„Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Cristos.“ [Efeseni 5:20]
Cum te simti cand faci un serviciu cuiva si nu spune multumesc? Ba considera ca erai obligat sa faci acel lucru, desi nimic nu-l indreptateste la asta? Ma indispune teribil ingratitudinea indiferent ca e fata de mine sau fata de altii. Nu reusesc sa ma obisnuiesc cu asta, asa ca uneori cand fac un serviciu unui ingrat, ii spun “cu placere”, desi “multumesc” nu a iesit de pe buzele lui.
In asemenea momente, ma intreb oare cum se simte Dumnezeu cand uit sa-I spun multumesc, sau Ii arunc un “merci” peste umar si merg mai departe. Am inceput sa-mi impun sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru toate lucrurile de care imi amintesc. Primii pasi pe calea asta au fost teribil de greu de facut. In trei fraze terminam toate motivele de multimire. Acum am inceput sa imi notez pe o foaie binecuvantarile pe care mi le-a dat azi si constat ca am mult mai multe motive de multumire.
Cat de bogate sau de sarace sunt multumirile noastre? Ne concentram asupra binecuvantarii si uitam de Datator?
Multumeste-I lui Dumnezeu “pentru toate lucrurile”. Dumnezeu nu se “ingrasa” cu asta, dar este onorat in fata cerului si al pamantului, iar tu te transformi tot mai mult dupa chipul lui Cristos.
Daniela
Postări
