“Domnul a zis lui Noe: Intra in corabie, tu si toata casa ta… Apoi Domnul a inchis usa dupa ei.” [Geneza 7:1,16]
Corabia era un adapost pentru oricine fusese poftit de Dumnezeu inauntru. Dumnezeu pazea usa si fara El, nimeni nu putea intra sau iesi. Corabia avea o usa si o fereastra. Cu mana Sa atotputernica, Dumnezeu tinea usa inchisa, lasand lui Noe fereastra prin care putea privi in sus, de unde coborase judecata. Familia salvata nu putea privi decat in sus, caci acolo se afla fereastra. Noe si ai lui nu puteau vedea apele judecatii, nici moartea, nici pustiirea pricinuita de acele ape. Ei puteau vedea – prin credinta – doar un cer fara nori, vesnica locuinta a Celui care osandise lumea si ii scapase pe ei. Mantuirea lui Dumnezeu, simbolizata prin “lemnul de gofer” era intre Noe si potop.
Nimic nu lamureste mai bine desavarsita siguranta a celui care crede in Christos decat cuvintele: “Domnul a inchis usa dupa ei”. Cine ar putea deschide usa, cand Dumnezeu a inchis-o? Familia lui Noe era intr-o siguranta desavarsita, cum numai Dumnezeu poate sa o dea. Nici o putere ingereasca, omeneasca sau diavoleasca n-ar fi fost in stare sa deschida usa de la corabie, ca sa navaleasca apele inauntru. Tot asa in Christos, credinciosul are o siguranta deplina.
Anonim
Postări
