“Domnul a binecuvantat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif.” [Genesa 39:1-6; v.5]
Descoperim aici trei pasi pe care acest om, Potifar, ii face:
1 – Il recunoaste pe Dumnezeu ca fiind cel care da binecuvantarea!
2 – Recunoaste ca Iosif era reprezentantul lui Dumnezeu!
3 – In acest al trei-lea pas facut de Potifar, ii incredinteaza lui Iosif tot ce avea!
Din pacate pentru el s-a oprit la acest pas, fara sa-I incredinteze Dumnezeului lui Iosif viata lui si tot ce avea. S-a multumit cu inmultirea bogatiilor pamantesti, si nu i-a pasat ca Domnul putea sa fie cu el, asa cum a constat in viata lui Iosif. Cat de rau este sa Il reduci pe Domnul Dumnezeu doar la mancare si bautura. A avut inaintea sa pe Iosif, a vazut binecuvantarea Domnului care era peste acesta, si nu si-a dorit aceiasi binecuvantare si pentru el. A fost deajuns pentru el sa beneficieze de bunastare materiala, si nu a dorit ca el sa fie o binecuvantare pentru altii. Nu stim ce s-a intamplat cu Potifar dupa ce Iosif nu a mai fost in slujba acestuia! Dar putem deduce din text ca binecuvantarea a fost retrasa de la el, v.5: “Domnul a binecuvantat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif.”
Potifar ne invata aceasta lectie a modului in care ne incredintam viata in mana Domnului. Spun viata, pentru ca Iosif nu avea nimic a lui. Doar viata pe care o incredintase Domnului, iar El l-a binecuvantat cu tot ce avea nevoie. Ma intreb daca nu am procedat si eu ca Potifar. Am dorit binecuvantarea Domnului doar pentru a cheltui in placeri. Sau poate m-am oprit la unul din cei trei pasi. Am incredintat Bisericii viitorul meu si nu Domnului, crezand ca localul de cult imi garanteaza binecuvantarea. Sunt din pacate in jurul nostru multi Potifari care se folosesc de cei ca Iosif pentru avantajele materiale venite din binecuvantarile Domnului. Dumnezeu da cu mana larga fiecaruia, pentru ca nu saraceste, pentru ca oricum toate acestea sunt pentru nevoile omului. Cand Dumnezeu a creat omul, a creat si posibilitatea ca acesta sa-si continue viata pe pamant, hrana si toate cele necesare. Vai de cei care il au pe Dumnezeu, doar ca un Dumnezeu material. Care nu au alta treaba dacat sa-si satisfaca poftele de orice fel. Un Dumnezeu care sa le mareasca avutia. Un Dumnezeu care sa le slujeasca nevoilor lor, uitand ca ei sunt de fapt slujitorii Celui Prea Inalt!
Sa nu ne multumim ca si Potifar cu aceste binecuvantari pe care Domnul le da peste intreg pamantul. Sa nu ne lasam inselati ca daca suntem binecuvantati material, inseamna ca avem vreun merit inaintea Domnului.Nu lucrurile materiale ne dau siguranta ca Domnul este de partea noastra! Dumnezeu da ploaia Lui de binecuvantari si peste cei buni si peste cei rai!
Sa nu ne multumim cu un Iosif care aduce binecuvantarea, ci sa-I incredintam Domnului viata noastra, si tot ce avem, pentru ca sa fim noi o binecuvantare pentru ceilalti, sa fim noi un Iosif!
Cornel
Postări
