“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” [2Timotei 3:16-17]
Astazi, Dumnezeu mi-a vorbit prin imaginea coliviei mele cu cei doi papagali. Sper sa aveti rabdare sa cititi pana la capat.
Acasa, am o colivie cu papagali: nimfa si perus; perusul meu, a avut aripa rupta si i s-a sudat gresit, neputand sa zboare cum trebuie si nici mult. Cand deschid colivia, nimfa este prima care iese, se prinde rapid de colivie si se aseaza deasupra ei....apoi, isi ia zborul prin bucatarie, in schimb perusul, gaseste mai greu iesirea, iese mai incet si se chinuie sa se prinda de colivie....intr-un final ajunge si el deasupra coliviei, dar cand da sa zboare, nu poate, zboara un pic si apoi cade, sta mai mult jos pe covor. De obicei, cauta unul din tabureti si zboara pe el; stie drumul spre colivie, dar nu poate zbura asa sus si de fiecare data trebuie sa-l ajut eu sa se intoarca, ridicand scaunul si indreptandu-l spre casuta lui.
In schimb, nimfa nu trebuie ajutata, stie exact cum sa se intoarca. De multe ori nimfa il ajuta pe perus, il cheama si atunci perusul se ia dupa ea....il ajuta prin indemnurile ei, prin actiunile ei, ciripitul ei. Cand le este foame, nimfa se intoarce prima in colivie, perusul mult mai greu. Daca le-as pune mancarea in alta parte, n-ar sti sa o gaseasca, ei sunt invatati ca mancarea sa fie in colivia lor; acolo o gasesc cu siguranta.
Dumnezeu ne prezinta acelasi tablou, dar cu doua intelesuri:
- Incatusare
- Eliberare
1. De multe ori suntem incatusati, la fel ca si aceste doua pasari, reusim sa iesim din aceasta incatusare, zburam si ne simtim liberi, si e bine, nu? dar, neveghind, ne intoarcem la aceasta colivie a incatusarii si ne hranim cu aceeasi mancare: amaraciune, tristete, deznadejde, fara chef de viata, plictisiti, etc, si ne mai miram de ce simtim acest disconfort, acest inconvenient.
2.Colivia reprezinta Scriptura. Imi place mai mult acest tablou. Ea, este locuinta noastra, in care gasim tot ce ne trebuie: siguranta, apa atunci cand ne este sete, hrana, atunci cand suntem infometati, curaj, indrazneala, putere, tarie, autoritate....tot ce doresti pentru a putea trai in zilele noastre.
Dumnezeu nu doreste sa ramanem in permanenta in aceasta colivie a Scripturii, sa ne inchidem in ea, ci doreste sa zburam, ducand mesajul Lui mai departe, ajutand pe cel de langa noi, incurajand pe altii, raspandind bucuria Duhului Sfant, atingandu-i si pe altii. Dupa ce am realizat toate acestea, abia atunci Domnul doreste sa ne intoarcem la casa noastra Scriptura si sa ne hranim din nou, ca urmatoarea zi sa ne luam zborul din nou. Aceasta doreste Domnul nostru Isus Hristos. Nu doreste sa devenim obezi hranindu-ne atata din Scriptura si ne mai putand sa ne miscam, deplasandu-ne foarte greu, NU, ci hrana trebuie sa fie pe masura noastra. Te poti hrani cate putin, dar des.
In care dintre cele doua pasari te regasesti? Perusul, cel cu aripa rupta, care gaseste mai greu iesirea, care se catara mai greu si ajunge mult mai greu deasupra coliviei, care zboara foarte putin si apoi cade jos? Sau nimfa cea sigura pe ea?
Esti unul care gasesti repede iesirea din probleme, din ingrijorari? Esti unul care reuseste sa se ridice deasupra acestora, ca apoi sa-ti poti lua zborul? Esti unul care arata traseul eliberarii si altora?
Daca esti ca si perusul, sa nu uiti ca numai Dumnezeu te poate reface, te poate restaura si-ti poate arata drumul spre colivia Scripturii.
Esti pe drumul incatusarii sau eliberarii? Cerceteaza-te si nu uita: discernamantul lui Dumnezeu este in tine. Aplica-l cu autoritate, nu-ti fie teama. Amin!
Felicia P.-Timisoara
AMR : 6 MEDITATII
Postări
