"Nicodim I-a zis: "Cum se poate naste un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, si să se nască?" Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îti spun, că, dacă nu se naste cineva din apă si din Duh, nu poate să intre în Împărătia lui Dumnezeu. [Ioan 3:4-5]
Nicodim, raportat la zilele noastre, era un cunoscător al Cuvântului lui Dumnezeu, era dintre cei pusi în fată, să predice oamenilor, însă, ascultând vorbele Domnului Isus, Nicodim a fost atras de El, felul Domnului Isus de a predica l-a incantat pe Nicodim, nu mai auzise asa ceva, îi plăcea foarte mult... asa că Nicodim si-a dorit să aibă o convorbire cu Isus, în ascuns, fiindcă se temea de colegii lui teologi, care erau împotriva lui Isus.
Asa că s-a decis să-l viziteze noaptea, ca să nu fie văzut de nimeni, si s-a dus noaptea la Domnul Isus vorbindu-i măgulitor, ca si cum Isus nu stia ce era în inima lui, de aceea Domnul Isus îi vorbeste direct lui Nicodim, spunându-i că: trebuie să se nască din nou, altfel orice ar fi făcut, era degeaba, fiindcă fără nastere din nou nu ajungea la Dumnezeu.
Nicodim se raporta doar la ce vedea, chiar că era învătător al Legii, dar el nu stia ce înseamnă să te nasti din nou, fiindcă tot ce el vedea nu se potrivea deloc cu nasterea, el vedea un trup îmbătrânit, si o mare neputintă, imposibil de regenerat.
Personal cred că Nicodim se vedea prea "mare în ochii lui", fiind un cunoscător al Legii, iar Domnul Isus îi cerea acum să devină "mic în ochii lui", un bebelus spiritual, să o ia de la zero cu Isus si pas cu pas să împlinească ceea ce urma să învete direct de la Isus.
Nasterea din nou reprezintă o hotarare personală de a-i da viata lui Isus, hotărârea că vei face voia Lui, că vei dori să împlinesti Cuvântul, da, e o nastere de Sus. Nicodim n-a inteles si I-a zis Domnului Isus: "Cum se poate naste un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, si să se nască?" ba chiar se mira, cum era cu putintă asa ceva?
Nasterea din nou regenereaza fiinta, schimbă si transformă viata si gândirea, iar asta se face nu prin ce se vede, ci prin Duhul lui Dumnezeu. Duhul poate da viată din nou, o viată vesnică si prin ea se face diferenta dintre lumea materială si lumea spirituală.
Carnea e carne, e omenesc, e firesc, e puterea limitată de a sta în fata păcatului si de a nu păcătui, dar Duhul este Puterea lui Dumnezeu pusă în fiinta ta, de aceea Isus a spus: trebuie (este obligatoriu), fiindcă El stia că fără nastere din nou este imposibil să ajungi la Dumnezeu si fără ea nu poti lua chipul Domnului Isus pe fata ta.
Nasterea din nou se face în taină, nu stii când si cum lucrează Dumnezeu. Domnul are timpul Lui când îi cercetează pe oameni, când le vorbeste, când îi cheamă, când îi învată, iar apoi le spune că TREBUIE, că acum e momentul să fie nascuti din El, din Duhul Lui, născuti la viată, dar dacă omul refuză, e pierderea lui. Dumnezeu nu obligă pe nimeni, El nu e vinovat că omul L-a refuzat si alege moartea, prin respingerea nasterii din nou...
Cristina
aprilie 15, 2011
ROBUL CREDINCIOS (2)
"Dacă robul va zice: "Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea si copiii mei, si nu vreau să ies slobod", atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de usă sau de stâlpul usii, si stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, si robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui." [Exod 21:5-6]
Omul care devenea rob, slujea sase ani din silă, de nevoie, iar apoi i se dădea ocazia să fie liber, fără stăpân. Dar dacă robul spunea: ”Eu îmi iubesc sotia si iubesc si pe stăpânul meu” atunci, ca si semn al dragostei sale, urechea lui era străpunsă pe viată… arătând pentru totdeauna că nu de nevoie rămânea el rob, că nu din obligatie îsi slujea el stăpânul, sau sotia …ci de bună voie alesese să rămână în slujba aceea.
Poate o vreme si tu-i slujesti lui Dumnezeu din obligatie, dar la un moment dat vei fi pus în fata unei alegeri: ori hotărăsti că esti liber, fără Stăpân (ceea ce este o iluzie, fiindcă automat esti rob al păcatului), ori devii de bună voie rob Stăpânului (Domnului Isus)… iar asta înseamnă să te hotărăsti că Îl iubesti pe Stăpânul tău si esti gata ca, de bună voie, să Îi dai ascultarea ta pe viată, dorind ca urechea spirituală să-ti fie străpunsă, să poti auzi vocea Stăpânului tău.
