“Sa stii dar ca nu din pricina bunatatii tale iti da Domnul, Dumnezeul tau, acea tara buna ca s-o stapanesti, pentru ca tu esti un popor tare incapatanat!”
Din vremea lui Iov, sau poate dinainte, cand cuiva i se intampla ceva rau, suntem tentati sa spunem ca a pacatuit sau a facut ceva de-l “bate” Dumnezeu asa. Cand se intampla cuiva ceva bine, suntem tentati sa spunem ca a “invartit ceva”, a facut o necuratie, altfel nu se putea. (Poate e valabil doar pentru cei care suntem in tara.) Daca noi suntem cei binecuvantati cu bine, suntem tentati sa spunem ca Dumnezeu ne-a dat “asta” pentru ca am fost buni, ascultatori, pentru ca suntem mai talentati, mai charmanti, mai… “Hmmm, ce persoana deosebita are Dumnezeu in mine si ce noroc ca ma are! Cad in extaz in fata mea!”
Si totusi, nu e asa! Dumnezeu ne binecuvanteaza pentru ca pur si simplu asa vrea. In momente de apropiere intima de El, te trezesti uneori cu cate una dupa ceafa de nu stii de unde sa te culegi, iar in momente de cadere si disperare, te trezesti cu cate o binecuvantare care iti taie respiratia. Si stii ca nu mai e din cauza ta. E pur si simplu bunatatea Lui, e harul Lui.
Azi am fost binecuvantata intr-un mod special, fara sa ma astept. Am ramas fara aer, in prima clipa. Apoi a venit gandul: ce bine ca sunt talentata! De mult nu am mai vazut Duhul Sfant mai rapid ca azi cand mi-a readus aminte de acest verset: “nu din cauza bunatatii si a talentului tau, Daniela, te-am binecuvantat. Tu chiar esti tare incapatanata”. Ego-ul meu s-a dezumflat, dar am inceput sa cant Psalmi, multumindu-I lui Dumnezeu pentru bunatatea Lui.
Si mi-am dat seama ca trebuie sa fiu din nou atenta sa nu pun etichete oamenilor in functie de cum ii binecuvanteaza Dumnezeu. Nici macar nu imi pot da seama daca un succes e o binecuvantare sau daca o boala e o pedeapsa. Lauda-L pe Dumnezeu pentru intelepciunea si bunatatea cu care ne binecuvanteaza pe fiecare si fii tu insuti o binecuvantare!
Daniela
Postări
