Domnul Dumnezeu se aşteaptă ca aleşii Lui să trăiască o viaţă deosebită, o jertfă de sine plăcută Lui şi pentru totdeauna, iar asta înseamnă că după ce ne-am adus Eu-l pe altar ca jertfă, să-l lăsăm să ardă acolo şi nu din nou să-l luăm de pe altar, dorind să se facă voia noastră proprie.
Dacă jertfa nu va arde necurmat atunci ea este adusă degeaba. Dacă sinele este jertfit doar parţial sau temporar, de ochii lumii si nu din dorinţa de a fi plăcuţi lui Dumnezeu, atunci nu va folosi la nimic jertfa aceea, e în zadar.
Jertfa va fi bine primită doar dacă este adusă cu o atitudine de inimă corespunzătoare dorinţei lui Dumnezeu, cu o dragoste de fraţi neprefăcută, cu râvnă şi cu bucurie, cu răbdare şi stăruinţă în rugăciune, binecuvântând şi nu blestemând, având o inimă smerită.
De fapt arderea-de-tot reprezintă dedicarea totală a vieţii celui născut din nou, dăruirea trupului său în întregime lui Dumnezeu, nu doar din vorbe, ci prin trăirea unei vieţi deosebite înaintea tuturor, împlinind Cuvântul lui Dumnezeu şi părăsind cu desăvârşire păcatul.
Dar dacă omul nu-şi aduce trupul ca jertfă pentru Dumnezeu, automat şi-l va aduce ca jertfă satanei, dăruind acestuia mădularele trupului său, deoarece omul a fost creat să trăiască închinându-se unui singur Dumnezeu, în funcţie de trăirea lui.
Dumnezeu i-a dat libertate omului, să-şi aleagă Stăpânul, însă omul nu are libertatea să trăiască fără un dumnezeu, şi nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, spune Biblia, astfel că omul fie va aduce trupul lui ca jertfă lui Dumnezeu, fie îşi va dărui trupul satanei, iar asta se va vedea din felul în care îşi va trăi viaţa.
Cristina
Postări
