noiembrie 18, 2010

VORBA, SFATUL! (2)

“Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia.” [Coloseni 4:6]
   
Daca privim la ucenici, ei erau foarte diferiti si nu cred ca Dumnezeu le-a vorbit tuturora la fel. De exemplu Petru era o persoana mai aspra. Dumnezeu putea comunica cu el si aspru, poate mai dur, deoarece il cunostea foarte bine, Petru primind intonatia vorbelor Lui, fara suparare. Sa nu uitam ca in tot ce facea Domnul Isus, se simtea DRAGOSTEA!
Ioan, era o persoana foarte blanda, gingasa, mai fragila, sunt convinsa ca Domnul Isus i-a vorbit conform felului sau de a fi, nu i-a vorbit ca si lui Petru. Domnul Isus a cunoscut pe fiecare in parte. Cand te intalnesti cu cineva, nu te grabi sa vorbesti tu primul, ci asteapta, prin aceasta Dumnezeu iti va deschide ochii sa vezi cum este acea persoana, iti va da un duh de cunostinta despre el/ea si atunci vei stii cum sa vorbesti, ce trebuie sa-i spui sau daca trebuie sa-i spui ceva. Asa o importanta au aceste lucruri. Cuvintele, sfaturile si  invataturile lui Isus Hristos erau UNSE cu untdelemnul lui Dumnezeu. Nu erau aruncate asa pur si simplu, doar ca El sa-si faca “datoria” ci TOTDEAUNA erau cu HAR si DRESE cu sare.
Sfatul tau poate RIDICA sau DARAMA persoana respectiva, tu nestiind ca ai facut acest lucru. Tu, bazandu-te ca ai facut sub impulsul Duhului Sfant. Avem tendinta sa ne grabim spiritual.
Nu te grabi sa transmiti mesajul lui Dumnezeu. Ai rabdare, pentru ca Dumnezeu este Rabdare. Da, intr-adevar, sunt momente cand mesajul trebuie spus urgent,este urgenta Duhului Sfant, dar nu toate se spun astfel, ci din contra poate trebuie sa lucri la ceea ce ai primit, sa mijlocesti pentru acea persoana, sa meditezi la felul de comunicare pe care-l vei avea, poate acea persoana nu-i pregatita sa primeasca acel sfat…sunt mai multi de ‘’poate’’. Nu va grabiti sa vorbiti, chiar daca este Cuvantul  lui Dumnezeu. Nu trebuie sa cadem la extreme sa nu mai vorbim deloc, fiindu-ne frica sau sa vorbim prea mult, fara dirijarea lui Dumnezeu, ci din contra sa fim echilibrati. Acest echilibru se formeaza avand si dorind RABDAREA lui Dumnezeu Tatal.
Iacov 1:19: “…Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire…”
Sa nu uitam ca Nu toate sfaturile sunt de la Dumnezeu, ci multe au o structura crestina, imbracate cu “ceva” crestinesc, dar care provin din firea noastra sau poate din prea multa ravna pentru Dumnezeu. Sunt convinsa ca si Domnul Isus a avut multa ravna pentru Cuvantul lui Dumnezeu., dar NU s-a grabit.
Sunt multe persoane care “bombardeaza” cu sfaturi in momente nepotrivite, ma repet, crezand ca fac bine ceea ce fac, dar, sincer, putini sunt aceia care au primit mesajul sau un gand bun, tinandu-l  in taina pana la vremea potrivita de a-l spune. Nu intotdeauna lucrurile spuse franc in fata, au un efect pozitiv.
Credeti ca numai Dumnezeu vorbeste urechilor noastre, mintii noastre sau inimii noastre? TOTAL GRESIT.
Nu va bazati ca sunteti calauziti numai de Duhul Sfant sau ca numai Dumnezeu va vorbeste… Ar fi super sa credem ca totul este de la Dumnezeu, dar nu este asa. Avem mare nevoie de discernamant pentru cele 3 voci care ne vorbesc: Dumnezeu, Diavolul si nu in ultimul rand persoana noastra.
Sa nu uitam ca noi inca traim intr-o lume pacatoasa, inca nu am ajuns in atmosfera divina, acolo sus, unde vom sti sigur ca numai Dumnezeu ne vorbeste, acolo unde nu este amestec: sfant cu firesc. Nu uita mediul care te-nconjoara. Dumnezeu ne cere sa fim :”inceti la vorbe”. Sa-L lasam pe Dumnezeu sa lucreze cu multa rabdare la caracterul nostru, la ceea ce suntem noi. Amin!
 
                       Felicia P.-Timisoara

AMR : 10 MEDITATII