„Să nu vă potriviti chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceti, prin înnoirea mintii voastre, ca să puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută si desăvârsită” (Romani 12:2)

Îmi este greu să înteleg, de foarte multe ori, felul în care sunt puse în practică îndemnurile din acest verset . De fapt, cred că unul dintre lucrurile care ne vor provoca mari „bătăi de cap” atunci când vom fi nevoiti să „dăm socoteală” va fi modul de interpretare „partială” a învătăturilor din Cuvânt.

Nepotrivirea cu chipul veacului acestuia se limitează de foarte multe ori la evitarea cu precădere a acelor lucruri care, oricum, nu ne prea interesează, înnoirea mintii se face departe de scopul final care este „gândul care era si în Cristos”, iar prefacerea.. . Prefacerea devine de foarte multe ori nu schimbare, ci... mimare! Adică... ne prefacem că iubim, ne prefacem că ne pasă, ne prefacem...

Si-apoi tot noi suntem cei care ne mirăm că lucrurile nu merg bine! Când, de fapt, în felul acesta e normal să nu putem „deosebi bine voia lui Dumnezeu”...

Anonim