Dar astăzi multi oameni spun că slujesc lui Dumnezeu, că fac lucrarea Lui… dar ei nu se supun stăpânilor lor pământesti, nu se supun părintilor lor, sau sotilor lor, sau sefilor lor … si se amăgesc că trăiesc în ascultare de Dumnezeu. Da, doar se amăgesc si atât, fiindcă Dumnezeu nu e om ca să treacă cu vederea ceea ce El a poruncit...
Tu ce faci dacă ai făcut o promisiune unui om, prin căsătorie, si vremea contractului tău nu a expirat, ca să poti fi liber de promisiunea ta… ? Rămâi credincios cuvântului dat? Ti-ai scris promisiunea pe piatră, sau doar pe-o ”hârtie”, despre care multi spun că nu valorează nimic? ...
Felul în care ne vom achita de promisiunile făcute, va vorbi clar, celor din jurul nostru, precum si lui Dumnezeu, despre mărturia vietii noastre si despre integritatea caracterului nostru. De aceea, o promisiune netinută va afecta mărturia celui ce nu si-a respectat cuvântul dat, va întrista si va amărî pe cel fată de care nu ne-am respectat promisiunea si va arăta celor din jur lipsa mărturiei de crestin, care aduce mari daune Împărătiei Cerului.
Dar dacă ne vom tine promisiunile, chiar si în paguba noastră, atunci acesta va fi „semnul” că urechea ne-a fost străpunsă si astfel suntem robi credinciosi Stăpânului, la bine si la greu....
ROBUL CREDINCIOS (2)
"Dacă robul va zice: "Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea si copiii mei, si nu vreau să ies slobod", atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de usă sau de stâlpul usii, si stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, si robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui." [Exod 21:5-6]
Omul care devenea rob, slujea sase ani din silă, de nevoie, iar apoi i se dădea ocazia să fie liber, fără stăpân. Dar dacă robul spunea: ”Eu îmi iubesc sotia si iubesc si pe stăpânul meu” atunci, ca si semn al dragostei sale, urechea lui era străpunsă pe viată… arătând pentru totdeauna că nu de nevoie rămânea el rob, că nu din obligatie îsi slujea el stăpânul, sau sotia …ci de bună voie alesese să rămână în slujba aceea.
Poate o vreme si tu-i slujesti lui Dumnezeu din obligatie, dar la un moment dat vei fi pus în fata unei alegeri: ori hotărăsti că esti liber, fără Stăpân (ceea ce este o iluzie, fiindcă automat esti rob al păcatului), ori devii de bună voie rob Stăpânului (Domnului Isus)… iar asta înseamnă să te hotărăsti că Îl iubesti pe Stăpânul tău si esti gata ca, de bună voie, să Îi dai ascultarea ta pe viată, dorind ca urechea spirituală să-ti fie străpunsă, să poti auzi vocea Stăpânului tău.
Dar astăzi multi oameni spun că slujesc lui Dumnezeu, că fac lucrarea Lui… dar ei nu se supun stăpânilor lor pământesti, nu se supun părintilor lor, sau sotilor lor, sau sefilor lor … si se amăgesc că trăiesc în ascultare de Dumnezeu. Da, doar se amăgesc si atât, fiindcă Dumnezeu nu e om ca să treacă cu vederea ceea ce El a poruncit...
Tu ce faci dacă ai făcut o promisiune unui om, prin căsătorie, si vremea contractului tău nu a expirat, ca să poti fi liber de promisiunea ta… ? Rămâi credincios cuvântului dat? Ti-ai scris promisiunea pe piatră, sau doar pe-o ”hârtie”, despre care multi spun că nu valorează nimic? ...
Felul în care ne vom achita de promisiunile făcute, va vorbi clar, celor din jurul nostru, precum si lui Dumnezeu, despre mărturia vietii noastre si despre integritatea caracterului nostru. De aceea, o promisiune netinută va afecta mărturia celui ce nu si-a respectat cuvântul dat, va întrista si va amărî pe cel fată de care nu ne-am respectat promisiunea si va arăta celor din jur lipsa mărturiei de crestin, care aduce mari daune Împărătiei Cerului.
Dar dacă ne vom tine promisiunile, chiar si în paguba noastră, atunci acesta va fi „semnul” că urechea ne-a fost străpunsă si astfel suntem robi credinciosi Stăpânului, la bine si la greu....
Cristina
Postări
