de recunoscut este "levitul"... si oare cine este acesta? … Însă, femeia din Sunem stia că Elisei este levitul, omul sfânt al lui Dumnezeu, fiindcă ea nu-l considera levit pe cel ce doar se numea slujitorul Domnului, dar era corupt, lenes, invidios, clevetitor, dornic de câstig sau manipulator... Nu!

Ci ea l-a considerat levit pe Elisei, el nefiind un om cu inima împărtită, de aceea „zeciuiala” femeii din Sunem a fost folosită pentru a construi o cameră lui Elisei, în casa ei, si nu o biserică, stiind că astfel ea îl va cinsti pe Dumnezeu cu venitul ei.

M-am întrebat si eu dacă am discernământ în ce priveste zeciuiala si daca banii dăruiti de mine în biserică merg unde ar trebui…, auzind tot felul de lucruri despre zeciuieli... fiindcă toti stim despre coruptia în care trăim, dar Domnul mi-a spus că se va ocupa El Însusi de problema aceasta si de toti slujitorii corupti, care folosesc banii Lui într-un mod necuvenit… fiindcă Dumnezeu cu sigurantă va trage la răspundere pe slujitorii necredinciosi Lui.

Astfel am citit despre Ghehazi, slujitorul lui Elisei, si primul gând care îmi trece prin minte când mă gândesc la Ghehazi, este că pentru Elisei a fost o pierdere de vreme să investească Cuvântul lui Dumnezeu în Ghehazi… că Elisei si-a pierdut vremea degeaba cu el atâtia ani, fiindcă Ghehazi nu s-a schimbat cu nimic, ci a continuat să ascundă păcatul în inima lui, iubirea de bani, desi stia clar despre consecintele păcatului, că doar despre asta predica si Elisei…

Dar oare de ce a îngăduit Domnul să îl lase pe Ghehazi să stea atâta timp lângă Elisei si să nu se prindă nimic de el? Nu putea Dumnezeu să lase pe un alt tânăr lângă Elisei, pe unul care ar fi sorbit orice vorbă a lui Elisei, si care ar fi continuat să trăiască ca si învătătorul lui, după ce Elisei ar fi murit?

Ce-o fi simtit Elisei când Ghehazi a plecat alb ca zăpada de lângă el, fiind plin de lepră? Ce-o fi fost în sufletul lui Ghehazi? O fi realizat Ghehazi că nu te poti juca cu Dumnezeu? O fi constientizat el că viata cu Dumnezeu nu înseamnă venit mare, lăudărosie si nici boierie de pe urma Lui? Dar de ce nu i-a fost dată lepra pe când se ducea după Naaman? De ce nu i-a fost dată când lua bani de la Naaman? O fi stiut Naaman despre ce-a urmat? Oare Ghehazi a constientizat că Dumnezeu căruia i se închina Elisei, Cel despre care stia si el că este Viu, este si drept si pedepseste minciuna si fătărnicia? 



Cristina